Ceasoslov (română), Sibiu, 1829

Ceasoslov. Acum întru acest chip tipărit supt stăpânirea prea luminatului, și prea înălțatului împărat al Austriei Franțisc întâiul. Sibiiu, în Tipografiia lui Ioann Bart, 1829. [2] f., 393 p. + (i.e. 199/200 f. cu signat.) : il ; 8º (17 cm), 19-30 R (16 x 9 cm) 

Ediție rară! 

Nu figurează în principalele surse bibliografice. 

Reia ediția 1822 (citată în BRV III, 11554), care ar fi cea mai apropiată în timp și totodată cea de-a treia ediție certă, de secol XIX, a ceasloavelor sibiene (a doua fiind imprimată de Barth în 1816, iar prima, în 1809).

Tipar negru pe suport manufacturat; s-au folosit mai multe corpuri de slovă chirilică. Signatură cu slovocifre și cifre arabe (doar pe primele foi ale caietelor, unde și aceste caractere compozite sunt de un corp diferit). Cartea reprezintă un ceaslov îmbogățit, imprimat cu litere mari, cu excepția secțiunilor adiacente, a titlurilor și rugăciunilor din cuprinsul slujbelor, a ceteniilor și indicațiilor de tipic; de asemenea, textul sinaxarului și colontitlurile au corp mic de literă (inclusiv secvențele imprimate cu majuscule) însă inițialele sunt pe tot parcursul cărții evidențiate printr-un corp diferit și slove pline, caligrafiate. Lipsește, în aproape tot cuprinsul cărții, custosul, cu excepția ultimei rânduieli. P. 211 numerotată greșit, 111; 221 – 121.  

Ornamentica de compoziție tipografică este discretă, din motive lanceolate, specifice repertoriului sibian (dar și celui de Buda sau Blaj); la începutul Învățăturii pentru înțelesul cronologiei Paștilor, un ornament din două perechi de ghinde, în dispunere orizontală.

Chenarul foii de titlu este tot unul tipografic, cu motive învolutate dispuse în șir continuu și cartușuri cu motive vegetale cruciforme, în colțuri. La p. 263, care marchează sfârșitul sinaxarului, o vinietă reprezentând un aranjament de mici șlujeri în secțiune și crengi, deasupra unui postament tip vas ornamental așezat pe sol – 3,5 x 3,5 cm. 

Ornamentica în xilogravură constă în principal, din icoane și un model de frontispiciu de tip bandou, cum este cel de la Începutul Vecerniei, cu un simbol al “limbilor de foc” ale Cincizecimii, în medalion susținut de lujeri cu foliaj semipalmat (pe fundal deschis); cadrul este dublu linear. 1,5 x 6,8 cm. Sunt prezente și inițiale ornate fitomorf și încadrate, de varii dimensiuni. Ilustrațiile sunt incluse în paginație. 

Pe verso-ul foii de titlu, o prezență iconografică nelipsită din ceasloavele sibiene – cea a Sf. Ierarh Nicolae (legenda este în românește). Dimensiuni: 9 x 5,5 cm., nesemnată. Gravura este cuprinsă în ancadramentul paginii, din motive de compoziție tipografică cu antelascuri și mici cartușuri din elemente florale stilizate. 

Ceaslovul se deschide cu Scară de ceale ce să cuprind întru acest Ceasoslov – f. [2] r-v. 

După rânduielile de început, - cea a vecerniei și cea a utreniei, apoi cele 9 ceasuri (cu denumiri slavonești), vin la rând rânduiala obedniței, pavecernițele mare și mică, polunoștnița “de toate zilele”, și polunoștnița pentru zilele de sâmbătă și duminică (p. 1-258). Urmează Sinaxariul celor 12 luni (p. 259-263). P. 264 are o gravură de 11,5 x 7 cm., cu Iisus Hristos așezat pe un tron din nori, cu nimbul flancat de secvențele acronimului grecesc (figura încoronată a Mântuitorului are două nimburi luminoase și între ele o aureolă formată din fascicule triunghiulare; fundalul imaginii este ocupat de alte raze ce emană în toate direcțiile). Varianta iconografică combină ipostaza de pantokrator cu cea de mare arhiereu. Iisus ține pe genunchiul stâng o carte deschisă pe care stă scris îndemnul:  “neîncetat vă rugați”; sub gravura nesemnată, două versuri dintr-o rugăciune: “I(isu)se Fiiul lui D(u)mnezeu / izbăvește-ne de cel rău”. Ilustrația afrontează prima pagină a secțiunii următoare ce cuprinde Troparele Triodului și Penticostarului, troparele Învierii și cele ale sfinților de obște, p. 265-306. Pagina următoare (fără coloncifră), adică recto-ul f. 2/c. 20 cuprinde un îndemn versificat despre importanța citirii Paraclisului Născătoarei, format din 8 distihuri. Din câte cunoaștem, compoziția (poemul catehetic sui generis) reprezintă ceva unic în tipologia ceasloavelor – cel puțin în seria ceasloavelor de Sibiu. Pe verso-ul filei, o gravură nelipsită din acatistierele sibiene, cu icoana Izvorului celui de viață dătător, cu un tropar dedesubt închinat Maicii Domnului (p. 308); 8,5 x 5,5 cm. Ancadrament cu antrelacuri, cu jumătăți de corole în cele 4 colțuri. Nici această gravură nu este semnată; ea deschide Cinstitul Paraclis al preasf(i)ntei pre D(u)mnezeu Născătoarei (sic), care ocupă secvența 309-322. În cadrul textului de final al Paraclisului întâlnim și o gravură miniaturală cu Maica Domnului și Pruncul având legendele în grecește (de tipul Hodigitria); personajele sunt flancate de nori. 3,5 x 3 cm. O altă icoană din repertoriul comun cu al acatistierelor dar și al liturghierelor este cea de pe pagina următoare (324), cu Emanuel în potir, purtând nimbul cruciger și binecuvântînd cu ambele mâini, surmontat de un filacter pe care stă scris: “Eu sânt Pâinea cea vie care s-a pogorât din ceriu” și anturat de figurile în medalion, a patru arhierei – Sf. Iacov, fratele Domnului, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Zlatoust (Gură de Aur), în același ancadrament ca gravura precedentă. Dedesubtul ilustrației, “Gustați și vedeți, că Hristos Domnul iaste, carele să jărtfueaște în păhar...” (9 x 5,5 cm.). Gravura deschide Slujba sfintei Pricistanii, sau a Cuminecării, cuprinsă între paginile 325-339. Între 340 și 381 se află o serie de molitve și rugăciuni pentru seară și dimineață, precum și rugăciunile fiecărei zile a săptămânii. Ultima secțiune importantă a acestui ceaslov îmbogățit are legătură cu taina cuminecării, și anume Rînduiala mărturisirii – p. 382-[385].

Din păcate, acestui exemplar îi lipsesc p. 385 și 386, după ceea ce evidențiază unica reclamă (sau custos) la p. 384 și însuși colontitlul următoarelor 3 pagini, - Tâlcul ocinașilor, un mic text care ia sfârșit la p. 389. Vin la rând – Însemnare // cum să cetesc Evangheliile Învieri, dela Dumineca Tuturor sfinților pănă la a cincea duminecă din Postul mare, preste toți anii (p. 390-392). Paschaliia (p. 394-95), care începe cu anul 1829 și ia sfârșit cu 1857, este precedată de o învățătură, la p. 393. 

Exemplarul este aproape complet. Așa cum am specificat mai sus, îi lipsesc 3 pagini care cuprindeau sfârșitul unei secțiuni și începutul alteia. Este în stare bună de conservare, dar cu suportul îmbrunit, cu unele cearcăne, urme ale înaintării frontului de apă și pigmentație fungică, ici-colo, pete, patină vulgară, depozite de ceară, cusături slăbite. F. 7/c. 15 (p. 237-38) are o ruptură verticală aproape de muchie, în partea de jos.  

Sunt prezente însemnări manuscrise cu chirilice  și chirilice de tranziție (acestea din urmă, scrise cu creionul, ocupă foile de gardă și sunt lipsite de relevanță). O singură însemnare despre unii deținători istorici ai exemplarului se află pe f. 1 de gardă, recto: “Acest Ceaslov vechi mi-a fost dăruit de bătrâna Joița Ștefănoaia în ziua de 4 ianuarie 1945. Pr(eot) Ion I. Bărbulescu paroh Brătieni”. 

Cele două însemnări cu chirilice, ambele cu cerneală neagră  și aparent, de aceeași mână consemnează cutremurul din 1838: cea dintâi se află chiar pe pagina de titlu: “La leat 1838 / în luna lui ghenarie 11 s-au cutremurat / pământul ”; cea de-a doua, greșind în privința lunii calendaristice, se află pe ultima filă verso, a volumului – “Leatul 1838 / noemvre 11 / s-au cutremurat pământul în / no(a)ptea sfântului Theodosie începă / torul opști(i). / Ion Cocioabă / candidat de învă / țător în satul / Brătieni”. 

Legătură de epocă (sec. XIX), în piele pe tăblii din lemn, cu ornamente în presaj orb, uzată; a supraviețuit una dintre închizătorile din piele și alamă (cea de jos). Se mai observă ornamentația – coperta I are o mandorlă polilobată cu scena Răstignirii, în care încă se pot distinge siluetele umane și detaliile vestimentare, contururile arhitecturale din fundal, luminariile și heruvimul de deasupra Crucii, mai puțin fizionomiile; ancadramentul sau rama icoanei are un model aparte, compus dintr-un panou interior hexagonal, delimitat de chenarul simplu de pe extremități prin margini decorative foarte delicate, dublate de altele, din cercuri concentrice de care atârnă lobi foliacei ovați. Colțurile au evantaie mici în unghiurile cadrului, completate spre exterior de mănunchiuri cu aspect de raze (în dispunere oblică, sprre icoana din câmpul central). Coperta II prezxintă 5 ansambluri florale simetrice, de formă pătrată, în carte volutele de sus și de jos, ce adăpostesc rozete, sunt întrerupte median de boboci de crin, rezultând un aspect de cruce decorativă. Ancadramentul este diferit de cel al copertei anterioare fiind alcătuit dintr-o tulpină continuă, sinuoasă, punctată când sus, când jos, de mici evantaie din  frunze de acant. Același model marchează cele 2 nervuri false și capetele cotorului. Învelitoarea din piele brună este tocită, pătrunsă de cari în zona cotorului și a închizătorilor dar unitară. Șniturile păstrează o nuanță cafenie. S-au păstrat foile de gardă – pătate, cea din față cu lipsuri cauzate de cari, cealaltă, cu urme de coleoptere, ambele cu însemnări. Cotorul interior este uzat, zdrențuit. Au fost aplicate forzațuri fixe (posibil duble, la origine, actualmente lipsesc foile mobile ale acestora) din hârtie lucioasă, cu un model vegetal stilizat, model repetitiv, de un albastru violet, pe fond grena, fără a se suprapune în totalitate (cu “margini”); forzațul posterior este fisurat, cu lipsuri.