Konstantinos Dapontes, Enkolpion logikon (versuri în cinstea Preasfintei Fecioare), 1770
Konstantinos Dapontes, Enkolpion logikon (versuri în cinstea Preasfintei Fecioare), 1770
Konstantinos Dapontes, Enkolpion logikon (versuri în cinstea Preasfintei Fecioare), 1770.
Enkolpion logikon, toutestin, Hymnoi eis ten panymneton Theotokon, kai euchai dia stichon diaphoron metronte kai melon. Poiethentes eisopheleian, kai charin ton met'eulabeias anaginoskonton, para tou tapeinou Konstantinou Dapontes… Nyn de proton typois ekdothentes. Enetiesin : Dapane tou entimotatou Chatze Kyr Theodorou, hyiou Chatze Kosta Tournabiotou, para Antonio to Bortoli, con licenza dei superiori e privilegio, 1770. 12, 264 p. (138 f. cu signat.) : ill. ; 21 cm (4°), 32-35 R (19 x 10 cm)
Bibliografie:
Legrand, Bib. hellénique 18. s., 718
Raritate
Enkolpion logikon s-ar putea traduce prin “podoabă cuvântătoare”, aluzie la engolpion, medalionul-icoană din metal prețios, având în centru imaginea Mântuitorului sau a Sf. Fecioare, purtat de arhierei (en kolpion – pe/la piept)
Tipar negru pe suport manual, cu verjeuri; s-au folosit caractere grecești de corpuri diferite (inclusiv majusculele), simple și îngroșate. Poemele sunt imprimate cu caractere cursive, parțial pe 2 coloane. Signatură alfanumerică, numerotație cu cifre arabe. Primele 6 file (partea introductivă) sunt incluse în numerotație (verso-ul foii de titlu este alb). Custos; un singur colontitlu – Hymnoi eis ten Panagian.
Titlul de intrare în materie este Enkolpion logikon, egoun, Biblion periechon hymnologias eis ten Panagian.
În fața titlului, o foaie cu gravură în cadru fitomorf (din croșete și un element rococo) de compoziție tipografică. Este vorba de o icoană cu Maica Domnului și Pruncul. Copilul Iisus poartă nimbul cruciger; cu mâna dreaptă binecuvântează, iar cu mâna stângă ține un filacter desfășurat, neinscripționat, orientat în jos. Sub gravură, un tropar, în cartuș alb, cu majuscule, pe două rânduri: Hyperagia Theotoke / Soson hemas (Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi). 1770 (cu cifre grecești). Ilustrația măsoară 19 x 11,5 cm. și nu este semnată.
Alte elemente de ornamentică prezente în carte constau în frize cu motive florale dispuse orizontal, un model cu antrelacuri (care desparte imnurile, marcând decorativ succesiunea acestora) alternând cu alte modele, fin executate, cu tipar repetitiv); conețurile tipografice sunt mici și cruciforme. Seria de poeme debutează sub un frontispiciu gravat, înfățișând o delicată dantelărie de lujeri în volută și ghirlande dispuse simetric, în jurul unui postament cu fațada tip scut, deasupra căruia se află un vas cu fructe și mlădițe înfrunzite (2, 5 x 9 cm., fără cadru). Motive ornamentale similare – lujerii arcuiți, cu semipalmete, vasul cu vegetație compozită, cartușul hașurat, din acolade, plus câteva elemente fitomorfe de decorație secundară compun la sfârșitul volumului o aspectuoasă vinietă cul-de-lampe, de 4,5 x 9 cm.
Cartea se deschide la p. 5 cu o notificare în limba italiană din care aflăm că cenzorii permit publicarea volumului de Lodi alla Beatissima Vergine MS., negăsind în el nimic contrar religiei catolice. Totodată, acești riformatori acordă tipografului Antonio Bortoli dreptul de a imprima lucrarea și de a distribui exemplare în bibliotecile publice din Veneția și Padova. Nota poartă data de 21 august 1768; alături de numele cenzorilor – Alvisi Vallareso și Francesco Morosini, ceva mai jos semnează și secretarul oficiului padovan al Curiei, Davide Marchesini.
Paginile 6-8 cuprind un poem dedicatoriu, în grecește, prin care autorul își oferă cartea Maicii Domnului, cu titlul Pantanassa (atotstăpânitoarea); este datat august, 1767 și semnat cu numele de călugăr, Kaisarios, al lui Daponte, cel veșnic închinător (sau adorator), aionios latres. Paginile următoare, 9-12, cuprind o altă dedicație în versuri adresată celor de bun neam și dreptcredincioși frați întru Hristos.
Corpul propriu-zis al Imnurilor (însoțite de rugăciuni și preamăriri specifice imnografiei ortodoxe și grupate, passim, în catrene) ocupă o nouă secvență, numerotată 1-251. Sunt 92 de imnuri, numerotate până la 90, apoi detaliat, în cadrul titlului fiecărui imn (tematic). Rugăciunile apar și ele, numerotate (sunt 61, în total). Secvența p. 251-264 cuprinde Tou en Hagiois Patrois hemon Ioannou tou Damaskenou logos eis ton Euangelismon tes hyperagias Despoines hemon Theotokou (Cuvânt al Sf. Ioan Damaschin la Bunavestire, urmat de stihuri de laudă care încep cu Bucură-te!, chaire…).
Exemplarul este complet, în stare bună de conservare; filele de început și de sfârșit sunt îmbrunite; sunt prezente cearcăne de apă închise la culoare, în zona cotorului interior, care afectează și gravura. Suport ondulat, îmbătrânit. Ultima pagină a exemplarului poartă două mărci de proprietate sub forma unui ex-libris ștampilă elipsoidal, culoarea violet, aplicat de 2 ori. Are textul “Biblioteca Lt. Colonel / D. A. Pappasoglu”. Câteva notații ale fostului deținător despre lucrare se află pe recto-ul filei cu gravură și pe foaia de titlu, în registrul inferior; aici proprietarul cărții spune, în 19 iulie 1872, că aceste laude ar fi fost scrise în poezie greacă la 1870 (recte: 1770) și că trebuie să se traducă de urmașii lui în românește și să se împartă clerului, pentru frumusețea lor.
Legătură modernă în piele pe carton presat, o nuanță pastelată, de roz-bej, cu chenare duble și ornamente fitomorfe (cu motivul frunzei de iederă) la cele 4 colțuri, pe exterior, ce imită modelul vechilor legături italiene, presate la rece; cotorul are 4 nervuri profilate, marcate prin linii duble și lujeri de crin în spațiile intermediare. Forzațuri duble, de un roz pal spre sepia, cu stropi maronii, în stare bună. Capitalband maro-sepia. Șniturile au o nuanță cromatică similară.
