Henry Stanley, Fleurs de la Roumanie, 1856 - Piesă extrem de rară
Henry Stanley, Fleurs de la Roumanie, 1856 - Piesă extrem de rară
Henry Edward John Stanley Baron Stanley, Fleurs de la Roumanie; ou, recueil de poésies roumaines, Anciennes et modernes, Hertford, Imprimé par Stephen Austin, 1856. XII, 163 p.
Piesa de față reprezintă o raritate bibliofilă, realizată într-o execuție grafică de excepție. Filele sunt decorate cu numeroase xilogravuri și litografii inspirate din scene alegorice sau cu imagini din natură. Pe fiecare pagină textul este încadrat într-un bogat chenar decorat cu bogate motive vegetale stilizate sau geometrice, în culorile roșu, verde și albastru care alternează. Într-un mic colofon care însoțește tabla de materii, ne sunt amintiți artiștii gravori: Thomas Sulman, Henry Noel Humphreys și H. N. Woods.
Volumul debutează cu o amplă prefață a editorului și îngrijitorului ediției, Henry Stanley.
Pe contrapagina filei de gardă se găsește o amplă monogramă în plan central, alcătuită din literele A și S suprapuse. Monograma face trimitere la numele și statutul editorului, Stanley, al treilea baron de Alderley.
În prefață, apar câteva date interesante care ne ajută să analizăm lucrarea în contextul epocii care a produs-o. Editorul propune cititorilor o scurtă incursiune în istoria și cultura Principatelor Române Moldova și Muntenia și subliniază două chestiuni pe care le consideră relevante: pe de o parte, apartenența acestora la un spațiu geografic și cultural mai larg, acela al Peninsulei Balcanice, iar pe de altă parte, vorbește despre rolul nefast pe care Imperiul Rus l-a avut asupra Principatelor în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
De asemenea, ne sunt indicate sursele care au stat la baza alcătuirii antologiei, atât producția literară populară românească, cât și creații culte, la rândul lor inspirate din literatura orală, ale unor autori precum Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu sau Vasile Alecsandri. În total, volumul cuprinde 45 de piese. Printre acestea remarcăm: „Păunașul codrilor″, „Radu Domnul și fata din casă″, ″„Fata de la Cozia″, „Muma lui Ștefan cel Mare″, „Umbra lui Mircea la Cozia″, „Dridri″, „Dezrobirea țiganilor″ sau „Barcarola venețiană″.
Foarte important de subliniat este faptul că volumul era editat în conjunctura Congresului de Pace de la Paris din 1856 care punea capăt războiului Crimeei, susținut de o coaliție formată din Marea Britanie, Franța și Imperiul Otoman împotriva Imperiului Rus. Congresul deschidea, la propunerea Franței, drumul către realizarea Unirii Principatelor Române în 1859. Astfel, lucrarea dorea să popularizeze în spațiul englez și occidental cauza românilor.
Legătură originală de editură integral din pergamoid de culoarea portocaliu, decorată cu imaginea unui scene bucolice.
