62 scrisori - Corespondență Ionel Jianu - Constantin Noica, 1975 - 1983
62 scrisori - Corespondență Ionel Jianu - Constantin Noica, 1975 - 1983
Corespondența trimisă de către criticul și istoricul de artă Ionel Jianu către filosoful Constantin Noica în perioada 1975 - 1983. Lotul cuprinde 56 de scrisori din partea lui Jianu către Noica, o scrisoare dactilografiată din partea lui Jianu către doamna Noica însoțită de plicul original, datată 1993, o scrisoare dactilografiată însoțită de textul original din partea lui Jianu către directorul Editurii Științifice și Enciclopedice, precum și trei felicitări din partea lui Jianu către Noica, trimise cu ocazia a diverse sărbători. Lotul cuprinde și plicul în care Constantin Noica a păstrat corespondența cu Jianu. Plicul cuprinde o însemnare olografă a soție filosofului care menționează că existau 62 de scrisori din partea lui Jianu către Noica, precum și două scrisori din partea lui Jianu către directorul Editurii Științifice și Enciclopedice pe care criticul i le solicitase înapoi, dar soția „nu s-a conformat”.
Scrisorile sunt redactate pe coli veline, recto-verso, cu text ce păstrează un ton familial. Fiecare scrisoare se deschide cu formula „Dragă Dinule” și se încheie cu un gând bun din partea Margăi, soția lui Ionel Jianu.
Conținutul scrisorilor este variat: sunt discutate intimități din viețile cunoscuților din generația lor, numeroase aduceri-aminte cauzate de diverși stimuli, dar se menține și un profesionalism indiscutabil atunci când este vorba de lucrările redactate sau care urmau să fie publicate. Un subiect important al corespondenței dintre cei doi îl reprezintă studiul operei lui Brâncuși. În scrisoarea din 27 Iulie 1975, după ce a citit lucrarea lui Noica despre Mihai Eminescu, pentru care îl și felicită, și a remarcat diferențele prezentate dintre „natură” și „fire”, precum și detaliile referitoare la cuvintele din limba română fără echivalent în alte limbi, îl îndeamnă pe Noica să scrie un text de aproximativ 20 de pagini despre Cumințenia Pământului, sintagmă ce se prezintă, de asemenea, fără echivalent în alte limbi. În aceeași scrisoare, Jianu își prezintă intențiile de a publica un al doilea volum al lucrării „Témoignages sur Brancusi” în colaborare cu Mircea Eliade și cu Noica. Într-o scrisoare viitoare, din 15 August 1975, pe care Jianu o deschide cu o amintire stimulată de găsirea în revista Manuscriptum a unei reproduceri a unei fotografii realizate în 1929 în curtea casei lui Titel (Petru Comarnescu) în care apar Matei Caragiale, Constantin Noica, Ionel Jianu, P. Gussi, Mișu Polihroniade, Gh. Sturdza și Petru Comarnescu. În continuarea scrisorii, Jianu îl anunță că intenționează să intituleze noul volum „Nouveaux Témoignages sur Brancusi” și că urmează să îl invite la colaborare pe Ștefan Lupașcu. Lucrarea se bazează pe dorința lui Jianu de a realiza o lucrare cuprinzătoare care să aducă un aport important, inovator despre opera lui Brâncuși pentru a nu mai permite unor autori să „se îmbogățească pe seama unei speculații”, dându-l ca exemplu în acest sens pe Sidney Geist. Scrisorile din perioada următoare, respectiv din 30 Septembrie și 19 Octombrie, cuprind informații referitoare la viitorul lucrării; Ștefan Lupașcu a refuzat colaborarea, Jianu se gândește să îl solicite pe Cioran, dar ezită „pentru că el e de multe ori deconcertant”, iar Mircea Eliade a spus că îi va trimite studiul din Chicago. Textul lui Noica a ajuns la Jianu și urmează să fie tradus de Monica Lovinescu. Din scrisorile din 25 Octombrie și 15 Noiembrie aflăm că textul a fost tradus și revăzut de către Noica. Se aștepta doar textul lui Eliade, care întârzia să apară. Astfel că, la 25 Ianuarie 1976, Jianu îl anunță pe Dinu că a primit din partea lui Mircea „o scrisoare penibilă” care se vrea a fi o justificare a retragerii lui Eliade din colaborare. Jianu conchide scrisoarea într-o notă dezamăgitoare: „nu e prima dată când Mircea se poartă astfel, călcând legile prieteniei”. Detalii noi despre starea lucrării aflăm din scrisoarea din 12 Aprilie 1976 în care se stabilesc detaliile tipografice. Ulterior, în 28 Aprilie 1976, Jianu îi explică lui Dinu faptul că e prea târziu să îi schimbe semnătura care urma să apară pe carte în C. Nicasius. În iunie cartea era tipărită, iar exemplarele urmau să ajungă la Noica. Jianu îl roagă pe Noica să ofere câteva exemplare din carte unor personalități din București. Scrisoarea din 7 Iunie 1976 cuprinde lista cu nume, apar însemnări olografe ale lui Noica peste textul redactat de Jianu.
Discuția despre Brâncuși se reia prin scrisoarea din 20 August 1976, când Jianu îl anunță că urmează să traducă în engleză studiul său despre Cumințenia Pământului, iar în 15 octombrie îl anunță că urmează ca lucrarea să fie publicată și în italiană, și în spaniolă. În primăvara anului 1980, Noica îi propune lui Jianu să publice o lucrare despre Brâncuși la Editura Științifică și Enciclopedică, iar prin scrisoarea de la 22 Martie 1980, Jianu îi mulțumește pentru propunerea de publicare. În scrisoarea din 27 decembrie 1980, Jianu îi propune lui Noica să îi redacteze prefața pentru ultima carte pe care o va publica, respectiv cea luată în discuție anterior. Odată cu această invitație este redactat și planul provizoriu al lucrării, Jianu propunându-și un total de aproximativ 320 de pagini. Prin scrisoarea din 20 mai 1981, este inițiată o nouă discuție despre Brâncuși, mai exact despre „Pasărea în văzduh”; Jianu îi cere o analiză a cuvântului „văzduh”, cuvânt pe care îl considera a fi „cheia spiritualității artei” lui Brâncuși. În scrisorile următoare sunt prezentate detalii despre modul în care decurgea redactarea lucrării. Editarea cărții întâmpină diverse probleme, la care Jianu nu primește răspuns, astfel că în 22 Noiembrie 1982 îi trimite o scrisoare directorului editurii prin care îl informa că va renunța la publicarea după ce aflase că manuscrisul a fost „amânat fără termen”.
Scrisorile cuprind numeroase informații despre întâlnirile cu Mircea Eliade, Cioran sau Ionescu pe care Jianu le avea la Paris. Pline de sentimente de dor sunt scrisorile din vara anului 1978, mai exact una din 26 Iunie 1978 în care prezintă o întâlnire cu Mircea, care i-a amintit de discuțiile pe care le purta pe strada Izvor cu Sebastian, Polihroniade, Eliade și Comarnescu. În scrisoarea din 28 Iulie 1978, sunt surprinse sentimente cumva contradictorii. Este relatată o discuție cu Mircea Eliade în care acesta se interesa dacă nu cumva Dinu era supărat din cauza faptului că el, Ionescu și Cioran nu au realizat mari performanțe în popularizarea operei lui în Occident, Jianu răspunzând că nu cunoaște nimic despre acest aspect. Totuși, îi relatează lui Noica două episoade în care acesta le-a cerut ajutorul lui Eliade și lui Ionescu, iar ei nu au realizat ce au promis; Cioran îl prevenise că „în Franța nu trebuie să ceri nimic nimănui”.
