Dimitrie Știrbulescu, trei corespondențe pentru ministrul Th. Deleanu + patru file cu însemnări privind comenzile de viori, inclusiv pentru George Enescu
Dimitrie Știrbulescu, trei corespondențe pentru ministrul Th. Deleanu + patru file cu însemnări privind comenzile de viori, inclusiv pentru George Enescu
Trei scrisori expediate de Dimitrie Știrbulescu, „un element foarte prețios pentru Patru file din jurnalul lutierului Dimitrie Știrbulescu ce păstrează însemnări olografe privind comenzile de viori ale lui George Enescu, inclusiv o schiță în creion a uneia, alături de detaliile tehnice privind dimensiunile și grosimile. Pe una dintre file apare o mențiune referitoare la comenzile lui George Enescu: „Enescu 2 viori…care am renunțat să primesc bani-10000. Vioara ce mi-a comandat pt. amicul său din Franța”. Așa cum evidențiază și Valeriu P. Vaida în monografia lui Dimitrie Știrbulescu, George Enescu a încercat prin mai multe mijloace să-l susțină pe lutierul român aflat într-o situație grea, atât prin comenzi și invitații la concertele sale, cât și prin rugămințile la diferiți miniștri, precum Octavian Goga sau prin promovarea în spațiul extern. Dimitrie Știrbulescu a fost cel care a realizat pentru George Enescu mai multe viori, precum cea pe care a folosit-o în timpul concertului dat de Societatea corală „Carmen”, unde pe afiș apărea următoarea mențiune: „a interpretat pe una din viorile lui Știrbulescu”. Despre Dimitrie Știrbulescu și viorile sale, George Enescu afirmă în mai 1921 următoarele: „Viorile d-lui Știrbulescu sînt dintre cele mai interesante și merită o înaltă încurajare din partea statului”.
lutiera noastră națională”, așa cum afirma George Enescu, ministrului Th. Deleanu. Așa cum se poate deduce din scrisori, lutierul avea o situație financiară precară, fapt pentru care cere ajutorul ministrului, sperând că ar putea să-l ajute cu o locuință, fie cu bani pentru întreținere. În cele trei scrisori două dintre ele fiind datate 1922, respectiv 5.X.1923, Dimitrie Știrbulescu își manifestă indignarea față de comportamentul ministrului, de umilințele la care a fost supus, cât și de neîmplinirea promisiunilor. Acesta afirmă următoarele: „Am priceput că nu trebuie să mai trag nici o nădejde și m-am despărțit de dv. cu inima sfîșiată de o mare durere, neștiind încotro s-o apuc. Gîndiți-vă acuma, cîtă amărăciune, cît sînge rău și cîtă dezamăgire ne-a cauzat neîndeplinirea promisiunii dv. pe care în nenumărate rînduri ne-ați repetat-o în timp de aproape doi ani”. Într-o altă scrisoare, lutierul îi reproșează comportamentul pe care l-a avut deputatul la Sinaia: „fără să vreau îmi amintesc cuvintele grele ce ați rostit la Sinaia, zicînd Am voit să fac o pomană cu D-ta. Aceste cuvinte, repet, îmi sună dureros în ureche, și mă gîndesc ce-ar zice muritorul de mîine care ar afla felul cum a înțeles să-mi vorbească nobilul încurajator al artelor…”. Prima scrisoare este redactată olograf, cu cerneală neagră, pe o filă velină, recto-verso. A doua scrisoare este redactată olograf, cu cerneală violet, pe cinci pagini. Cea de-a treia este redactată olograf, cu creion, pe patru pagini veline.
Toate documentele poartă ștampila lui Valeriu P. Vaida.
