Evanghelie (română), București, 1682 - Piesa extrem de rară
Evanghelie (română), București, 1682 - Piesa extrem de rară
Svânta şi dumnezaiasca evanghelie. Acum întâi s-au tipărit dipre orânduiala greceştii Evanghelii. În scaunul Mitropoliii Bucureştilor : den porunca, şi cu toată cheltuiala, prealuminatului...domn... Şerban Cantacuzino Voevod ; [prefaţa de stolnicul Iordache Cantacuzino] ; [ilustraţii de Damaschin Gherbest ] ; [tipograf : Chiriac moldoveanul]. 1682. [4], 175 f. (cu signat.) : il. ; 2 col. ; 4° (27 cm), 25-35 R (23 x 16 cm)
Colofonul: “V’’ lěto ot s’’zdania mira [7190]”
BRV I, 74
BRV Additamenta, p. 189
CBRV, p. 170
Este vorba de prima ediţie (în limba română) care nu se mai redă ordinea neotestamentară a evangheliilor (ca în tetraevangheliare), ci cea liturgică, de la Duminica Învierii (Evanghelia după Ioan), până la Duminica a 6-a din Postul Mare, sau Duminica Floriilor (Evanghelia după Marcu).
Textul ediției diferă de cel din Evangheliile Noului Testament de la Bălgrad, 1648, cât şi de cel din Biblia cantacuzină (Bucureşti, 1688), fiind republicat în Evanghelia greco-română din1693, apărută la Bucureşti (apoi la Snagov, în 1697). În ce privește tiparnița izvoditoare a acestei Evanghelii – prima în versiune românească după cea a lui Dosoftei, ea pune capăt unei lungi și ingrate inactivități de aproape un secol, în domeniul tiparului (după imprimarea primelor cărți bucureștene, două Tetraevangheliare, lucrate de Lavrentie, în 1582, urmate de o Psaltire, în incinta mânăstirii Plumbuita, cu sprijinul voievodului Alexandru al II-lea Mircea și a soției sale – Ecaterina Salvaresso, sprijin concretizat încă din 1573). În 1668, Bucureștii deveneau reședință mitropolitană printr-un hrisov al voievodului Radu Leon, fapt care a facilitat reluarea nobilei și mult doritei îndeletniciri, sub coordonarea și implicarea directă a mitropolitului Varlaam al Ungrovlahiei: este vorba de un atelier ridicat de iznoavă, cu tot echipamentul necesar, și nu de preluarea celui târgoviștean din vremea lui Matei Basarab. Tiparnița mitropolitană, bine înzestrată, a scos 5 titluri în tiraje mari, destinate a fi dăruite bisericilor; inventarul ei cuprindea plăci xilografice executate de Ioanikij Bakov și Damaschin Gherbest și un întreg repertoriu de ornamente secundare – steme, viniete, frontispicii, reproduse ori calchiate de-a lungul veacurilor al XVII-lea și al XVIII-lea. Au văzut lumina zilei, în afară de cartea cu predicile lui Galjatovskij (nicicând reeditate ulterior), din 1678: o Liturghie și Molitvele în Dumineca Pogorârei Sf. Duh (ambele în slavonă și română), la 1680, patron fiind vlădica Theodosie; Evanghelia de față și Apostolul, scos în 1683 (va fi reeditat la Buzău, în 1704, în timpul episcopului Damaschin Dascălul, urmașul lui Mitrofan). Tiparnicul Chiriac (va ajunge la Bălgrad) și corectorul Inochentie (sau Nicodim, frate de obște cu Chiriac, la Agapia) sunt cei care își dau silința, semnându-se uneori, fie împreună, fie separat, pe filele cărților, cu excepția ultimei tipărituri (Apostolul), imprimate de însuși Damaschin Gherbest.
Un fragment din prefața lui Șerban Cantacuzino - f. [2]r- [3]r - mărturie a calității și menirii acestui tom de danie voievodală:
“Nevoitu-ne-am și noi să ne arătăm credinții cu fapte, devreme ce den mila lui Dumnezău, ne-am învrednicit cinstituia acestuia scaun al moșilor strămoșilor noștri, a fi stăpân, și oblăduitoriu. Am socotit ca să îndereptăm ceaia ce iaste folositoare sufletelor, și având nădejde pentru cele viitoare bunătăți, ne-am nevoit de am săvârșit acest lucru dumnezăesc, svânta aceasta evanghelie. Care nefiind mai denainte tocmită la slovenie să se cetească după rânduiala zilelor, și a sărbătorilor celor domnești, și ale svinților, poruncit-am fratelui nostru Iordachie Cantacozino, vel Stolnic, de o au îndereptat, și o au așăzat precum umblă cea elinească, și întru toate asemene, după rânduiala Beserecii Răsăritului, alcătuindu-se și svintele cuvinte, spre mai aleasă înțelegere, a limbii rumânești. Și așa cu a noastră poruncă și cheltuială, îndereptându-să și puindu-se și în Tipografiia ce s-au lucrat la svânta Mitropolie, fiind arhiereu și păstor creștinescului acestui norod, Părintele nostru kyr, Theodosie Mitropolitul, o punem aceasta înaintea tuturor celor ce vor ceti, și dentru mică osteneala noastră, o dăm aceasta dar pre la toate beserecile țărâi noastre, întru folosul creștinescului norod, și întru pomenirea noastră și a părinților. ”.
Tipărită cu negru şi roşu (- titluri, subtitluri, colontitluri, inițialele versetelor, indicațiile de tipic, vinietele tipografice), pe 2 coloane; pagina încadrată într-un chenar simplu, liniar, tot astfel - fiecare coloană de text (chenarul include coloncifrele). Custos, signatură chirilică (se reia, după f. 153, o dată cu Minologhionul).
Pagina de titlu în ancadrament-poartă este de o rară frumusețe, cu medalioane formate din rotunjirea succesivă a unei corzi de viţă-de-vie, cu ciorchini, în interiorul cărora care sunt figuraţi sfinţii apostoli (compoziție avându-și sorgintea în cartea de cult ortodoxă, tipărită la Veneția de N. Glykys, de bună seamă însăși evanghelia-sursă). Partea superioară a ancadramentului are un Deisis (redat în perspectivă, pe antablamentul fitomorfizant, al unui fronton frânt). Ansamblul cu elemente arhitectonice include icoana Adormirii Maicii Domnului iar partea inferioară, portrete miniaturale de profeți ai V.T. figurați în alte medalioane. Stema cantacuzină de pe foaia de titlu verso este cea din Evanghelia greco-română. Peceții îi sunt închinate Verșuri politice 10 în care sunt detaliate semnificațiile gripsorilor și ale stemelor – cea a țării, și cea a domniei cu rădăcini bizantine.
Aparte de gravurile în plină pagină, care vor fi reproduse, mai mult sau mai puțin fidel în evangheliile succesive acestei ediții (ne referim inclusiv la cele de secol XVIII), de exemplu gravura cu Sf. Ap. și Ev. Luca nu este identrică cu cea din Apostol, 1683 - cartea de față are și frontispicii foarte frumoase, consacrate de urmașele ivirene și mai ales atribuite artistului Antim Ivireanul (cu toate că Damaschin Gerbest figurează în multe surse ca autor); în Evanghelia din 1693 și în Mineiele buzoiene se vor regăsi câteva dintre ilustrații. Aici putem admira 3 modele – cel pe 3 laturi, cu Pantokratorul binecuvântând cu ambele mâini, o variantă cu Iisus-Emanuel făcând același gest (într-un cadru similar, din punct de vedere compozițional, dar de formă rectangulară) și un model care se va regăsi în Kyriakodromionul de Bălgrad, din 1699, cu Iisus Hristos între apostolii Pavel și Ioan (în alte exemplare, apare un Deisis, cf. Evanghelia din 1697).
Modelele de conețuri sunt cele care vor împodobi și Biblia din 1688.
În acest exemplar (se pare că au existat 2 tiraje) Evangheliile ocupă secvența f. 1-130, Minologhionul, f. 131-168, iar pe verso-ul f. 168 încep Evangheliile de obște, care iau sfârșit la f. 173v (“svârșitul cu Dumnezeu de toate evangheliile care s-au așăzat dupe evanghelia grecească”). F. 174, are, pe recto, epilogul tiparnicului Chiriac, cu obișnuita rugăminte de iertare a greșelilor, și încheierea: “precum doresc să sosească la vadul cel cu adăpostire, carii sânt bătuți de valuri întru luciul mării, așa am dorit și eu să sosesc la svărșitul svintei cărții aceștiia.”
Foaia 175r conține Pinax-ul sau tabla de materii.
Legătura de epocă (sec. XVIII), în piele pe tăblii din lemn are coperta I laxă, desprinsă de blocul cărții. Lipsesc închizătorile. Ornamente presate la cald (cu urme de aurire) - mandorle istoriate, cartușuri cu evangheliști, încadrate în rame fitomorfe, cu tulpini înflorite dispuse simetric între chenare și la extremitățile medalioanelor cu discret aspect cruciform; prima copertă pare să înfățișeze tema Răstignirii, dar gradul de deteriorare și porțiunea lipsă (prin care se vede blatul) nu mai permit reconstituirea icoanei; ceva mai clare sunt siluetele evangheliștilor (și simbolurile lor), redați conform erminiei , precum și secvențele legendelor; pe coperta a II-a se poate distinge icoana cu Maica Domnului și Pruncul, pe tron, între doi arhangheli orientați spre personajele divine. Același tip de panou și decorație fitomorfă. Starea învelitorii este ceva mai bună, și de un maro-deschis. Forzațuri deteriorate.
