Apostol, Buzău, 1743
Apostol, Buzău, 1743
Apostol. Carele acum a treia oară, precum mai nainte au fost așezat după cel grecesc s-au tipărit. În zilele Prea înălțatului domn, și oblăduitoriu atoată Țara Rumânească: Io Mihaiu Racoviță Voevod, mitropolit fiind atoată țara, kyr Neofit. Și s-au tipărit în sfânta Episcopie din Buzău în anul dela zidirea lumii, 7251, iară dela Nașterea lui Hristos, 1743, de Ioan Stoicovici tipograful. [2], 178 f. (cu signat.) : il. ; 4° (28 cm), 33-35 R (23 x 13 cm)
BRV II, 230
BRV Iv, p. 239
BRV Additamenta, p. 245-46
Edițiile anterioare:
București, 1683 (Damaschin Gherbest, tipograf și gravor)
Buzău, 1704 (tip.: episcopul Damaschin al Buzăului, urmașul lui Mitrofan)
Ediție sincronă (în care se specifică, de asemenea, că este cea de-a treia în ordine cronologică):
București, 1743 (Dimitrie Pandovici)
Ediția de Buzău, 1743, cuprinde, comparativ cu cea de București: o gravură în plină pagină cu Sf. Ev. Luca (din Evangheliile ivirene, cu legenda în grecește), la f. 1r, frontispiciul cu Învierea Domnului (Voskr(e)senie H(risto)vo), după cel al lui Bakov, datat, în varianta originală – 1700 (căci fusese lucrat pentru Triodul de Buzău); aici, la 1743, ilustrația nu mai include semnătura gravorului și data, este vorba de un nou clișeu. Întâlnim în carte și modelul de Deisis din Evanghelia de la Snagov, 1697, de exemplu. La f. 26r, Soborul Maicii Domnului (din penticostare), prezentă în exemplarul de la Sibiu, al Apostolului din 1704.
Stema de pe verso-ul foii de titlu reproduce pecetea din vremea domniei lui Nicolae Mavrocordat (din Historia hiera, etoi Ioudaika…, a lui Alexandru Mavrocordat, tipărită la București, în 1716), Ornamentica secundară reia, de asemenea, motivele mai vechi. Volumul conține și o mică icoană cu Iisus Hristos (de 5,8 x 4,8 cm.), în ipostaza de Mare Arhiereu (Veliki arkhierej), dar fără legenda în slavonă, ci cu acronimul obișnuit și inscripția ho on, de pe aureolă). Mântuitorul este redat în interiorul unui medalion cu fundal decorat cu semipalmete. Icoana se află pe pe recto-ul filei cu Sf. Luca, în centrul paginii albe, fără text, anturată de viniete tipografice.
Tipologia letrinelor gravate indică o preponderență a modelelor realizate cu roșu din cărțile lui Gheorghe Radovici (apoi, Stoica Iacovici) scoase la Târgoviște și București. Se remarcă, letrina F istoriată cu Sf. Constantin și Elena (aceeași din antecesoarele buzoiene Psaltire, 1703 și Apostol, 1704). În acest exemplar apar și letrine cu antrelacuri.
Nu există conețuri xilogravate în Apostolul de București (situație similară cu a anumitor exemplare ale specimenului din 1704), în schimb, acest Apostol al lui Ioan Stoicovici (unul din fiii preotului Stoica Iacovici) prezintă un model fitomorfizant, de antrelacuri (unic, fără variațiuni) și mascheronul dispus în centrul unui blazon vegetal cul-de-lampe (reprodus după ediția 1704, dar avându-și de fapt originea în tipăriturile de Lvov). Vinieta de final, mare, compozită, foarte expresivă, cu heruvim și motive ale abundenței, atribuită episcopului Mitrofan (datorită inițialelor M E), în fapt calchiată după cea a gravorului ucrainean Ilia, nu se regăsește în toate exemplarele acestor ediții simultane ale Apostolului românesc de secol XVIII (din cauza tirajelor alternative), se regăsește, în schimb, spre bucuria bibliofililor, în acest exemplar.
Cuprinsul: foile liminare - titlul și foaia cu gravură, după care urmează prima parte a volumului, sintetizată prin colontitlu: Faptele Apostolilor (cântări și cetenii din acest capitol novotestamentar, începând cu Dumineca Paștilor) – f. 1r-25v. La f. 26r, sub frontispiciul cu pogorârea Duhului Sfânt (sau Soborul Maicii Domnului) – 11 x 13,5 cm., începe secțiunea poslaniilor, în care pasajele liturgice se împletesc cu ceteniile epistolare (până la f. 129v, cu un capitol separat, ornat cu Deisisul vechilor evanghelii, de 14,5 x 5 cm., pentru Sâmbăta dintâi a marelui Post, la f. 122r). Urmează Minologhionul (sau Sinaxariul lunilor), care începe la f. 130r cu gravura bakoviană reprodusă după imprimatul de la 1678 (Duminica tuturor sfinților) și se termină la 178r. Pe verso-ul acestei utlime file a ediției buzoiene se află un epilog aproape identic cu cel al lui Pandovici; unica diferență constă în formula doxologică de la început – practic, o altă ordine, în loc de “Lui D(u)mnezeu unuia, celui slăvit în Tro(i)ță, Tatălui, Fiului și D(u)hului sf(â)nt (fie dela noi robii săi, mulțămită, cinste, laudă, și închinăciune)”, Stoicovici spune “Unuia D(u)mnezeu celui în Troiță slăvit, Tatălui Fiiului și D(u)hului sf(â)nt, fie dela noi robii Săi....”. De altfel, atât ediția bucureșteană, cât și cea buzoiană, reproduc textul cu care se încheie Apostolul dat la lumină de episcopul Damaschin “Dascălul”, la 1704.
Exemplar complet, în stare relativ bună de conservare; margini scurtate, intervenții empirice de remarginare. A aparținut Muzeului Mânăstirii Sinaia.
Legătura de epocă, în piele brună, pe tăblii din lemn, cu impresiuni la rece, deteriorată (porțiuni lipsă, crăpături verticale); cu substituiri de învelitoare. Pot fi observate forma și tema iconografică a medalionului romboidal, din centrul primei coperte (Răstignirea, dar cu detalii efasate de uzură) și laturile ramei cu muchii diagonale, din motive acuminate și arabescuri de tulpini sinuoase; una dintre închizătorile metalice (cea de sus), a supraviețuit și este funcțională. Modelul ornamental al copertei posterioare este cel tipic pentru legăturile monahale – borduri cu motive vegetale și panou cu model geometric (alternând în centrul panoului, pe verticală, benzile fitomorfe cu aceleași segmente triliniare ce se intersectează în registrele superior și inferior ale acestuia). Cotorul încă prezintă 4 nervuri profilate.
