Iordache Drăghici, plângere adresată Senatului Rusiei, 1826 + Act de învoială între locuitorii satelor Faraoani, Valea Mare și Cleja de Sus și hatmanul Alecu Ruset-Roznovanu, 1851

Plângere (jalobă) adresată de vornicul moldovean Iordache Drăghici (supus otomanicesc), Senatului Rusiei. Scrisă la Iași, în 27 mai, 1826

Scrisoare bilingvă, în românește și rusește, sub forma a 2 coloane de text, redactată pe suport manual, cu cerneală neagră. În total, 4 foi mari, completate față-verso; textul din stânga în românește, textul în rusă (cursiv) în dreapta. Vornicul detaliază pe puncte toate detaliile abuzurilor săvârșite de diverși datornici asupra averii unui anume Costachi Papazoglu, negustor din Iași, cu care vornicul se asociase și împreună cu care se refugiase în oblastia Basarabiei. Negustorul ajunge să se îndatoreze față de Iordache Drăghici cu o sumă imensă, drept pentru care creditorul cere punerea sub sechestru a averii acestuia, conform legii, avere (astfel siguripsită) care urma a fi valorificată de posesorul ei pentru plata datoriei dar care, cu complicitatea administrației Ismailului și Benderului, unde negustorul deținea moșii și sub oblăduirea înaltului for gubernial, ajunge să fie vândută în chip fraudulos - de alte persoane, prin pretenții, acte de proprietate și dispoziții neîntemeiate și, în unele cazuri, prin recursul la autorități care nu erau, în fapt, abilitate să se pronunțe în respectivele solicitări. Îngrijorat de turnura pe care au luat-o lucrurile, de faptul că pricina sa se intersectează, în chip birocratic, deci păgubitor, cu alte pricini (scornite) aflate în rivalitate, și că întâietatea sechestrului cerut de el, asupra averii datornicului, nu este luată în considerare de judecătorii, și nici de ocârmuire, ducând la tergiversări și la alte pierderi bănești, vornicul alege să se adreseze unei instanțe superioare. Cere, adică, emiterea unui ordin către înaltul sfat al oblastiei Basarabiei pentru cercetarea pricinii sale, atât pentru siguranța averii rămase, a lui Papazoglu, cât și pentru recuperarea avutului lipsă și încasarea lichidităților, dar mai ales pentru clarificarea autorității juridice menite să reglementeze acest caz, ca să nu rămână păgubaș supt apărarea pravililor împărătești. “Și aceasta cu cât s-a puté mai curând fiind îndestui ani trecuți ai răbdării mele și pricinuindu-mi-să cu întârzierea nu numai dărâmare ci și strâmtorare despre partea creditorilor”. 

Jalba conține date calendaristice exacte, nume de persoane și diverse denumiri – de moșii, de organe judecătorești locale, inclusiv în limba rusă. Pentru ilustrarea pagubei suferite, actul conține și un tabel cu detaliile averii puse sub sechestru, în 20 de puncte. Sunt precizate – transpuse în lei - diverse bunuri (alimentele în chile și ocale), inclusiv imobiliare (magazii și case), pe de o parte, și pe de alta, în părți din venitul moșiilor, diverse datorii contractate în Iași, Ismail și Bender etc.; de exemplu  – 1252 capete vite, 533 oi, 800 chile grâu, 97 chile orz, 247 de stupi, 12 ocă de mălai, 1633 vedre de vin, 1000 ocă său, 500 piei de vacă, a trie parte din venitul moșiilor Leovii pe doi ani, o vie tij (tot) pe doi ani, șapte soroace de samur etc.

Ca mențiuni de relevanță istorică, în această lungă scrisoare figurează nume ca cel al guvernatorului Basarabiei, Constantin Antonovici Katakazi și cel al viceguvernatorului, Cavalerul F. Vighel.

Act de învoială între locuitorii satelor Faraoani, Valea Mare și Cleja de Sus și hatmanul Alecu Ruset-Roznovanu (22 noiembrie 1851)

Document bifolio, emis de prefectura județului Bacău la mijlocul secolului XIX și autentificat prin parafe și semnături, atât ale petenților, cât și ale responsabililor administrațiilor locale (isprăvnicia și ocolul) în subordinea cărora se aflau comunitățile sătești menționate. Redactat cu cerneală neagră pe suport manual.

„Învoială!

Noi, toți lăcuitorii de la moșiile Faraoanii, Valea Mare și Cleja de Sus, proprie(ta)te a Dumis(a)le Boieriului Hat(man) Alecu Rosăt Roznovan(u), știut facem prin aceasta, că deși am reclamarisit cătră cinstita Isprăvnicie a acestui ținut Bacău prin jaloba din 16 a trecutei luni septemvrie, nemulțămirea asupra formalnicilor izvoadi din 20 septe(emvrie) 1849, încredințate de as(ăminea) supt No. 12732, ci avem cu D(umnealui) Boeriul proprietar pentrul lucrul boeresc (clacă) precum că ar fi cu împovărare pentru noi, înprotiva locurilor ce priimim de la proprietar, și cu cerere de a urma lucrul boerescului după rostire(a) noului așăzământ statornicit de înalta cârmuire, dar venind la fața locului Dumn(ealui) boeriul dregătoriu, undi în ființa (prezența) D(umnealui) boeriul proprietar și a noastră toți lăcuitorii, întrând în cercetare și făcând socoteală, atât folosului ce priimim de la proprietar, cât și a lucrului boierescului ce facem după țitata mai sus învoială, socotite toate bănește, după prețul politicit (practicat) pe la aceste locuri, ne-am lămurit că jăluirea noastră au fost fără cuvânt, și înprotiva a toată buna cuviință, și că nici nicidecum nu sântem asupriți piste cuprinderea noului așăzământ, ci mai vârtos sântem folosiți; căci scăzându-să prețul muncilor noastre ci alcătuim, în total una sută șaptezăci și trii lei, cincisprizăci parali, 173 lei, 15 par în muncă, și în numărătoarea de fiișticare numi pe an, din suma a doaă suti și șasăzăci și opt lei, no. 268 lei ci am socotit prețul pământurilor de hrană cuvinit noaă după așăzământ, înpreună cu prisosul pământurilor de hrană, piste cuprinderea noului așăzământ, ci stăpânim, lemnile din pădure ci sântem învoiți a luoa pentru tot feliul de trebuință la gospodăriile casălor noastre, adică: pari, nueli, haragi pentru vii, lemn de casă, și la tot felul de heiuri trebuitoare (acareturi) noaă, rămân în folosul nostru pe an, de fiișticare încă noaăzăci și patru lei, doaă suti și cinci parali, No. 94 lei 25 par(ali); pe socoteala numărului de 500 numi lăcuitori ci ni aflăm pe zisele moșii, alcătuim o valură de 47312 lei 20 par(ali) cari sumă D(umnealui) Boeriul proprietar au binivoit a ni hărăzi în folosul nostru, fără a mai pritindirisi (a pretinde) de la noi supt niciun feliu de înpregiurari, și viind și în dreapta cunoștiință și înțălegire însămnătoriului bine ci avem de la Dumn(ealui), cu folosință și priință pentru noi, cunoscându-ne greșala noastră, am căzut cu rugăminti cătră D(omnul) boer ca să rămânem a urma tot îndatoririle coprinsă prin țitata învoială, ci o avem cu dum(nealui) din 1849 sept(emvrie) 20 și macar deși aceasta este cu scăderi pentru dum(nealui) boer(iul), și și însuși au cerut de a urma îndatoririle cuprinsă în așăzământ, ci este mai de folos pentru proprietar, dar așa precum de-a pururi au fost cu priință pentru noi, și acum trecându-ni cu vederea greșala noastră, s-au milostivit asupra noastră a ni lăsa tot în aceeași îndatorire avută și până acum, pentru cari prin aceasta ne îndatorim de bună voia noastră a urma și în viitorimi neabătut întru cât de puțin din cuprinderea prezisăi învoeli, fără a-i mai pricinui Dum(isali) vreun feliu de supărari. Și spre dovada celor mai sus cuprinsă, a statornicii zisăi învoeli, și a aceștiia, am dat acest înscris supt a noastri iscălituri prin scriire(a) numilor noastre și punire(a) degitilor pi sămnul sfintii cruci, rugând totodată și prin osăbită jalobă pi cinstita isprăvnicii de au încredințat-o pe formă priimind-o asămine și noi de la Dum(nealui) boer(iul), supt a dum(nealui) iscălitură și încredințarea D(umi)s(ali). 1851, noemv(rie) 22”. 

Urmează, pe 3 coloane, sub denumirile localităților cu populație româno-maghiară Faraoani (Forrófalva, în ung.), Valia Mari (Nagypatak) și Cleja de sus (Klézse), numele semnatarilor, în dreptul fiecărui nume (în partea stângă) fiind trasată câte-o cruce deasupra căreia respectivul localnic și-a pus amprenta. Având în vedere că satele respective erau locuite de ceangăi răzeși, conform surselor istorice, multe dintre aceste patronime au forma Farcaș, Istvan, Antal, Bartoș, Bulai, Barcsai, Ghiulai etc. Numele cu rezonanță românească sunt Pătrașcu, Cotor, Jurca, Sabău, Duma, Cernea, Pătru, Morar, Ciurerea; lângă acestea apar și câteva mențiuni distinctive ca sin (fiul), tânăr(ul), bătrân(ul).

Sub listă, între pecețile sătești aplicate în registrul inferior al foii, încă patru iscălituri: “Eu Ianăș Cot(o)r, Vornic”, “eu Giorgi David Post(el)nic”, “Eu Ștefan Ghiulai Vornic” și “Eu Mihai Mitr(ea) Post(el)nic”.

Actul poartă și alte ștampile: pe cea a Isprăvniciei Bacău, datată 1849, și pe cea a Ocolului Bistriței de Jos (sau plasa Bistrița, de care aparțineau aceste sate la sec. XIX), cu aceleași însemne și dată, ambele parafe ovale însoțind câte o declarație: 

1. „Priveghetoriul Ocolului Bistriții de Gios. /  Obștiia lăcuitorilor satelor Fărăoani, Valea Mare și Cleja de Sus din țănut(ul) Bacăului den acest ocol, venind înaintea iscălitului, fiecare în persoană, au arătat prin viu graiu că cuprinsăle prin aceasta este cu a lor bună voe și mulțămire, cerându a o încredința. Drept care, potrivit cererii lor ce au făcut s-au încredințat pe formă cu iscălitura și pecetea postului. 1852 (sic) noemv 22 / No. 2263 / Cârmuitor postului I. D. Ciută ”.
2. „Isprăvnicia ținutului Bacău. / Atât pe temeiul adeveririi priveghetoriului de Ocol, precum și pe temeiul cererii făcută de cătră [… text deteriorat] prin jaloba de astăzi, 22 noemvrie, să încredințează și de cătră isprăvnicie pe formă și iscălitura și puterea peceții postului. 1851 Noemv în 22 zili / No. 19219” (semnează registratorul-secretar Tr. Nichiforescu și Iorgu Anastasie Samiș, Comis).

“Alecu Rosetti-Roznovanu / Alecu Ruset-Roznovanu (1781-1853), era fiul marelui vistier Iordache Rosetti-Roznovanu şi al Profirei Balş. Alecu Roznovanu a urmat o carieră publică, devenind hatman al Poliţiei în 1827; membru al Divanului Domnesc (judecătoresc), 1832-1833; în vara anului 1848 el se numără printre boierii nemulţumiţi de Mihai Sturdza, dar în decembrie, acelaşi an, este amintit cu rangul de vistiernic, aspirând la dregătoria de ministru de finanţe. Alecu Rosetti-Roznovanu a murit la 20 august 1853, după o boală îndelungată, şi a fost înmormântat la Mitropolia Veche din Iaşi”  (Sorin Iftimi, în: “Giovanni Schivoni, portretul copiilor familiilor Callimachi, Rosetti, Catargi”)