Două file din princeps-ul poeziilor lui Dosoftei şi Miron Costin din cuprinsul Psaltirii în versuri, 1673 - Piesă extrem de rară
Două file din princeps-ul poeziilor lui Dosoftei şi Miron Costin din cuprinsul Psaltirii în versuri, 1673 - Piesă extrem de rară
Două file din ediția Uniev a Psaltirii, în traducerea versificată a lui Dosoftei după original slavon, 1673, ce înfăţişează: Psalmul lui David în lupta cu Goliat și Poezia cărturarului umanist Miron Costin despre originea italică a românilor și Poezia lui Dosoftei, Apostrof.
Neamul Tarii Moldovei de unde dă rază?
Din țara Italiei tot omul să crează.
Fliah întâi, apoi Traian au adus pre-acice
Pre strămoşii cestor țări de neam cu ferice.
Răsădit-au ţărilor hotarele toate,
Pre semne ce stau în veci a să vedea poate.
El cu vita cestui neam Tara Românească
Împlut-au, Ardealul tot şi Moldovenească.
Semnele stau de să văd de dânsul făcute,
Turnul Severinului să custe-n vremi multe.
Strămoşii Moldovei adus-au în țară,
Pre Ghețâi cu sabia scoţând din hotară.
Stau semnele podului cu praguri căzute,
Şi Turnul Severinului de Sever făcute,
Podul preste Dunăre-n Ţara Românească,
De-au trecutu-şi oştile-n Țara Ungurească.
Pre-acel pod au trecut Moldovei strămoşii,
Bătând război cu Dacii a saşilor moşii.
Pe verso filei se află o altă poezie, a lui Dosoftei, intitulată Apostrof, alcătuită din 12 versuri, în care elogiază pacea, „turnurile de frăție” ce pot să apropie oștile învrăjbite, precum şi zbuciumul celor ce aleargă după lumi pământeşti:
Cine-şi face zid de pace, turnuri de frăţie
Duce viiață fără greață într-a sa bogăție.
Că-i mai bună dimpreună viiaţa cea frățească
Decâtu râcă, care strică oaste vitejească.
Cine-i bogat de-avere pre lume-n tot omul,
De nu v-avea-ntru sine locuindu pre Domnulu,
Acela de-avuție sațiu nu mai vede.
De i-ar da toată lumea, elu totu nu să-ncrede.
Şi de câtu multu strânge, mai multu să lărgește
Și tot deşertu să vede-ntr-averea ce-i creşte.
Deci nime-ntr-avere să nu să gândească.
Că va putea să să-mple, să să odihnească.
lară-ntr-a cărui sufletu Domnului lăcuiește,
Acela de nemică nu mai jeluieşte.
Pentr-aceia totu omulu să nu se lenevească,
Pre Dumnezeu în sufletu să-şi agonisească.
Psaltirea face parte din Vechiul Testament şi este, deopotrivă, carte de cult şi carte de lectură. Psaltirea în versuri reprezintă cea mai importantă şi renumită scriere ce o datoram ierarhului cărturar umanist Dosoftei, impresionând prin vechime şi valoarea literară, prin cele peste 500 de pagini ce întrunesc peste 8000 de versuri! În zilele noastre, Dosoftei este considerat primul mare poet român şi chiar primul mare poet din întreg răsăritul ortodox care a scris în limba națională, iar Psaltirea în versuri este considerată o operă literară națională reprezentativă. Altfel spus, ierarhul umanist Dosoftei este „introducătorul limbii române în bisericile Moldovei” (D. Micu), „fondatorul poeziei române literare” (B. P. Haşdeu), „primul poet român de clasă europeană” (I. C. Chițimia).
