George Coșbuc, manuscrisul poeziei „Tâlcuire”
George Coșbuc, manuscrisul poeziei „Tâlcuire”
Manuscrisul poeziei „Tâlcuire” de George Coșbuc. Acesta se întinde pe patru coli veline, doar recto, redactate cu creionul și semnate olograf la final de autor.
Spre deosebire de manuscrisele altor mari scriitori ai literaturii române, manuscrisele semănătorului Coșbuc s-au pierdut cu timpul, lăsând un gol în patrimoniul literar material. Unul din motivele pentru care acest lucru s-a întâmplat, poate fi atribuit chiar poetului, întrucât confesează în scrierile sale că am și eu un păcat: îmi țin într-o grozavă neregulă hârtiile și sunt nepăsător, scriu și public, ori scriu și rup, tot una mi-e. Astfel că, inclusiv Academia Română deține doar manuscrisele a câtorva poezii, iar descoperirea unui manuscris coșbucian este de o importanță deosebită. Pe 17 noiembrie 1966, publicația „Tribuna” anunța descoperirea manuscrisului poeziei Tâlcuire, pe care l-au descoperit la preotul Aurel Horvat, care îl avea de la nașul său, scriitorul Alexandru Ciura, secretarul de redacție al publicației Revista politică și literară, publicație cu care poetul a colaborat.
Conform publicației „Tribuna”, poezia a fost publicată în Revista politică și literară, dar și în volumul Fire de tort, ediția din 1966.
Manuscrisul vine înrămat într-o ramă contemporană.
