Biblia lui Andrei Șaguna, 1856-1858
Biblia lui Andrei Șaguna, 1856-1858
Biblia, adecă D[u]mnezeiasca Scriptură a legii cei vechi şi a cei noao, după Originalul celor Şeptezeci şi doi de Tălcuitori din Alecsandria, tipărită în zilele Prea înnălţatului nostru împărat al Austriei Franţisc Iosif I supt priveghiiarea şi cu binecuvântarea Ecselenţiei Sale, Prea Sfinţitului Domn Andreiu Baron de Şaguna, Drept-credinciosul Episcop al Bisericei greco-resăritene Ortodocse în Marele Principat al Ardealului, Comandor al Ordinului Leopoldina Cesaro-Reg. austriacü, şi Sfetnic din lăuntru de Stat al Maiestatei Sale Cesaro-Regesci Apostolice. Sibiiu, cu Tipariul şi cu Cheltuiala Tip. dela Episcopia dreptcredincioasă resăriteană din Ardeal, la anul Domnului 1856-1858. XXIII, 920, 240 p. cu ilustrații.
Cu pagini de titlu pentru fiecare parte. Cu caractere chirilice.
Episcopul și apoi mitropolitul Andrei Șaguna (1808-1873) a fost unul dintre liderii spirituali ai românilor transilvăneni trăitori în Imperiul Habsburgic și după 1867 în Imperiul Austro-Ungar.
Cărturar și teolog, Șaguna era desemnat episcop al românilor ortodocși din Transilvania în aprilie 1848 pentru ca în timpul revoluției, la 3/15 mai 1848 să prezideze Adunarea națională de la Blaj, alături de episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, care decidea împotrivirea armată a românilor față de guvernul revoluționar maghiar care decisese alipirea Transilvaniei la Ungaria.
El a fondat sute de școli primare confesionale ortodoxe, un seminar, publicații culturale în limba română, printre care Telegraful Român și a devenit mitropolit al românilor ortodocși din Imperiul Austro-Ungar.
Biblia era publicată din inițiativa sa la Sibiu, sediul mitropoliei ortodoxe, între 1853 și 1858. Versiunea lui Șaguna îngloba vechile traduceri în limba română a Sfintei Scripturi, publicate în Transilvania, la Petersburg și la Buzău care erau verificate și colaționate cu versiunea în limba greacă a Septuagintei. Efortul era însemnat deoarece Șaguna a insistat pentru o ediție cât mai curată și marcată de acribie.
Mitropolitul redacta o introducere în care vorbește despre rolul pe care traducerile Scripturii l-au avut în devenirea limbii române culte.
Ediția este ilustrată cu 94 de xilogravuri copiate după ediția din 1851 a Bibliei care apărea la München.
Coperțile sunt din carton îmbrăcat în piele neagră. Cotorul este împărțit în cinci cartușe.
