Biblia Vechiul și Noul Testament, Sankt Petersburg, 1819
Biblia Vechiul și Noul Testament, Sankt Petersburg, 1819
Biblia : adecă Dumnezeiasca scriptură a Legii vechi si aceii Noao / [editată de Gavriil Bănulescu-Bodoni]. Sankt Petersburg : în Tipografiia lui Nic[olae] Grecia (Grecea), 1819. [2] f., 1249, [1] f., 303 p. (2 col.) ; 8˚ (23 cm), 48-52 R (22 x 14 cm)
În prefață se afirmă că Dumnezeiasca Scriptură a Legii vechi, și aceii noao este de pe tălmăcire românească, care mai întâiu s-au tipărit în Transilvanie. Este vorba de Biblia lui Samuil Micu, din 1795, apărută la Blaj.
Cartea s-a imprimat, conform prefeței: “în anul dela zidirea lumii 7327 iară dela întruparea Cuvântului lui D(u)mnezeu 1819 I(n)diction 7; în a(l) noaosprezăcilea an al fericitei, și pacinicii stăpâniri al înpărăteștii sale măriri”.
Tipar negru, text în chirilică, cu caractere mici, dispus pe 2 coloane. S-au folosit în total 5 corpuri de literă și 2 tipuri de majuscule. Signatură cu slovocifre și cifre arabe, paragrafe numerotate, minime ornamente tipografice din linii sinuoase sau de formă lanceolată. Suport manufacturat, cu pontuzouri. Erori de numerotație.
Patroni (şi comanditari) ai lucrării (cf. Liturghierul de la Skt. Petersburg, 1815): Ţarul Alexandru Pavlovici, Ţarina Elisaveta Alexeevna, Ţarina Maria Theodorevna, ţesareviciul şi cneazul Constantin Pavlovici şi soţia, Ana Theodorovna, marele cneaz Nicolai Pavlovici şi Alexandra Theodorovna, marele cneaz Alexandru Nicolaevici, marele cneaz Mihail Pavlovici, cneaghina Maria Pavlovna şi soţul ei, marea cneaghină Ana Pavlovna şi soţul, marea cneaghină Maria Nicolaevna; Marele Sinod al Rusiei.
Cartea a fost editată sub egida Societăţii Biblice Ruse, care a subvenţionat imprimarea tirajului de 5000 de exemplare, societate al cărei vicepreşedinte era prinţul Constantin Ipsilanti, fost domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti. Cel care a stabilit atât modelul versiunii basarabene, cât şi responsabilitatea redactării lucrării (în persoana arhimandritului Varlaam Cuza, unchiul lui Alexandru Ioan Cuza şi egumenul mănăstirilor ieşene Dobrovăţ şi Sf. Spiridon), a fost Veniamin Costachi, mitropolitul Moldovei. Colaboratorul lui Varlaam Cuza a fost Ioan Pralea-Moldoveanul, cunoscător al limbii greceşti, autor al “Prohodului Domnului” (Iaşi, 1820) şi al “Psaltirii în versuri” (Braşov, 1827). Ca şi ediţia din 1819, a “Noului Testament”, această versiune a Bibliei a fost imprimată în tipografia lui Nicolai Ivanovici Grecea (1787-1867), literat şi filolog apreciat, profesor de limbă română și editr al revistei “Syn Otcestva”, ne informează Dan Râpă-Buicliu, care, printre alte surse, îl citează pe Paul Mihail: “Contribuţii la Bibliografia românească veche(I)",AIIAI, XXI, 1984, p. 8-9, poz. 10.
Conform cercetărilor în speţă - teza de doctorat a Mariei Danilov, care contrazice, în numeroase rânduri, concluziile lui P. Mihail referitor la identitatea şi destinul tipăriturilor basarabene - Biblia tipărită la Sankt Petersburg nu reproduce, în chip fidel, textul Bibliei de la Blaj; argumentul este acela că din versiunea corectată de Varlaam Cuza şi de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, lipseşte capitolul intitulat A lui Iosip Macavei carte, adică pentru singurul ţiitorul gând (prezent în Biblia lui Şerban Cantacuzino, 1688), fapt datorat intervenţiei cenzurii sinodale exercitate de episcopul Filaret Drozdov, rectorul Academiei Teologice din Skt. Petersburg. Astfel că “Biblia românească de la 1819 nu poate fi considerată <<o copie a Bibliei de la Blaj, 1795, cu corectări mici, mai mult gramaticale>>, - Biblia de la 1819 [...] a devenit o copie parţială a acesteia, cu corectările respective făcute de Exarhul Gavriil şi arhimandritul Varlaam”(M. Danilov, loc. cit.). În plus, această versiune nu a apărut şi cu binecuvântarea mitropolitului Gavriil, aşa cum era rânduiala, deoarece textul iniţial, diortosit de acesta, reflecta sursa românească într-o mai mare măsură decât sursele slavone impuse de Sinodul moscovit. Prin acest nonconformism deseori asumat în numele subzistenţei culturale pe linia perpetuării tradiţiei româneşti din punct de vedere sursologic, dar şi al artei tiparului, mitropolitul Gavriil a influenţat durabil evoluţia cărţii de cult din perioada dominaţiei ţariste.
Cartea a apărut pe baza textului emendat conform rigorilor impuse de Marele Sinod al Rusiei (prin Filaret Drozdov, rectorul Academiei Teologice). Cuprinde o parte introductivă în care sunt menționați înalții patroni ai lucrării: Ţarul Alexandru Pavlovici și familia sa, membri ai nobilimii ruse. Cartea a fost editată sub egida Societăţii Biblice Ruse din Skt. Petersburg, care a subvenţionat imprimarea tirajului de 5000 de exemplare, societate al cărei vicepreşedinte era prinţul Constantin Ipsilanti, fost domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti. S-a afirmat (încă din prefață) că prezenta versiune are la bază ediţia din 1795, de la Blaj, a Sfintei Scripturi, tradusă şi îngrijită de Samuil Micu Clain, împreună cu colaboratorii săi. Cei care au stabilit atât modelul versiunii basarabene, cât şi responsabilitatea editării lucrării de față (în persoana arhimandritului Varlaam Cuza, unchiul lui Alexandru Ioan Cuza şi egumenul mănăstirilor ieşene Dobrovăţ şi Sf. Spiridon), au fost Veniamin Costachi, mitropolitul Moldovei și mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, al Basarabiei (exarh al Valahiei și Moldovei). Ca şi ediţia din 1819, a “Noului Testament”, această versiune a Bibliei (din care a fost scos textul preluat de Micu din Biblia cantacuzină, 1688 - A lui Iosip Macavei carte, adică pentru singurul ţiitorul gând) a fost imprimată în tipografia lui Nicolai Ivanovici Grecea (1787-1867), literat şi filolog apreciat, profesor de limbă română și editor al revistei “Syn Otcestva”.
Exemplar complet, în stare bună. Cuprinde un desen în peniță pe foaia de gardă anterioară, verso și câteva autografe pe verso-ul foii de titlu. Mărci de proprietate sau însemnări, nu sunt.
Legătura în piele brună pe carton presat, recondiționată empiric; tranșe vopsite în roșu-corai, neuniforme cromatic. File de gardă din hârtie manuală, cu filigran.
Bibliografie:
BRV III, 1031
BRV Additamenta, p. 405
- I. Jacimirskij. Novyi trud po staroi slavjanskoi bibliografii. Sankt-Peterburg : Tip. Akad. Nauk, 1900; p. 51
Historical Catalogue of Printed Bibles. London : British and Foreign Bible Society, 1908. Vol. II, 1291
Maria Danilov. Cenzura sinodală şi cartea religioasă în Basarabia. 1812-1918 (între tradiţie şi politica ţaristă), în seria Biblioteca "Tyragetia", XIII, editor: Academia de Științe a Republicii Moldova. Chişinău : Casa Editorială Bons Offices, 2007, p. 35-37 (v. și: Cenzura în Basarabia. Contextul imperial şi specificul local. 1812-1918 , în: Cenzura în spaţiul cultural românesc, coord. Marian Petcu, Bucureşti, Comunicare ro., 2005, p. 115-156.)
- I. Eșanu et alii. Cartea Moldovei (sec. XVII – înc. Sec. XX). Catalog general. Chișinău : Știința, 1992; p. 73-74
