Articole dietale ale Regatului ungar (miscelaneu). 1602-1655
LOT : 061
Articole dietale ale Regatului ungar (miscelaneu). 1602-1655
Preţ de pornire
1.500,00 €
LicitatieLicitația Între Evul Mediu și Modernitate 1
Valoare estimativă2500 - 4500 €
Dimensiuni28,5 x 18,5 x 6,3 cm
Starea de conservareBună
Adjudecat cu2600 €
Brand:
Licitatia 51
Detalii
Articuli diaetales (miscelaneu). 1602-1655
Reprezintă o colecție de articole de lege adoptate de dietele câtorva dintre orașe libere din regatul ungar și confirmate de autoritatea imperială sau princiară (în cazul celor ratificate de Gabriel Bethlen). Astfel de colecții au fost puse în circulație, la vremea lor, atât în formă manuscrisă, cât și tipărită. În cadrul acestui miscelaneu, secțiunile manuscrise sunt realizate de mai mulți copiști. Sunt prezente sigilii timbrate și semnături doar în acele serii de articole ce reglementează drepturile și privilegiile valabile și pentru Baia Mare (Rivulus Dominarum, Nagy-Banya) aflată pe atunci sub jurisdicție ungară. Partea manuscrisă prezintă liniatură, colontitluri, custode și toate elementele structurale ale textului-sursă imprimat. Partea tipărită (fără paginație), custode și signatură (neuniformă) cu caractere majuscule; colontitlurile sunt imprimate cu majuscule cursive; sunt prezente paragrafe tematice cu corp mic, deasupra fiecărui articol. Numerotarea articolelor este cu cifre romane (idem anii emiterii, în cadrul colontiturilor). Părțile constituente ale colecției sunt intercalate, cu un număr variabil de file albe între ele. În cadrul fiecărei categorii de texte, articolele sunt redate în ordinea cronologică a adoptării și promulgării lor. Acestea provin dintr-o serie de tipărituri cu caracter juridic-administrativ, care au tot fost reeditate de-a lungul timpului, până în secolul al XIX-lea.
158 f. mss ; 111 f. imprimate (cu signat.): il. ; 71 f. albe ; 2˚ (28 cm.), 35-42 R (23 x 17 cm. textul ms., 23 x 4 cm. textul tipărit). Suportul este manufacturat, cu pontuzouri și filigrane de tip heraldic – modelul mai elaborat constă într-un blazon cu latura inferioară în acoladă, sfertuit, etalând în interiorul scutului central de formă ovală, o acvilă bicefală (neîncoronată) iar lateral, sus-jos, câte două perechi de lei rampanți; blazonul are lambrechini pe exterior iar sus, o secvență de litere majuscule – A F C V W. Un alt model constă într-un scut oval, cu elemente fitomorfe în volută pe exterior, având în centru două chei încrucișate (cu capătul de jos, trilobat); scutul este surmontat de litera majusculă R. Cel de-al treilea model de filigran reprezintă o acvilă bicefală timbrată de o coroană crucigeră; sub coada acvilei un cartuș rectangular epigrafic cu literele capitale I M R.
Referințe:
RMK II, 331 Articuli iuris thavernicalis, Bartphae [Bártfa] : excudebat Iacobus Klöss, [1610]
Pentru seria de Articuli diaetales:
RMK III, 986/1 (Bécs [Vienna] : sine typographo, 1602); RMNy App., 80 (Posonii, 1602); RMK III, 1053 (Bécs [Vienna] : sine typographo, 1608), RMK III, 1070 ([Vienna] : sine typographo, 1609), RMK III, 1119 ([Vienna] : [s.n.], 1613), RMNy App., 98 (Posonii, 1613), RMK III, 1208 (ibidem) și RMNy App. 105 (Posonii, 1618), RMK II, 412 (s.l., s.n., post 1620) pentru Dieta din Novisolium, 1620; RMK III, 414 [Kassa] : [Nicolaus Mollerus], 1621; RMK III, 1346 ibidem și RMny App. 121 (Sopronii, 1622), RMK III, 1368 ([Vienna] : sine typographo, 1625; RMNy App. 126 (Sopronii, 1625), RMK III, 1449 ibidem și RMNy App. 142 (1630), RMK III, 1509 ibidem și RMNy App.. 155 (1635), RMK III, 1536 ibidem și RMNy App. 160 (Posonii, 1638), RMK III, 1927 (Posonii, s.n., 1655) și RMNy App. 215.
Partea de text manuscris cuprinde:
I.
Conform “paginii de titlu”:
Articuli iuris Thavernicalis post tri- // stem amissae Budae omniumque anti- // quorum Iuris Thavernicalis monumentorum, // cladem, denuo collecti, ac nuper per Sacram Cae- // saream Regiamque Maiestatem cle- // mentissime Confirmati.
Colecție de articole de lege conforme vechiului drept tavernical, reunite din nou într-o colecție după trista înfrângere a cetății Buda [de către otomani, la 1541] și reconfirmate cu îngăduința sacrei maiestăți cezaro-regești.
(V. supra, ediția-sursă)
Acest ius tavernicale – partiale Regni Hungariae ius est, scrie în definiția-preambul - are o istorie bine conturată. Denumirea de tavernical vine de la numele trezorierului ungar în perioada medievală. Magistrul trezorier sau al trezoreriei (în germană - Königlicher Ober-Schatzmeister sau Tarnackmeister, ungară – tárnokmester, latină - magister tavarnicorum, magister tavernocorum regalium sau summus camerarius, slovacă – taverník, croată: tavernik) desemna o funcție oficială în Regatul Ungar din secolul al XII-lea. Cu toate că trezorierii au fost inițial responsabili cu colectarea și administrarea veniturilor regale, ei au ajuns, treptat, să ocupe funcții cu caracter judiciar; au ajuns astfel să exercite puteri judecătorești în regat. Începând cu secolul al XIV-lea, trezorierii prezidau curțile de apel pentru o serie de orașe regale libere, între care Buda, Bártfa, Eperjes, Kassa, Nagyszombat și Pressburg (Pozsony) (astăzi Bardejov, Prešov, Košice, Trnava și Bratislava in Slovakia). Taverník era, la începuturi, administratorul tezaurului regal sau al Curții regale în statul ungar timpuriu. În secolelele al XII-lea și al XIII-lea el devine responsabil cu toate veniturile regale obținute din drepturi și monopoluri specifice precum baterea monedelor, schimburile monetare, administrarea metalelor prețioase, monopolul asupra extracției sării și a zăcămintelor, perceperea de taxe vamale și alte taxe aplicate domeniilor regale. Sub regele Carol Robert de Anjou, trezoreria exercită autoritatea asupra chestiunilor fiscale și economice, în maniera unui minister cu aceste atribuții. Aplicarea drepturilor și îndatoririlor (conformitatea față de legi) în cuprinsul orașelor regale libere cădea tot în sarcina trezorierului. Astfel că trezorierul ajunge, de asemenea, judecătorul răspunzător cu așa-numitele curți tavernicane - curți de apel ale marilor orașe libere care iau denumirea de orașe tavernicane (acestea erau Buda, Kassa (Košice), Pressburg (Pozsony, Bratislava), Nagyszombat (Trnava), Eperjes (Prešov), Sopron și Bártfa (în textul de față apare Zakolcza, a șaptea cetate liberă începând cu Cassovia). În secolul al XV-lea, aceste curți judecătorești dobândesc un statut exclusiv. Legea-etalon sau “specia juridică” proprie curților tavernicane era ius tavernicale; prima colecție de astfel de legiuiri (Vetusta iura civitatum sive iura civilia) apare în 1412-18, fiind utilizată ca un sistem aparte până în secolul al XVIII-lea.
Revenind asupra Definiției, scurta introducere din fruntea textului juridic propriu-zis (v. infra) specifică faptul că aceste articole au fost multă vreme (din cele mai vechi timpuri) respectate și aplicate atât în sediul tavernical (al orașului Buda), cât și în cuprinsul cetăților regale liber și că.magistrul care a constituit odinioară colecția (de articole) a fost magnificus Ioannes Thuz de Laak. Iar acum ele apar aici sunt în ordinea lor originală, corectate după o altă sursă și declarate (valide).
Pagina conține și un excerpt din cartea biblică Paralipomenon: 19. 6 (Videte iudices, quid facitis...)
În josul paginii, informații asupra sursei acestei colecții decretale cu care începe miscelaneul juridic:
Bartphae Typis excudebat Iacobus Klöss. Manu vero, modo ut subsequitur, scripsit Posonii die quinta Mensis Aprilis Anno Do(mini) Millesimo Sexcentesimo quadragesimo Septimo, Stephanus Petri de Nagübania (sic).
Anul ediției nu este specificat, doar cel în care a fost copiat textul cărții – 1647 și numele copistului.
Primul manuscris din acest volum numără 1 f. (de titlu, albă pe verso) și 19 foi completate recto-verso cu excepția ultimei foi, doar recto, cu caractere cursive, de tip cancellaresca, cu cerneală neagră palidizată; prezintă custos. Primele 5 file conțin o scrisoare adresată consilierului regal și magistrului ungur Sigismund Forgach, comes Nogradiensis în 1609, de către juzii comunității celor șapte orașelor libere aflate din vechime sub jurisdicția tavernicală. Urmează textul unei scrisori adresate de Rudolphus, secundus Dei gratia electus Romanorum Imperator... ac Germaniae, Hungariae, Bohemiae, Dalmatiae, Croatiae, Sclavoniae, Serviae.... Rex, unui senator și judecător din Pozsony, Cristophorus Tschatter și notarului din Bartpha Georgius Cribner. Urmează o secțiune în două părți, cu colontitlul Artic(uli) juris Thavernicalis, cu detalierea articolelor începând cu Iuris Thavernicalis Definitio. Prima parte cuprinde un număr de 41 de articole de drept general, iar partea a II-a, 7 articole culese din fragmentele de privilegii acordate în timpul regelui Wladislaus, statuate conform aceluiași drept, ultimul fiind un articol referitor la testamente, constând într-un privilegiu special, reconfirmat de împăratul Rudolf. La sfârșit, două nume – Rudolphus și Tiburtius Himmelreich (secretarul imperial). Urmează textul altui privilegiu emis în 1602, prezentat nobililor statului ungar în cadrul Dietei publice (Diaeta) întrunită la sărbătioarea Sf. Ap. Matei la Pozsony (Posonii) în anul 1603, 20 martie (conform notei ce precede decretul, sus, în dreapta, semnată de m agistrul N. Istvanffi). La sfârșit, mențiunea Rudolphus manu propria și Tiburtius Himmelreich manu propria. Urmează transcrierea altui act imperial semnat și contrasemnat identic. Apoi o petiție a lui Nicolaus Istvanffi scrisă manu propria, referitor la care s-a făcut mențiunea correcta (în partea dreaptă, sub text).
2.
După acest grupaj de texte, vin la rând 22 de coli albe, apoi un număr de 13 (12 și jumătate) foi completate cu text manuscris ce reproduce scrierea îngrijită, de cancelarie: sunt 2 tipuri de scriere umanistă – cu capitale și litere de rând drepte și cursive, de mărimi (și stiluri) diferite. Primul text, o înștiințare de confirmare imperială a privilegiilor cetăților ungare conform normelor administrative aulice (Constitutiones viennenses) prin dieta întrunită la Pozsony în 1608, poartă intitulația împăratului Matthias I (rege al Ungariei din 1608); urmează – cu colontitlul Articuli Posonien(ses) Anni M DC VIII – o serie de 49 articole, în total, cu caracter administrativ și litigios (de politică internă și externă și în chestiuni religioase). Primele 21, nedesemnate prin cuvântul Articulus și fără numere de ordine au aspectul și caracterul succinct al unor dispoziții; sunt reunite sub titlul: Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium, ceterorumque Statuum et Ordin(um) Regni Hungariae partiumque ei subiectarum in generali eorum conventu, pro festo Beati Michaelis Archangeli hoc est 29 die Mensis Septembris Anno Domini Millesimo Sexcentesimo Octavo indicto Posoniique celebrato.... Partea a II-a se intitulează Articuli post coronationem Regiae Suae maiestatis, conclusi; fiecare articol este denumit astfel și este precedat de un pasaj tematic. La sfârșit, o Conclusio, prin care aceste hotărâri luate în urma suplicației membrilor Dietei (acceptamus, aprobamus, ratificamus et confirmamus) sunt încredințate de rege lui Valentinus Le(e)pes, electi episcopi Nitriensis, locis eiusdem comitis perpetui, consiliarii et aulae nostrae cancelarii... în cea de-a șasea zi a lunii decembrie anul 1608; sunt apoi enumerate numele clericilor și nobililor (comites etc.) prin a căror autoritate urmează a fi puse în aplicare aceste articole supuse confirmării aulice.
3.
După alte 5 foi albe, vin la rând 17 foi scrise recto-verso, cu articole dietale din anul 1609 – Articuli Posonien(ses) An(ni) M DC IX. Seria începe cu declarația împăratului Matthias din 1610, privind consensul general al aprobării acestor articole de lege adoptate în urma întrunirii Dietei la Pozsony în ziua de 1 noiembrie 1609 și faptul că sunt confirmate de maiestatea Sa, care a fost prezentă, și care le încredințează memoriei pentru a fi cunoscute și respectate de către toți supușii. Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium, ceterorumque Statuum et Ordin(um) Regni Hungariae partiumque ei subiectarum in generali eorum Congregatio(ne) ad Festum Omnium Sanctorum, sive primum diem Mensis Novembris proxime praeteriti Anno Domini Millesimo, Sexcentesimo Nono indicta et Posonii celebrata conclusi.
Caligrafia este similară articolelor anterioare, cu aceleași elemente decorative; textul propriu-zis al articolelor este scris cu caractere mărunte, comparativ cu porțiunile introductive. În textul Concluziei sunt numite aceleași personalități reunite în cadrul dietei (ca și în cazul anului 1608).
4.
După 6 foi libere, un grupaj de articole ale anului 1613, în care se regăsește grafia primului copist (vide supra). Sunt 12 foi, în total, completate față-verso, cu Articuli Posonien(ses) Anni M DC XIII cu caracter ecleziastic, comercial (inclusiv despre moneda ungară și reglementările legate de cursul acesteia), militar și referitor la statutul și contribuțiile unor nobili. 43 de articole, în total. Stilul transcrierilor este sobru, fără înflorituri, cu un spațiu de așteptare la început, pentru o eventuală letrină. La sfârșitul textului de final (Conclusio) - Datum in civitate nostra Vienna die vigesima quinta mensius aprilis, anno Domini Millesimo Sexcentesimo Decimo tertio. Regnorum nostrorum, Romani primo, Hungariae et aliorum quinto, Bohemiae vero Anno secundo. Apoi semnătura împăratului Matthias.
5.
28 de file manuscrise după cel de-al doilea grupaj de articole tipărite, cu 3 foi albe intermediare între aceste secțiuni din miscelaneu. Aceste 28 de foi sunt completate de mâna primului copist, cu cerneală neagră, de data aceasta cu mai multă grijă față de aspectul caligrafic și cu unele inițiale ornate (înflorate); de la jumătatea articolului al XVI-lea, intervine un al doilea copist, cu o grafie ceva mai măruntă, caractere mai puțin înclinate, cu cerneală roșie palidizată. Secțiunea conține două scrisori ale Principelui Gabriel Bethlen (Electus Hungariae, Dalmatiae, Croatiae, Sclavoniae...., Bulgariae etc. Rex, Transylvaniae Princeps et Siculorum Comes), una la început, o alta între articolele IX și X, adresată lui Sigismund Forgach. Passim, numerotare marginală a articolelor (lateral dreapta). În total sunt 53 de articole din 1620, care reglementează chestiuni de ordin confesional și militar, reunite sub titlul Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium, ceterorumque Statuum et Ordinum Regni Hungariae, in Generali eoru(n)dem Diaeta Novisoliensi Anni Millesimi Sexcentesimi Vigesimi, ad Dominicam Exaudi, alias ultimum Maij diem, proxime praeteritum indicta, conclusi (colontitlul: Articuli Novisolienses Anni M DC XX); articolele sunt precedate de o Praefatio. La sfârșit (f. 28v), două semnături – Gabriel și Johannes Kraus.
Notă: Novisolium, Neosolium, Neusohl este denumirea localității Banszka Bisztrice/Bystrica, oraș riveran din Slovacia centrală (pe râul Hron).
6.
Despărțite de secțiunea articolelor de mai sus prin 2 file libere, vin la rând 5 foi completate cu o grafie foarte îngrijită, cerneală neagră; caractere drepte și cursive, corpuri diferite de literă și capitale, conform stilisticii codicelui juridic imprimat, care a servit drept sursă. Copistul reproduce și două dintre vinietele de final cul-de-lampe, cu mici antrelacuri, ale originalului. După actul de aprobare cu intitulația principelui Gabriel Bethlen, f. 1 r-v, urmează articolele aprobate de Dieta din Cassovia (Kassa), în anul 1621, în ziua de 5 a lunii iunie - Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium, coeterorumque Statuum et Ordinum Regni Hungariae partiumque ei subiectarum, in generali eorundem Diaeta Cassoviensi, quinto die dicti mensis Junij, Anni Millesimi, Sexcentesimi, Vigesimi primi, conclusi. Colontitlul: Articuli Cassoviens(ses) Anni M DC XXI. Secțiunea cuprinde detalii despre drepturile și libertățile anumitor nobili din cetățile cele mai afectate de război, ale regatului ungar, în vremea împăratului Matthias I. Textul articolelor este deschis de o Praefatio și ia sfârșit cu o Conclusio care promulgă aceste articole în toate detaliile lor (“universos articulos communi omnium deliberatione… acceptamus, approbamus, ratificamus et confirmamus. Datum in praetacta civitate nostra libera ac regia Cassioviensi” la 12 iunie 1621, în primul an de domnie a principelui). Textul din Conclusio, în dispunere cul-de-lampe. Fără semnătură.
7.
Articole adoptate de Dieta din Sopron, în anul 1625, 9 septembrie. Aceeași mână cu grafie foarte îngrijită transcrie aici toate elementele acestei serii, fidel stilului tipăriturii de secol XVII, plus letrine albe, profilate pe motive fitomorfe și o mică vinietă de final. În total, 20 de file, ultima scrisă doar pe recto. Ca o particularitate, dublul s are forma grafemului german eszett. După actul de aprobare care începe cu Nos, Ferdinandus secundus, Dei gratia electus Romanorum Imperator... ,etc. Rex Croatiae, Sclavoniae ac Germaniae, Hungariae, Bohemiae, Dalmatiae..., o scurtă praefatio, conform protocolului, care introduce articolele de lege a căror confirmare este solicitată autorității imperiale de către nobilimea locală și cele 66 de articole sub titlul Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium,... in generalo eorum Conventu, ad festum Nativitatis gloriosissimae Virginis Mariae Anno Domini Millesimo Sexcentesimo Vigesimo qui(n)to indicto Sopronijque celebrato. La final, acea Conclusio ce ratifică articolele și dispune punerea lor în aplicare, terminată cu: Datum in civitate nostra Vienna Austriae, die vigesima mensis decembris... 1625. Imediat în continuare sunt enumerați nobilii desemnați prin Reverendissimis ac Venerabilibus in Christo Patribus, Dominis, în frunte cu Petrus Pázmány, mitropolitul de Strigonium și Ioan Telegdi, arhiepiscop de Kalocsa-Bacs (Colocensis et Bachiensis).
8.
Ultima secțiune manuscrisă are 29 de foi completate r-v (cu excepția ultimei file) cu o grafie foarte ordonată, de cancelarie, diferită, ca duct, de al celorlalte din acest miscelaneu și cu cerneală neagră cu pigment încă foarte viu. Copistul a utilizat corpuri diferite, de literă, cu un grad mai mare de stilizare în titluri și decorație care amplifică efectul pregnant al secvențelor caligrafice (nu cunoaștem cât de fidele ediției tipărite). Titlul principal (Articuli Dominorum, Prealatorum...) se profilează spectaculos pe un bandou fitomorf iar inițiala primului paragraf din Praefatio este încadrată într-un expresiv arabesc floral; în intitulație, N din Nos (Ferdinandus tertius....) se profilează pe un buchet de lalele desenat cu aceeași minuție; litera R, c u care începe art. XI este desenată la baza unui mănunchi floral foarte dezinvolt.
Dieta posoniensă s-a întrunit în ziua de 24 ianuarie a anului 1655, sub înaltul prezidiu al lui Ferdinand al III-lea, fiind adoptate un număr de 99 de articole. La sfârșitul prefeței, cu caractere în relief, secvența: Comes Franciscus Wesseleni de Hadad etc. in Regni Palatinum eligitur (este ales în calitate de conte palatin, cel care prezida tribunalul curții regale). La sfârșitul primului Articol, Serenissimus Princeps et Dominus Leopoldus Archidux Austriae etc. in Regem Hungariae eligitur, et Coronatus (est). Articolele, marea majoritate, constituie dispoziții privind confiniile, statutul lor, al oficiilor diriguitoare, al vamelor, taxelor, proviziilor, stipendiilor; reînnoirea unor prevederi anterioare; statutul anumitor districte, sate, fortificații, comitate; repunerea în drepturi a unor nobili etc. Ratificarea acestor chestiuni in omnibus punctis, clausulis et articulis se cuprinde formal în Conclusio. Lista nobililor începe cu Georgius Lippay de Zombor, mitropolit de Strigoniu la 1655 și se încheie cu nostrorum regalium in Hungaria magistris, officio magistri curiae nostrae regiae vacante..
Secțiuni tipărite:
1.
21 de foi r-v, 1 doar recto (ultima), cu Articole adoptate de Dieta din Pozsony în anul 1618, în număr de 77; introduse de recomandarea împăratului Matthias și a fiului său, arhiducele Ferdinand, care au aprobat și confirmat articolele votate în unanimitate în ziua de 4 martie 1618 - Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium, ceterorumque Statuum et Ordinum Regni Hungariae partiumque ei subiectarum, in generali eorum Congregatione ad Dominicam invocavit, hoc est, quartam diem Mensis Martii, Anno Domini Millesimo, Sexcentesimo, Decimo octavo, indicta, Posoniique celebrata, conclusi. Acest grupaj este precedat de o filă pe care stă scris de mână, cu caractere cursive înalte, elegante (cerneală neagră) – sus: Articuli Diaetales Anni MDCXVIII, în centrul paginii: Pro Civitate Rivuli Dominarum sive Nagy Bania (pentru cetatea/orașul Râul Doamnei sau Baia Mare). Verso-ul filei este alb. În incheierea care certifică aprobarea conținutului articolelor, în toate punctele și clauzele sub semnul inviolabilității, stă scris: Datum in civitate nostra Vienna, die quarta Mensis Julii, Anno Domini, Millesimo Sexcentesimo, Decimo octavo. Regnorum nostrorum, Romani septimo, Hungariae et reliquorum decimo, Bohemiae vero Anno octavo. Apoi semnătura împăratului Matthias, de mână. Sub iscălitură, un sigiliu timbrat (cu doar câteva urme de tuș roșu), cu acvila imperială bicefală în câmpul central și scut cu 4 cartiere. Sigiliul este fixat pe un fragment de hârtie manuală albă, sub care se află inserat un șnur tricolor. Sub capătul de jos al bucății de hârtie stă scris caligrafic, cu tuș negru: Valentinus Leepes Ep(isco)pus Nitriensis (Comitatul Nitra, Nyitra vármegye, Comitatus Nitriensis, Neutra o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul X și până în 1920). În colțul din dreapta, jos, al paginii: Laurentius F(e)rentzfyy (apare ulterior și în varianta Ferenczffy).
2.
Grupaj de articole dietale din anul 1620, introduse de o filă albă pe verso, pe al cărei recto stă scris caligrafic, cu aceeași grafie ca în cazul “foii de titlu” a seriei din 1618, în registrul superior - Pro Civitate Rivuli Dominarum / alias Nagy Bania / Anni M DC XX.În total, 13 foi cu text tipărit, din care 12 recto-verso. Cele 34 de Articuli Posonien(ses) Anni M DC XX sunt reunite sub titlul Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium, ceterorumque Statuum et Ordinum Regni Hungariae, in Diaeta eorum Posoniensi, ad Festum Divi Martini Episcopi Anni Millesimi Sexcentesimi Decimi noni indicta, Posoniique celebrata, conclusi, ac Serenissimo Principi publice et solenniter medio Illustrissimi Domini Comitis Palatini die Decima octava Ianuarii in Anno Millesimo Sexcentesimo vigesimo exhibiti. Conform cutumei, prima filă a seriei cuprinde actul de aprobare/promulgare al principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Conclusio cu alt sigiliu timbrat și semnătura unui cancellarius (Simon... ). Este aprobarea juzilor din Cassovia (Kassa), nu apare aici semnătura principelui.
3.
Articole dietale din anul 1622, care succed articolelor casoviense (vide supra) introduse de o filă albă pe verso, pe al cărei recto stă scris caligrafic, Articuli Diaetales Anni / M DC XXII / Pro Civitate Nagy Bania. Urmează 27 foi care cuprind actul de aprobare al împăratului Ferdinand al II-lea pentru articolele dietei întrunite la Sopron, pe 3 aprilie 1622, articole încheiate pe 1 mai și aprobate în unanimitate. Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium..., in generali eorum congregatione ad primum diem Maij, Anno Domini Millessimo, Sexcentesimo, Vigesimo secundo, indicta, Sopronij celebrata, conclusi. Cele 69 de articole (introduse de o prefață) reglementează o serie de chestiuni de drept privat, ecleziastic, statutar (-privind organismele jurisdicției ungare), pe baza articolelor de lege aprobate în anii anteriori dar și problema agitatorilor politici care amenințau (prin insurecții spontane, provocări violente etc.) relațiile pașnice cu statele învecinate, inclusiv cu otomanii; chestiuni administrative ale comitatelor și cetăților, drept civil și penal, reglementări ale anumitor ocupații etc. Conclusio, la final, cu intitulația și numele lui Ferdinand II, scris de mână (Ferdinandus), datată în 18 august 1622, civitate nostra Vienna... Regăsim sigiliul timbrat (fără urme de chinovar), cu aceleași elemente heraldice iar mai jos, în dreapta, cu tuș negru, numele lui Valentinus Leepes, El(ectus) Archiep(i)sc(o)pus Colocen(sis). Dedesubt: Laurentius Ferenczffy.
4.
Articuli Diaetales / Pro civitate Nagy Bania grupate în 3 secțiuni subsecvente, și anume, din anii 1630, 1635 și 1638 (fiecare grupaj cu câte-o filă „de titlu” la început, identic completată ca mai sus). Fiecare dintre serii se termină cu câte un sigiliu timbrat și autografe și se delimitează de celelalte prin câte-o filă complet albă. 50 de foi, în total. În plus față de restul secțiunilor tipărite, seria din 1630 prezintă un bandou compus din frize tipografice de motive stilizate, dipuse în oglindă; toate seriile au letrine decorate fitomorf. Prima suită de articole (47, anul 1630) cuprinde articolele stabilite prin Dieta din Pozsony în ziua de 2 februarie 1630, la sărbătoarea purificării Sfintei Fecioare, dar a căror promulgare a fost amânată, din cauza unor grave incidente, la începutul lunii mai. Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium, ceterorumque Statuum et Ordinum Regni Hungariae partiumque ei subiectarum in generali eorum Conventu ad terminum suprascriptum Anno Domini Millesimo Sexcentesimo Tricesimo indicto Posoniiq(ue). 47 de articole în total, cu aprobarea împăratului Ferdinand al II-lea, o Praefatio și o Conclusio. Sunt reglementate chestiuni de ordin militar și civil din Partium (autoritate, subsidii, libertăți, pedepse, reconfirmări de statut, restituiri de bunuri, repararea unor abuzuri comise de căpitanii grăniceri și revenirea la autoritatea inițială etc., pe baza unor mai vechi articole); ultimul articol de la 1630 decretează numirea lui Petrus Forgach de Ghymes în calitatea de custode al sfintei coroane a Regatului în locul răposatului Stephanus Doczy de Nagy Luchye. Data promulgării corpusului este 24 mai 1630. Printre venerabiles patres enumerați în ultimul capitol (Conclusio) se află cardinalul Pázmány, Ioannes Telegdi, un Georgius Doboczky din Cenad, Stephanus Andrasi de Chik ș.a.menționându-se faptul că scaunul Transilvaniei este vacant. Printre spectabiles et magnifices comites – Nicolaus Ezterhazi de Galantha, palatinul regatului ungar, Melchior Alaghy de Bekeny, judecătorul curiei regale, Cristophorus Banffy, jude tavernical ș.a. La sfârșit, semnătura olografă a împăratului, cu tuș negru, un sigiliu timbrat al acestuia, deteriorat, iar în partea de jos a filei, în dreapta, semnături olografe suprapuse: Stephanus Semyei (?) eppus (episcopus) Iauriensis (loc. Győr) și Laurentius Ferentzffy.
Seria din 1635 (Articuli Sopronien(ses) Anni MDCXXXV) - Articuli Dominorum Praelatorum, Baronum, Magnatum et Nobilium...., in generali eorum Conventu, ad festum Sancti Andreae Apostoli....Soproniique celebrato, conclusi. Același conținut cu prevederi fiscale, restaurări de fortificații, reglementarea raporturilor dintre militari și nobili, dintre grăniceri și fețe ecleziastice cu domiciliu la graniță, drepturi ale nobililor din cetățile libere, probleme confesionale (despre “anabaptiști”), regimul anumitor oficii și căpitănii, cazuri de insubordonare militară, regimul autorității locale a Banilor (în mai toate textele pro civitate Nagy Banya), negoțul valahilor în teritoriile Croației și Sclavoniei etc. Articolele (94 la număr) au fost promulgate în 15 februarie 1635. Sunt încunoștințati, aparte de mitropolitul de Strigoniu, Pázmány, cardinal și Telegdi, episcop Colocensis et Bachiensis apoi Emericus Losy din dieceza Agriei, Stephanus Simándi electus Trasylvaniensis, ș.a. Sigiliul timbrat al lui Ferdinand al II-lea, cu șnur bicolor galben cu negru, semnătura lui Stephanus Semyei episcopul de Györ și cea a lui Laurentius Ferenczffy.
Seria din 1638, 73 de articole, ratificate de această dată, de Ferdinandus tertius, care a fost prezent personal în adunarea dietalilor întrunită în data de 21 septembrie, ad festum Sancti Matthaei Evangelistae; acolo i-au fost prezentate anumite articole încheiate și votate prin acord unanim, de acei Domini praelati, Barones et Nobiles caeterique Status et Ordines, ... Anno Domini millessimo sexcentesimo, tricesimo septimo indicto, Posonii celebrato conclusi.
Textul juridic începe cu o diplomă acordată nobilimii regatului privind condițiile (prerogativele) acesteia, pe baza reglementărilor mai vechi, diplomă conferită cu ocazia inaugurării domniei noului împărat și a încoronării sale, și al cărei conținut se adaugă constituțiilor Dietei. Urmează reglementări stricte privind diferența între feluritele categorii nobiliare (e.g. magnați și prelați, pe de-o parte, aceștia și nobili, pe de alta), relațiile „improprii” cu turcii, care încalcă prevederile tratatelor, statutul anumitor orașe și fortărețe regale, al prefecturilor și cancelariilor, despre autoritatea Banului și cea a Palatinului, libertăți, privilegii, subsidii, reglarea unor controverse și alte măsuri de ordin economic, fiscal, militar, cu imperativul supunerii oficialilor față de legile regatului. Sunt incluse și articole de drept penal. Una dintre interdicții se referă la valahii din zonele de graniță aflate sub stăpânire otomană cărora nu li se permite accesul fără știrea Banului în teritoriile din jurisdicția imperială. La final se specifică faptul că multe dintre articolele adoptate în cadrul vechilor diete (începând cu anul 1608) nu au fost efectiv validate, cu prețul unor prejudicii aduse interesului public și particular al locuitorilor regatului, cerându-se acum (hotărându-se) să fie deîndată puse în aplicare de către cei vizați. În Conclusio – datum in praedicta civitate nostra Posoniensi,... la 26 martie 1638. Ca mitropolit de Strigoniu apare acum Emericus Losi. Un episcop de Oradea – Ladislaus Hoszutot electus Varadiensis, alături de numele altor ierarhi și comiți, în mare, aceiași din actele precedente. Semnături olografe deasupra și dedesubtul sigiliului imperial timbrat, fisurat, cu urme de chinovar (șnur galben cu negru). Ferdinandus, Georgius Lippay (episcopus Agriensis) și Laurentius Ferenczffy.
Legătură în pergament (uzat); copertele au chenare simple, cu margini exterioare duble și triple, cu aspectul unor rame. Fără elemente decorative. Cotorul prezintă 4 nervuri profilate, marcate prin segmente liniare duble. Capul inferior este deteriorat. Coperta anterioară are urme profuze de murdărie și socoteli scrise cu penița și tuș negru; coperta posterioară este neuniformă, cu umflături și o porțiune desprinsă, pete, fisuri, mici zone lipsă. Forzațul (fix și mobil) al copertei I, din același suport cu al textelor manuscrise și imprimate se află în bună stare; cel al copertei a II-a, idenitc, a fost atacat de cari (perforat, cu galerii); lateral dreapta se observă un strat din interiorul copertei - un fragment de text tipărit în lb. germană. Atacul carilor a vizat și marginile inferioare ale foilor albe din ultimul grup neinscripționat. Șniturile sunt ondulate și pătate, cu urme de tuș.
Corpul miscelaneului este pătruns de umezeală, pe alocuri fisurat, cu semne de îmbătrânire dar textele, atât mss, cât și tipărite se prezintă impecabil; suport ondulat, pătat, cu câteva urme pregnante ale înaintării frontului de apă. În cuprinsul lucrării sunt câteva adnotări de lectură și sublinieri (cu tuș negru), sec. XVII-XVIII, mâzgălituri și un mic desen. Ajustarea filelor a dus la trunchierea unora dintre iscăliturile din infrapagină.
Însemnări:
Forzaț fix anterior, marginea superioară:
In nomine Gesu, omne genu flectatur (cerneală neagră, subliniat, cu penița)
Dedesubt, un ex-libris manuscris:
Ex Libris civitatis Regia(e) et libera(e) Nagy-Bányaniensis. An anno D(omi)ni 1647. IG. 1717 (cu cerneală neagră, anul cu cifre îngroșate, semnătura, probabil a arhivarului, de tip monogramă).
