Așezământ pentru Sfintele mânăstiri Neamțul și Secu. Mn. Neamț, 1855

Așezământ pentru Sfintele mânăstiri Neamțul și Secu. Mn. Neamț, 1855

70 p. : il. ; 8° (22 cm), 25 R (19 x 12 cm)

Reprezintă cea de-a doua ediție, trasă în două tiraje: primul în 12 mai, al doilea în 20 octombrie 1855.

Se va reedita la Iași, în 1857, cu alfabet de tranziție.

Bibliografie:

BRM, I, 3617

Aşezământ // hărăzit de cătră luminatul Domn // Mihail Grigoriu Sturza // Voevod. // Pentru Soborul Sf(i)ntelor Monastiri // Neamțul și Secul, // întărit de prea înălțatul și prea // bunul nostru Domn // Grigorie Alexandru Ghica // Voevod // Cu adăogirea Ofiselor întăritoare // acestuia, slobozite până acum // Tipărit adoao oară din poruncă înălțată, întru această Sf(â)ntă Mon- // nastire Neamțul. // Anul 1855. Octovrie, 20.

Tipar negru, cu caractere chirilice de dimensiuni variabile; custos. Signatură cu slove majuscule numai pe prima filă a fiecărui caiet (5 în total, de 7 și 8 file). Numerotația este cu cifre arabe, plasată în centrul albiturii superioare, între paranteze rotunde și flancată de motive decorative de compoziție tipografică. Numerotarea punctelor în care este divizat primul document, tot cu cifre arabe. Titlul acestui grupaj este imprimat pe coperta anterioară. Se remarcă inițialele ornate cu care începe fiecare dintre texte, în special hrisovul domnitorului Sturza, o letrină D de 3 x 3 cm, în câmp alb polilobat, profilat pe o corolă florală, cu un fundal dominat de alte semicorole așezate simetric, în colțurile cadrului. Deasupra intitulației, un frontispiciu fără chenar (2 x 8,5 cm.), cu lujeri de acant pe fond negru, răsfirați lateral; în centrul compoziției, figura unui arhanghel înfățișat bust, care arată spre cer, cu degetul arătător al mânii drepte; se observă capătul unei pelerine înnodate deasupra umărului stâng. Scurte baghete fitomorfe verticale, cu modele diferite, încadrează acest ornament. Copertele au un model compozit, repetitiv, de ancadrament, specific artei tipografice nemțene – chenarul interior este alcătuit din segmente duble cu ciorchini, cu mici cruci înscrise în cerc, în cele patru coțuri; chenarul exterior diferă: pe prima copertă acesta este format din perechi de lalele cu tije foarte subțiri, arcuite, afrontate, unite la bază și străbătute de frunze alungite. Chenarul corespunzător, al copertei II nu are crucile, are în schimb, din loc în loc, întretăind elementele subțiri (tulpini prelungi, înfășurate în jurul unor stinghii), slova ï (minusculă și majusculă), cu rol pur decorativ. În plus, coperta din spate a broșurii reproduce o aspectuoasă vinietă cul-de-lampe, xilografiată, în care acoperișul unei turle și crucea din vârf se profilează în partea de sus a compoziției, anturată la mică distanță de un arabesc barochizant de varii motive florale perfect simetrice; în partea de jos, un fel un de postament încadrat de lujeri învolutați și chiar în centrul vinietei, pe fond întunecat, cu slove minuscule strecurate printre lobii vegetali ai foliajului acantiform, semnătura unui F Simion (lângă particula de) și o dată – 1824; aspectul acestei secvențe este tot simetric, ca imprimat în oglindă. Vinieta măsoară 5 x 8 cm.

Prezenta broșură, foarte asemănătoare stilistic celei din 24 mai a aceluiași an, se compune din textele a 5 acte oficiale (datate diferit). Detaliile a 4 dintre actele originale date în tipar sunt menționate la sfârșit prin “locul peceții (d)”, data emiterii actului, mențiunea “iscălitura domnească”, numărul înregistrării în condica logofeției, o singură dată și numele marelui logofăt (Stefan Catargiu), numele șefului secției, secția, data etc. 

Textul Așezământului ocupă p. 1-50; urmează un alt hrisov, cu intitulația domnitorului Grigorie Alexandru Ghica, p. 51-55, apoi o scrisoare domnească (a aceluiași Ghica al V-lea) adresată Mitropolitului Moldovei – p. 56-58; între p. 59 și 68 se cuprinde o altă scrisoare domnească către Nathanail, starețul celor două mânăstiri. La sfârșit, o scrisoare a domnitorului Ghica (fără intitulație), fără menționarea detaliilor de cancelarie, adresată egumenului mânăstirii Bogdana, Arhimandritul Antonie – p. 69-70.

Hrisovul domnesc al lui Mihail Sturza (în 42 de puncte) reglementează viața de obște în aceste mânăstiri, cu drepturile și interdicțiile ce decurg din condiția de monah (călugărului fiindu-i cu desăvârșire oprită orice fel de posesie ori dobândire de folos personal prin vânzări sau achiziții de bunuri, așa cum doar călugării bolnavi ori vârstnici pot primi bani în mână de la stareț, pentru îngrijirea propriei sănătăți); este vizat modul în care trebuie să se desfășoare relațiile dintre sobor și egumen, diverse aspecte privind activitățile de obște. Materialul este conceput chiar de membrii soborului, ca o serie de dispoziții adresate în principal starețului, ale cărui îndatoriri sunt împărțite în două categorii  – Ramul duhovnicesc și Ramul iconomicesc. Hrisovul începe cu: Cu mila lui Dumnezeu, noi Mihail Grigorie Sturza Voevod, Domn Țării Moldaviei... și ia sfârșit cu: S-au scris hrisovul acesta la scaunul Domniei în orașul Iașii, în anul al 10 (zecelea) a Domniei noastre. 1843, mai 4. Pe lângă obișnuitele detalii ale unui act oficial (specificate mai sus), mențiunea: Supt direcțiia mea a jos iscălitului s-au scris, Iacovache Veisa spătariu. 

Foarte interesantă este rânduiala prevăzută pentru o componentă importantă a dotărilor acestor lăcașuri, și anume tipografia (punctul 32), cu detalii privind regimul tipăriturilor de cult dar și cel al bibliotecii monahale: “Tipografia ce este așăzată în Monastirea Neamțul, să se întemeeze, și în puterea dritului ce și reglementul i-au întărit, să urmeze a tipări și a vinde ori la cine fără nici o oprire despre nimenea, toate cărțile bisericești câte au dobândit odată voia chiriarhului de a să întrebuința în țara aceasta. La întâmplare însă unde ar voi să scoată la lumină o carte, deși bisericească ce nu va fi fost încă tipărită în Moldova, starețul va cere mai întâiu blagosloveniia chiriarhului, și apoi numai va slobozi tipărirea eii. Starețul este datoriu să aibă osebită luare aminte a să ținea această tipografie totdeauna în cea mai bună stare… și a să tipări neîncetat cărțile aceale bisericești, ca din asemenea să se adaogă, și să sporească Vivliothica monastirilor, de unde fiește carele părinte are dritul a priimi supt a sa iscălitură cărți spere cetire, pre care apoi este îndatorit a le întoarce Vivliothicariului luându-și adeverința dată”.

La sfârșit (pct. 42): “Acest așezământ să se tipărească, și împărțindu-se pre la toate schiturile și metoacele monastirilor acestora, să se statornicească pentru totdeauna, ca de patru ori ori pe an, la zile hotărâte după sfârșirea sfintei liturghii, să se cetească în auzul a toată frățimea, pentru ca prin adeasa aducere aminte, totți să se pătrundă de datoriile lor.

Cel de-al doilea hrisov, întărit cu iscălitură, pecete și alte detalii specifice cancelariei, cu numere de înregistrare aferente (659, 2215, secția a 2-a a Departamentului averilor publice și a învățeturilor publice, șef G. Dulcescu); lângă locul peceții, mențiunea – Pentru D. D. P. Casimir. Domnitorul Ghica evocă trecutul mânăstirii Neamțu(l), al cărei statut a fost permanent același, neîntrerupt mai mult de patru veacuri – zidită de cătră Domnul Moldaviei Alexandru cel Bun, și întemeiată de cătră Domnul Stefan cel Mare, potrivit actelor ctitoricești, au fost pururea chinoviu de părinți, slobod, neatârnat și neînchinat nici Mitropoliei țării, nici la ori ce altă parte de loc. În timpul domniei lui Constantin Moruzi și sub păstorirea lui Gavriil Calimah, după propunerea arhimandritului și starețului Paisie, mânăstirea Secului se unește cu Neamțul, întemeindu-se o singură obște și un sobor comun, sub ocârmuirea aceluiași stareț, fapt întărit printr-un așezământ emis de domnitorul Moruzi; toți domnii care i-au urmat lui Moruzi au protejat această monastire cea întâiu a țării și i-au sprijinit dreptățile hărăzite ei. La introducerea Regulamentului organic privilegiile mânăstirești anterior redefinite prin hrisov domnesc au primit o nouă confirmare, asigurându-se lăcașului dreptul liberei de sine cârmuiri (implicit administrarea propriilor moșii și neatârnata întrebuințare a veniturilor) așa cum este formulat în capul 3, secțiia 3, paragraful 4, legiuirea întărită în 28 aprilie din anul 1835 deopotrivă la anul 1839, 19 aprilie, prin anaforaua 788 a sfatului administrativ sub conducerea Marelui Logofăt și Cavaler Alexandru Ghica. Și ca influențele străine care precumpăneau de la o vreme, asupra obștii și a averilor, să înceteze, Domnitorul Mihail Sturza decide să se facă o regulată și statornică îmbunătățire, pentru ca veniturile și buna rânduială să răspundă întocma scopului acestui așezământ, tot printr-un hrisov potrivit legiuirilor, la propunerea Sfatului administrativ. Hrisovul respectiv a fost emis la anul 1843, în 4 mai sub nr. 175 – prin care s-au [con]sfințit și neatârnarea acestor sfinte monastiri și tot odată s-au statornicit și așezământul ocârmuirii lor. La 1850, Domnitorul Ghica al V-lea recunoaște validitatea acelui hrisov și afirmă: Domniia noasatră pe aceste temeiuri și în privirea în scris ceririi ce ne-au făcut ... Neonil starețul... dinpreună cu întreg Soborul, prin Hrisovul de față întărim toate cele cuprinse în hrisovul anticesorului nostru Domnul Mihail Grigoriu Sturza Voevod din anul 1843, mai în 4 spre păstrare(a) neatârnării și a bunei rânduiale în aceste dumnezeești lavre.

S-au dat Hrisovul acesta în Politiia Eșii Rezedențiia Domniei, la anii dela mântuirea lumii, una mie opt sute cinci zeci. Luna mai în doaozeci și șapte zile, și s-au întărit cu a noastră suptscriere și Sigilul Domnesc. Noi Grigorie Alexandru Ghica  (cu mențiunea iscăliturii și a peceții).   

Textul cuprins între p. 56-58 reproduce scrisoarea-decret adresată de Ghica al V-lea Preasfinției sale Părintelui Mitropolitului, din 30 ianuarie 1855 (secțiia 1, numărul 677), cu iscălitură și pecete. Alăturând prea sfinției voastre ofisul ce am găsit de cuviință a face monastirilor Neamțul și Secul, vă autorizăm pentru întocmai împlinirea a acestui ofis. Mitropolitul are a desemna o persoană care să adune soborul monahal și în prezența starețului să citească actul domnesc și prin sfătuiri duhovnicești să se silească a face să înțeleagă pe fiecare datoriile lor. În calitate de chiriarh împuternicit prin canoane să vegheze asupra bunelor rânduieli, este chemat să îndrepte toate abaterile apărute, făcând cunoscut domniei, pe viitorime, orice urmare din împotrivă. De asemenea, Mitropolitul va face cunoscut Soborului și Starețului său cu punerea în lucrare a articolului 33 pentru înființarea seminarului cuvenit, precum și îndeplinirea articolului 31; pentru înființarea ospitalului celor smintiți la minte, Domnia acordă un termen de trei luni pentru începerea lucrărilor, conform articolelor citate. Veți porunci tot odată a să tipări în Tipografiia Monastirii Domnescul nostru ofis cu numeru(l) 618 în alăturare cu așezământul din 1843. Și făcându-se mai multe ecsemplare, să vor împărți tuturor schiturilor și monastirilor atârnate de Monastirea Neamțul. Un număr de exemplare va fi trimis și deosebitelor noastre ministeruri, pentru ca de acolo să se împartă la toate instanțiile respective spre a avea în vedere așezământul monastirilor la toate cazurile atingătoare.  

În continuare este redată scrisoarea oficială adresată de Noi / Grigorie Alecsandru Ghica / Voevod starețului Nathanail. Este înregistrată la Departamentul Bisericesc și al Instrucției publice (condus de D. Ralet și Ghica), la nr. 38 (iar în secțiia I din departamentul cultului, cu mențiunea pentru șef(ul) secțiiei Iancu Gane, la nr. 618) și datată  1855 ghenarie 30. Domnitorul se referă la abuzurile aduse la cunoștința antecesorului său în scaunul domniei, privind administrarea averilor mânăstirești, fapte comise atât în contradicție cu statutul hotărât de starețul Paisie, fundator al acestei lavre, cât și cu dispozițiile Regulamentului Organic din 1835, prin art. 8 din Legea organică atingătoare de averile monastirilor pământești supuse Departamentului averilor Bisericești (lăcașurile Neamțul și Secul și schiturile din subordinea lor fiind și prin această nouă legiuire scutite de dări, atât pentru cuprinderea obștii, cât și pentru faptul că spitalul îngrijea și bolnavii din afara mânăstirilor). Chinoviul împreună cu Starețul au cerut de la Procatohul (predecesorul) nostru a li se hărăzi și așezământ statornic, este vorba de hrisovul din 1843. Evocând propriile strădanii referitor la păzirea legilor, preocuparea ca deosebitele instituții ce contrebuesc la  fericirea fizică și morală a țării, să propășască, recunoscând încă o dată, rolul spiritual al lăcașurilor despre care se face vorbire și dorind ca acest chinovie să ducă mai departe făclia credinței,  Domnitorul Ghica stabilește anumite măsuri, specificându-se situații concrete de abuz în administrație. Aceste măsuri, sau instituții, în număr de 8, au fost concepute împreună cu Mitropolitul, în urma constatării că rânduelele și așezământul statornicit au rămas în nelucrare. Cele 8 dispoziții urmau a fi încredințate unei persoane duhovnicești care să le aducă la cunoștința soborului și starețului, prin autoritatea conferită de chiriarh. Monastirile Neamțul și Secul cu scutirile lor să vor folosi de așăzământul dat și de protecțiia noastră, pe câtă vreme vor păzi cu sfințenie instituțiile acestea, care singure o fac a merita deosebirea ecțipcională (sic) între celelalte monastiri. Dorim dar ca sfințeniia vieții monastice, podoaba bisericei, lumina învățeturii, facerea de bine și faptele filantropice să afle în această sfântă lavră o urmare luminătoare înaintea lumei. Actul ia sfârșit cu un avertisment: Domnitorul nu dorește să ajungă să desființeze așezământul din 1843 și să aplice și pentru aceste chinovii ceea ce prevede regulamentul din 1835 (în privința altor lăcașuri), ci să le păstreze nealterate privilegiile.

Ultimul text reprezintă scrisoarea adresată de Domnitorul Ghica Prea cuvioșiei sale Arhimandrit Antonie igumenul monastirii Bogdana, semnată al prea Cuvioșiei voastre iubitoriu...(cu iscălitură) și datată 1855, martie 2. Întemeindu-se pe recomandările Mitropolitului Moldovei, Sofronie, Domnitorul îl însărcinează pe Antonie cu îndeplinirea domneștilor ofisuri, ca împreună cui părinții aleși prin așezământul monahal să îndrepte alunecările ce din vreme-n vreme s-au întrodus în aplicațiia așezământului, stăruind cu deosebire pentru înființarea Seminariei... pe care noi o socotim ca un mijloc pentru formarea adevăraților bărbați duhovnicești... Domnitorul îi cere egumenului să se ocupe de grabnica înființare a acestui seminar și de neîntârziata punere în lucrare a dispozițiilor încredințate, urmând ca acesta să-l încunoștințeze despre toate pe mitropolit și de-a dreptul pe noi, fără a vă mai adresa întru nimic cătră Departamentul Bisericesc.