Apostol (română). Buzău, 1743
Apostol (română). Buzău, 1743
Apostol. Carele acum a treia oară, precum mai nainte au fost așezat după cel grecesc s-au tipărit. Buzău : În sfânta Episcopie, cu cheltuiala episcopului Methodie ; de Ioan Stoicovici tipograful, la anul dela zidirea lumii, 7251 (1743). [2], 178 f. (cu signat.) : il. ; 4° (28 cm), 32-36 R (23 x 14 cm)
Bibliografie:
BRV II, 230 ; IV, 239
BRV Additamenta, p. 245-46
Edițiile anterioare:
București, 1683 (Damaschin Gherbest, tipograf și gravor); Buzău, 1704 (Damaschin, devenit episcop al Buzăului)
Ediție sincronă (în care se specifică, de asemenea, că este cea de-a treia în ordine cronologică):
București, 1743 (Dimitrie Pandovici)
Tipar negru și roșu pe suport manufacturat, corpuri variabile de slovă, custos, signatură chirilică, colontitluri.
Ediția de Buzău, 1743, a Apostolului cuprinde, comparativ cu cea sincronă, de București (ambele fiind urmașe fidele ale mai vechilor ediții): o gravură în plină pagină cu Sf. Ev. Luca (din Evangheliile ivirene, cu legenda în grecește și monograma lui Antim), o altă gravură la f. 26r, cu tema Soborul Maicii Domnului (întâlnită în Penticostare), un singur frontispiciu de tip Deisis(întâlnit și în Evanghelia imprimată la Snagov, în 1697). Pecetea dublei domnii a lui Mihai Racoviță (cu cele 10 stihuri dedicate), de pe verso-ul foii de titlu, reproduce modelul stemei lui Nicolae Mavrocordat (din Historia hiera, etoi Ioudaika…, a lui Alexandru MavrocordatExaporitul, București, 1716), cu simbolurile heraldice (corbul valah și bourul moldav) în relief. Ornamentica secundară reia, de asemenea, motivele tipăriturilor de sfârșit de secol XVII, început de secol XVIII. Repertoriul xilografic (în două culori) include o mică icoană cu Iisus Hristos, modelul veliki arkhierej (dar fără legenda ca atare, ci cu acronimul obișnuit și inscripția ho on, de pe aureolă), în medalion, pe fond decorat cu semipalmete și încadrată, pe recto-ul filei cu Sf. Luca; icoana (de 5,8 x 4,8 cm.) este plasată în centrul unei file fără text, doar cu ornamente și are un anturaj de viniete tipografice. La începutul Minologhionului (f. 130r) este reprodusă gravura cu tema Duminicii tuturor sfinților (12 x 12,8 cm.) a lui Ivan Bakov, semnată și datată – aceeași din Cheia Înțelesului (București, 1678), așa cum apare, de altfel, și în ediția de București.
Tipologia letrinelor gravate indică o preponderență a modelelor realizate cu roșu. Letrina F cu Sf. Constantin și Elena (Psaltire, 1703, Apostol, 1704), câteva modele preluate și de Gheorghe Radovici (în cărțile scoase la Târgoviște), cum ar C cu floare de nufăr, sau În între două vase cu flori, ori în centrul unei ghirlande compozite (în chip similar, o altă variantă a lui F, dar cu florile – acant, narcisă - de aceeași mărime și redate din profil, idem P). Un fapt rar întâlnit constă în utilizarea unei inițiale ornate (U, cu negru) la începutul epilogului. Referitor la conețurile în xilogravură, acest Apostol imprimat de Ioan Stoicovici prezintă un model fitomorfizant, de antrelacuri (unic, fără variațiuni) și mascheronul figurat în centrul unui blazon vegetal cul-de-lampe (un model preluat din clișeele atelierului din Liov), des întâlnit în tipăriturile de Bucureștirealizate de tatăl tiparnicului, Stoica Iacovici.
Ar mai fi de adăugat că modelul ornamental al foii de titlu este în mare parte unul de compoziție tipografică, cu excepția bandoului din registrul superior – vrejuri răsfrânte, de semipalmete, pe fond întunecat (fără cadru), etalând în centru un boboc foliaceu ieșind dintr-un mic evantai.
Cuprinsul: foile liminare cuprind titlul și foaia cu gravură, după care urmează prima parte a volumului, sintetizată prin colontitlu: Faptele Apostolilor (cântări și cetenii din acest capitol noutestamentar, începând cu Dumineca Paștilor) – f. 1r-25v. La f. 26r, sub frontispiciul cu pogorârea Duhului Sfânt (sau Soborul Maicii Domnului) de 11 x 13,5 cm., începe secțiunea poslaniilor, în care pasajele liturgice se împletesc cu cele epistolare până la f. 129v, sub formaunui capitol separat, ornat cu Deisisul vechilor evanghelii, de 14,5 x 5 cm., pentru Sâmbăta dintâi a marelui Post (începe la f. 122r). Vine la rând Minologhionul (sau Sinaxariul lunilor), care începe la f. 130r cu gravura bakoviană reprodusă după imprimatul de la 1678 și se termină la 173r. Între f. 174v și 178r, “apostole pentru morți, ... prochimene și aliluiare” (pericope apostolice și cântări). Pe verso-ul ultimei file a ediției buzoiene se află un frumos epilog (după cel al ediției 1704):
“Unuia D(u)mnezeu celui în Troiță slăvit, Tatălui Fiiului și D(u)hului sf(â)nt, fie dela noi robii săi mulțămită, cinste, laudă și închinăciune că ne-au îndemnat de am început, și ne-au ajutat de am scos cu tipariul această sf(â)ntă carte Ap(o)stol. Iară pre tine pravoslavnice cetitoriu, cu smerenie te rugăm ca, de vei afla ceva nu bine alcătuit, sau greșit, aceaia să o acoperi cu blândețele dragostii, și să o socotești a fi din nesăvârșirea slabei minți. Iară nu din voia ostenitoriului. Aducându-ți aminte că toți aceiași neputințe sântem părtași. Și D(u)mnezeu carele numai singur este desăvârșit să te învrednicească vederii feții sale, și mila lui să fie cu tine pururea”.
Legătură de epocă (sec. XVIII), mânăstirească, în piele pe lemn, cu ornamente în presaj aurit, uzată, cu câteva intervenții. În centrul primei coperte se află o mandorlă stilizată fitomorf, cu medalion rotund în care se mai poate distinge icoana ospeției lui Avraam. Coperta posterioară are un model de linii triple, întretăiate, ocupând toată suprafața (fără divizare în registre și fără alternanța obișnuită cu arabescuri). Se observă urmele fostelor închizători metalice. Cotorul păstrează cele patru nervuri profilate, ornate cu brâuri din frunze stilizate (aurite); învelitoarea, aici, este crăpată. Forzațurile simple (fixe) sunt ondulate, pătate, cu încercări de condei. Șnitul lateral este stropit cu tuș, vopsit cu dungi roșii.
Exemplar complet, în stare satisfăcătoare - urme de manipulare defectuoasă (deteriorări mecanice, intervenții empirice); atac de cari și cearcăne de apă. Necesită restaurare. Conține mărturii cu grafie chirilică:
La f. [2]r, în josul paginii: “Acest Apostol este al pop(i)i Radului ot Ștefești și am scris eu Stoica fiu-său aceasta să să știe că e așa”;
La f. 175r, transversal, marginea laterală: “Acestu apostu (sic) este alui Sterică sin preot Costache dela...” (însemnarea se oprește aici); pe marginea inferioară a foii: “Scris-am eu Dumitrache sin popa Vâlsan ot Ștefești, la leat 1800 maiu 26”.
La f. 178r, sub conețul xilogravat, o altă însemnare (trunchiată), a lui Stoica (sin) popa Radu ot Ștefești iar pe verso, în josul paginii cu epilog și mascheron, o mărturie autobiografică afectată de deteriorarea suportului:
“Să (să) știe de cându am venit eu popa Vlad aici la biserica aceasta la Ștefești...”.
Exemplarul a cunoscut, așadar, un parcurs prahovean, în vechime. Cartea nu cuprinde alte indicii de proveniență (după 1800).
