Hai Theiai Leitourgiai, [Veneția], [sec. XVII-XVIII] - Manuscrisul unui liturghier grecesc
Hai Theiai Leitourgiai, [Veneția], [sec. XVII-XVIII] - Manuscrisul unui liturghier grecesc
Liturghier grecesc imprimat la Veneția, fie în atelierul lui Nikolaos Glykys (în intervalul: sf. sec. XVII – înc. sec. XVIII) fie în cel al lui Demetrios Theodosiu. Acesta din urmă provenea dintr-o familie de neguțători înstăriți, din Epir (Ioannina). Demetrios a ucenicit într-ale tiparului în longeviva oficină a familiei Glykys, deschizîndu-și propriul atelier în 1755 și asumându-și benevol sarcina de-a tipări și cărți în limba slavonă pentru ortodocșii din Balcani, pe lângă reeditarea fidelă a unor titluri scoase de predecesorul și mentorul său. Tipăriturile în greacă au pătruns și în Țările Române, în mediul eclezial și mânăstiresc. După moartea lui Demetrios, afacerea a fost preluată de fiul acestuia, Panos Theodosiou, care a continuat să vândă imprimatele atelierului pe piața din Balcani, până spre 1820.
Textul original este tipărit cu negru și roșu și cuprinde liturghii, rugăciuni și troparele de sfârșit ale tuturor praznicelor importante de peste an (apolyseis). Fiecare pagină de text prezintă un chenar dublu liniar (idem partea manuscrisă), care include colontitlurile imprimate cu caractere majuscule roșii și paginația cu cifre arabe, iar pe latura inferioară, în partea stângă, cu caractere latine, cuvântul Liturgia. Gravurile cu cei trei liturghisitori și ierarhi ai Bisericii erau incluse în paginație. Prezentul exemplar a fost completat cu file manuscrise intercalate acolo unde se aflau paginile lipsă, ce depșesc însă întinderea secțiunii liturgice originale prin faptul că o reconstituie integral, deși se păstrează încă o bună parte din textul imprimat, după p. 17, așa cum vom vedea. Grafia este îngrijită, clară, cerneală neagră; copiștii au introdus un desen în peniță care substituie gravura în plină pagină înfățișându-l pe Sf. Ioan Gură de Aur, dar și frontispicii. Textul copiat însumează 26 f. scrise pe hârtie manuală albă, variind cu un sort de nuanță verzuie, cu verjeuri, numerotat pe ambele fețe ale filelor cu cifre arabe (sunt 52 de pagini în total). Manuscrisul, redactat la M-rea Râșca (jud. Suceava), cuprinde: la început, slujba vecerniei – Akolouthia tou Lychnikou) și indicații de tipic (p. 1-16). Urmează Akolouthia ton Orthron (keph. 3) sau slujba Utreniei, care cuprinde și trimiteri sau scurte comentarii în manșetă, passim, (p. 16-31), însumând 19 euchai (rugăciuni). La p. 32 se află ilustrația executată manual, în peniță, care precede Liturghia Sf. Ioan Hrisostomul. Textul acestei liturghii începe la p. 33 și ia sfârșit la p. 52 (unde este desenată o maniculă). După această pagină vine la rând p. 17 a textului tipărit, provenind tot din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, care se întinde până la p. 25. La p. 26, o gravură cu Sf. Vasile cel Mare (Ho megas Basileios), neîncadrată, aparent nesemnată (ținând cont de faptul că marginile exemplarului au fost ajustate), iar pe pagina următoare (27) începe liturghia acestui părinte al Bisericii, sub un cartuș ornamental gravat în stil renascentist, tip cartuș, cu mascheron și personaje mitologice - două harpii afrontate. Letrină decorată, O (de la ho theos...). La p. 54 ia sfârșit He theia Leitourgia tou megalou Basileiou; urmează o filă liberă pe recto, care conține pe verso gravura în plină pagină cu Sf. Grigorie Teologul – Ho hagios Gregorios ho Dialogos, ilustrație cu elemente peisagistice și porțiuni din ancadrament completate de copiști, din cauza deteriorărilor. La p. 55 se deschide liturghia numită “ a darurilor mai înainte sfințite” – He theia leitourgia tou en hagiois patrois hemon…, etoi ton proegiasmenon, sub același model de frontispiciu și cu o inițială ornată (textul acestei liturghii cuprinde mai multe inițiale ornate cu roșu); se termină la p. 69. Pe p. 70 încep Apolyseis ton despotikon heorton, legomenai eis ton hesperinon, eis ton orthron, kai eis ton leitourgian, meta taxin. Acest capitol ce cuprinde tropare de laudă și rugăciuni este decorat cu frontispicii de compoziție tipografică, model repetitiv stilizat și se încheie la p. 79, cu formula clasică Telos kai to Theo doxa (Sfârșit și lui Dumnezeu laudă, așa cum aflăm deseori și la finalul cărții românești vechi).
Legătură în piele maro pe carton presat, uzată, atacată de cari, cu lipsuri. Cotor interior deteriorat, învelitoarea cotorului aproape desprinsă. Mandorlă cu Răstignirea în presaj aurit, pe prima copertă, într-o ramă compusă din palmete orizontale, cu pețioluri unite și buchete de trandafiri minusculi în cele patru colțuri. Pe coperta din spate, sunt reprezentați Maica Domnului cu Pruncul. Cotorul are 4 nervuri profilate, marcate prin perechi de palmete; spațiile dintre nervuri sunt decorate cu aceleași buchete cu tulpini sinuoase. Urme de aurire. Forzațuri din hârtie poroasă.
Starea de conservare a exemplarului este bună. Colțuri inferioare reparate, completate cu text manuscris, la f. 2/c. 3 și f. 2/c. 4 a imprimatului. Muchie consolidată. Atac de cari, vizibil în partea de jos a blocului de carte, câteva urme de umezeală.
Pe verso-ul primei foi de gardă stă scris în românește, cu chirilice: “Această sfântă liturghie iaste a sfintei măn(ă)stiri Râșca, care prin îndemnarea mea, și osârdiia osfinții sale părintele kyr Constandie, arhidiiaconul s-au scris cât era lipsă, și s-au și legat ca să fie nedezlipită dela Beserică. Leat 1813 av(gu)st 22. Sofronie arhimandrit Râșcăi.”
La p. 31, în registrul inferior al paginii, găsim scrisă o rugăciune pentru scribi: “Mnestheti kyrie ton doulon sou, Sophroniou archimandritou kai Konstantinou, anaxiou, archidiakonou / 1813 (în stânga), iuniou 28” (“Amintește-ți Doamne, de robii tăi Sofronie arhimandritul și nevrednicul Constantin, arhidiaconul”). Pe fila următoare recto, în dreapta sus, două ex-libris-uri ștampilă, de formă rotundă și culoare violet, ale mânăstirii, foarte estompate, cu textul (reconstituit): Pecetea sfintei Mănăstirei Râșcăi 1787 mar(tie) 25, cu icoana Sf. Ier. Nicolae în câmpul central, între Iis. Hs. și Maica Domnului, surmontată de o mică cruce. Data înscrisă reprezintă data constituirii matriței, concepută de egumenul Venedict Dinga (a păstorit obștea între 1786-1792), fost stareț al Mn. Neamț. O altă ștampilă (tot violet, de formă ovală) – aplicată din loc în loc (e.g. la p. 40 a părții tipărite) aprținând Casa Bisericii. Biblioteca.
Pe ultima foaie tipărită, cu verso alb, se află o însemnare nedatată și nesemnată, conform căreia liturghierul a aparținut mitropolitului Gavriil. Este vorba de Gavriil Callimachi (1689-1786), călugărit la Putna, fost mitropolit de Salonica și ajuns în scaunul vlădicesc al Moldovei la 1760.