Apanthisma tou technologikou meros tes ellenikes grammatikes (compendiu de gramatică elenă). Viena, 1809
Apanthisma tou technologikou meros tes ellenikes grammatikes (compendiu de gramatică elenă). Viena, 1809
Apanthisma tou technologikou meros tes ellenikes grammatikes (compendiu de gramatică elenă). Viena, 1809
Apanthisma tou technologikou meros tes ellenikes grammatikes : kata ten methodon tes ginomenes didaskalias en te prote schole ton Ioanninon. Typois ekdothen to deuteron ede pros eumareian ton protopeiron, dia dapanes ton philogenestaton autade(l)phon kyrion Zosimadon. Opos dorean dianemetai tois philomathesi ton Ellenon. En Bienne tes Aoustrias en te Typographia Georgiou Bendotou, 1809. 356 p. (178 f.) : il. , 8⁰ (18 cm.), 32 R (15 x 9 cm.)
Culegere din morfologia și sintaxa limbii grecești, după metoda pedagogică pusă la punct în prima școală din Ianina iar acum dată în tipar a doua oară pentru propășirea celor fruntași, cu însăși cheltuiala domnilor Zosimades, frații cei de bun neam, pentru a se da în dar studioșilor. În Viena Austriei, în tipografia lui Georgios Vendotis, 1809.
Ed. a 3-a a apărut la Veneția, în 1816
Tipar negru cu caractere grecești de 5 corpuri diferite și un model rustic de majusculă grecească în titluri (f. 1) dar și în unicul colontitlu (Apanthisma tou technologikou merou); litera de rând este cursivă; nu există custos. Numerotarea volumului este cu cifre arabe, signatura, - alfanumerică. Suport manual, subțire, cu pontuzouri. La începutul tratatului (capitolul Peri grammaton kai diaireseos auton – despre semnele alfabetului și clasificarea lor), un singur ornament de tip frontispiciu (3 x 8 cm. fără cadru); este vorba despre o compoziție alegorică simbolizând noua eră a “luminării” poporului elen, în care un personaj feminin întruchipând cunoașterea, apare înconjurat de tomuri mari (enciclopedice), deschise și manuscrise (sub forma unor suluri desfășurate). În planul doi sunt fragmente de monumente, un stup de albine, soarele răsărind și în partea dreaptă a fundalului, un caduceu înaripat, simbol mercurian. Ici-colo, elemente de vegetație. Compoziția nu are cadru.
Alte elemente decorative constau în scurte baghete cu rol de vinietă de final, de compoziție tipografică.
Exemplarul are 2 foi de titlu identice, prima, mai deteriorată (cu pete și urme de intervenții), provenind dintr-un alt exemplar și transferat pe un alt suport, de consistență mai groasă decât originalul. Cu excepția unor semne discrete de îmbătrânire a hârtiei, exemplarul nu prezintă niciun fel de deteriorare, fiind complet și foarte bine conservat. Nu sunt mărci de proprietate în acest specimen, nici însemnări.
Legătura imită legăturile de epocă; este în piele brună (un cafeniu închis), pe carton presat, cu chenare din linii duble și mici adaosuri florale (boboci de crini cu două rânduri de sepale) dispuse oblic, pe exterior, în dreptul colțurilor chenarelor; coperta din spate are, în plus, o rozetă compozită cu centrul cruciform. Titlul lucrării – Apanthisma - este imprimat cu majuscule în centrul primei coperte (transliterat cu caractere latine). Ornamentele sunt presate la rece. Cotorul prezintă 5 nervuri profilate, marcate prin linii (ca și capetele cotorului în ușor relief), fără ornamentație. Forzațurile sunt simple, cafeniu deschis; doar forzațul anterior păstrează foaia liberă. Șnituri impecabile. Capitalband alb cu roșu-corai palid.
Contextul în care a apărut acest compendiu de gramatică și mai ales locul, reflectă progresul educațional realizat de diaspora grecească vieneză, favorizat de reforma iozefinistă. Privilegiile acordate comercianților eleni din Austria, dar și din țări precum Ungaria și Țările Române, cu scopul de-a extinde influența economică spre zona de NE a imperiului, au dus în timp la consolidarea culturii grecești prin publicarea de cărți și periodice destinate nu doar diasporei ci și grecilor din Elada. Autoritățile austriece au rezistat – de cele mai multe ori cu succes – cenzurii otomane, protejând drepturile minorităților la informații de ordin politic, economic și științific, la educație, totodată la răspândirea în patria-mamă, a noilor achiziții culturale. Toate aceste inițiative au contribuit la succesul revoluției grecești începute în 1821.
Referitor la editorii comerciali ai tratatului - frații Zosimades (Ζωσιμάδες), șase la număr (Ioannis, Anastasios, Nikolaos, Theodosios, Zois și Michailis Zosimas) au trăit și activat ca binefăcători și patroni ai culturii de limbă (neo)greacă, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea. Erau născuți în familia comerciantului Panagis Zosimas din Ioannina, un oraș sub dominație otomană dar reprezentativ pentru iluminismul grecesc. În 1775, Nikolaos, Theodosios și Michailis și-au început neguțătoria în Livorno, în timp ce Ioannis, Anastasios și Zois s-au stabilit în Nizhyn, Ucraina apoi în Moscova; curând, rețeaua lor comercială s-a extins și frații Zosimas au devenit oameni foarte avuți. După moartea lui Theodosios, conform testamentului acestuia, neguțătorii s-au preocupat de susținerea financiară a educației în orașul de baștină. Astfel că au donat sume imense pentru fondarea și funcționarea unui număr de școli și biblioteci publice. O altă donație consistentă a fost direcționată către Biblioteca națională înființată de Adamantios Korais, părintele “Renașterii” grecești. Zosimades au subvenționat, de asemenea, orfelinate (cum ar fi cel din Patmos) și au susținut financiar apariția unui număr de cărți în limba greacă dar și traduceri din autori greci în alte limbi (cărți imprimate la Moscova și Viena). După 1820, au contribuit la ridicarea unei noi instituții de învățământ, la Ioannina, numită Zosimaia, care avea să devină un focar al educației de limbă greacă în întregul Epir. O altă contribuție importantă a lor a fost ridicarea Muzeului Monetar din Athena, căruia i-au donat propriile colecții de monede antice grecești și romane.
