Căpitanul Teofil Giropolu, diplomă domnească privind dreptul de liberă navigare pe Marea Neagră, semnat de Dimitrie Știrbei și Ioan Manu, 27 ianuarie 1853
Căpitanul Teofil Giropolu, diplomă domnească privind dreptul de liberă navigare pe Marea Neagră, semnat de Dimitrie Știrbei și Ioan Manu, 27 ianuarie 1853
Act bilingv (în limbile română și franceză) emis la 27 ianuarie 1853, de cancelaria Domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei (iunie 1849 - 29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854 - 25 iunie 1856), prin care se acordă dreptul de liberă navigare („plutire”) pe Marea Neagră și pe celelalte mări corăbii de povară Panaghia Mavromolu, de una sută mii oca, cu șase persoane de echipaj, ocârmuită de căpitanul Teofil Giropolu și proprietate a sa, supus român. I se dă acestui căpitan de navă de transport mărfuri, dreptul de navigare în virtutea drepturilor dobândite pentru Principatul Valahiei, împărtășite solilor și miniștrilor puterilor aliate ale Înaltei Porți (aluzie la prevederile stipulate prin Convenția de la Balta-Liman, din 1 mai 1849 între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, prin care se reglementau situațiile politice din cele două Principate Dunărene). La sfârșit se specifică faptul că actul a fost emis în cel de-al patrulea an al oblăduirii noastre. Urmează semnătura olografă simplă, a lui Dimitrie Știrbei, urmată, mai jos, de cea a Secretarului statului, Ioan Manu. Permisul este imprimat, redactat caligrafic, cu caractere chirilice de tranziție pe hârtie manuală, într-un format având segmente rezervate completării de mână. Textul în românește este aranjat în partea stângă, iar cel în limba franceză, redactat corespunzător, în partea dreaptă (între acestea, în registrul superior, acvila încoronată). Între rândurile de jos, cu desemnarea secretarului (semnătura acestuia apare doar în coloana din stânga, a actului), urma unui sigiliu timbrat. În colțul din stânga, sus, al documentului, un nr. de inventar – 71 – cu care acesta era trecut în condica Secretariatului.
Ioan Manu, (1803-1874), care a deținut și demnitățile de mare vornic şi caimacam al Ţării Româneşti, provenea din ramura valahă a familiei Manu, cu sorgintea într-o foarte veche familie Mannos (grecească). Câțiva membri ai familiei s-au stabilit în Italia (Sicilia și Veneția). În 1595 un Mihail Manno ajungea la Patriarhia de Constantinopol, descendenții săi îmbrățișând la rândul lor cariera de mare logofăt al Patriarhiei. Ioan Manu este strămoșul genialului om de știință român anticomunist George Manu, mort în penitenciarul de la Aiud, în 1961.
Diploma vine înrămată într-o ramă contemporană din lemn.
Diploma a fost propusă spre clasare la Tezaur.
