Hrisov domnesc întărit și legat din let 7264 (1756)
Hrisov domnesc întărit și legat din let 7264 (1756)
Hrisov domnesc întărit și legat din let 7264 (1756) – f. [1]r (albă pe verso)
„Cu mila lui D(u)mnezeu, Noi Costandin Mihai Cehan Racoviță V(oie)vod, Domn Țării
Moldaviei, Facem știre cu acest Hrisov al Domniei meale tuturor cui să cade a ști că de vreme ce nemărginita bunătate atotțiitoriul și stăpânitoriul cerescul Dumnezeu bine au voit de ne-au orânduit și pre noi cu a sa sfântă pronie soartelui domniei Moldaviei, al patriei părintelui nostru, deci in aceia sfântă pronie și noi luminându-ne cunoștința cum că cu faptile ceale bune să câștigă tot binele sufletesc și lumesc, după cuvântul Slataustu(lui) (i.e. Sf. Ioan Gură de Aur, Ioan Zlataust) ce zice că făcătorii de fapte bune vor dobândi bunătățile cerești, și facerile de bine sânt un câștig nemuritoriu și veacinic: deci și Domniia mea cu ajutoriul cerescului Dumnezeu iubit-am și voit-am ca să urmăm din tot sufletul și cugetul nostru faptelor celor bune, iară pre ceale răle, și aducătoare de stricăciune, în tot chipul ne-am sâlit cât să poate a le stânge și a le dezrădăcina și mai cu dinadinsul din țara aceasta unde cu darul lui Dumnezeu ne aflăm povățuitoriu; și din zioa ce am venit la scaunul țării aceștiia n-am pregetat nici am contenit puind tot feliul de sâlință, și cu neadormiți ochi a privi și a lua sama tuturor lucrurilor și obiceiurilor țării aceștiia, poftind din tot sufletul nostru să curățim pre ceale bune dintru faptele ceale răle, adecă scoțind și lepădând toate ceale răle și aducătoare de stricăciune obștiei țării aceștiia, și să așezăm cu întimeiere ceale bune și folositoare, între care văzut-am Domniia mea și un lucru mai rău și fără nicio dreptate, carele stare de întemiiere ca un chip de obiceiu, de punea adecă nipaste la slujba vădrăritului, zicând că așa s-au obicinuit să pue vădrarii năpaste la zăce vedre doao, care lucru foarte nemărginită răutate are, una, săracilor păgubire să plătească ce n-au, alta, hulă celor ce iau vădrărit, ca unde așteaptă toți săracii de la domnie a lua mângăere și dreptate, cum poate să poruncească să ia năpaste, dar ochiul lui Dumnezeu că privește. Și în politiia (orașul)
unui divan nici că să să cuvinteză a să lua năpaste nu iaste bine, dar să arate că iaste obiceiu nu puțin păcat iaste, ci mare și nemărginit. Pentru aceia dară fiind lucrul acesta atâta urât lui Dumnezeu și neplăcut în toată lumea, înșine cu a noastră Domnească bună voință, și cu sfatul preosfințitului și de Dumnezeu alesului nostru duhovnicesc părinte Mitropolitul Moldaviei chiir Iacov, și cu a iubitorilor de Dumnezeu episcopi, sfinție-sa (sic!) chir Ioanichie Episcopul Romanului, și chir Dosothei, Episcopul Rădăuților, și chir Ioanichentie (sic, pt. Inochentie) Episcopul Hușilor, și cu toți cinstiți, credincioși și de bun neam boerii cei mari ai țării aceștiia, am hotărât ca să lipsască și să nu mai fie acest de tot urât și aducătoriu de mare stricăciune obiceiu, adecă năpastea (sic) vădrăritului, să nu mai fie de astăz(i) înainte pănă în sfârșitul veacului acestuia. Și iată dară prin acest al nostru cinstit domnesc hrisov cu hotărâre întărim ca de acum înainte neci să mai fie și nici să să mai pomenească năpaste la vădrărit, ci vădrăritul de acmu înainte să să măsoare toate vasăle și mari și mici cu măsura cotului de fier ce s-au făcut, carele iaste făcut de prea măsura cotului muntenesc, și nu aruncă năpaste. Și încă am poruncit Domniia mea dumisale Vel Vist(iernicului) de au făcut un cot de fier ca acela foarte drept, și legându-l cu un lanțiu de fier să se bată în păretele vistieriei domnești să stea acolo neclătit niciodată. Pentru ca când să vor face coturile ca să să de(a) vădrarilor de pe acela cot să iae măsura, și să să facă asămine(a) tocma ca acela; cum și când să va întâmpla să jăluiască cineva din lăcuitori că le-au pus vădrarii năpaste, iarăși după cotul acesta să să cerce și să să îndrepteză. Și așa dupre măsura cotului
acestuia să plătească vădrărit, mai mult macar un ban nimene să nu să supere. Și la această plăcută lui Dumnezeu faptă ce am urmat și am hotărât, poftim domniia mea și pe alți luminați domni pe carii după noi și-i va aleagi și-i va rândui dumnezeiasca pronie cu domniia la scaunul acesta a Moldaviei, această folositoare hotărâre care cu sfatul de obște s-au așăzat și s-au făcut să o întărească și să să păzască pentru a domnielor sale bună veacinică pomenire, și pentru ca să să aleagă și mai mult faptele ceale bune decât ceale răle, iară nu să să strici (sic), ca nu cumva să audă glasul cel strașnic ce zice: vrednic îți iaste fiiule săcerișul, amărăciune ai sămănat, săceră pre dânsa răutatea, căci n-ai iubit a face fapte bune; însă socotind că cu ajutoriul lui Dumnezeu nici unul nu va ajunge să cadă la această înșălăciune și lăcomie, și să cuteză a strica această folositoare de obștie hotărâre. Iar, pentru aceia ori la ce vreame vor fi și să vor săli au din voia lor au din îndemnarea a vreunui obraz de cinste besericesc sau politicesc spre strămutarea aceștii bunii hotărâri, iată pentru unii ca aceia am poftit pre preaosfinție Sa, Mitropolitul țării și pre arhierei de pre la scaune, prin darul și puterea Sfântului Duh ce le s-au dat de la Domnul și Mântuitoriul nosdtru Iisus Hristos, și de la sfinții apostoli, să întărească și cu blestem, pentru ca să se păzească nestrămutat și totdeauna. Și la aceasta fiind credința și buna voirea Domniei meale, însumi am iscălit și am pus și pecetea domniei meale, aceasta înștiințăm. U Ias’, let 7264 avgust 20.”
Dedesubt, cu majuscule, într-un cartuș ornamental de compoziție tipografică:
“Noi Costandin Vvod” și sub această scurtă titulatură, într-un cartuș identic, mai mic, abrevierea sintagmei locul peceții. – f. [2]r-[4]v
“De vreme că iubitoriul de Dumnezeu al nostru Domn și Stăpân, cu iubirea măriei sale cea
multă, poftind a face această mare milă, și a dezrădăcina o răutate nemărginită de mare și un urât obiceiu ca acesta dupre cum mai pre larg arată al măriei sale luminat Hrisov: poftit-am dat atât noi arhiereii țării, cât și toți dumnealor veliții boeri una ca aceasta a să face în țara noastră, și al doilea a să păzi, și toți și cu toată putința noastră, la toate vremile apucându-ne că vom sta să nu să strămute niciodată, ce prea deplin să să păzască. Iar carele s-ar afla să îndemne, sau să arate alte chipuri de stricăciune, ori din boerii greci ce să află lângă Domn, de va da vreunul sfat, adecă sfat rău împrotivă de stricăciune, sau de n-ar sta oricarele cu toată neputința lor, să să păzască nestrămutat, sau arhiereu carele ar dezlega spre stricăciune toți cu mare râvnă am cerșut (sic) să să întărească lucrul acesta cu blestemul sfintei Beserici. Pentru aceia dar cei ce vor fi împotrivitori, spre stricăciune, iată că-i legăm cu jurământ într-acest chip, înfricoșata judecată a lui Dumnezeu pe unii ca aceia cu urgie să-i judece și săgețile cele veninate a nevăzutului Dumnezeu, să fie asupra lui, și asupra casii lui, și să fie și trupește și sufletește dezghinați de la Domnul Dumnezeu prea puternicul, și să aibă împrotivnic pre Dumnezeu în toate zilele vieții lui, și puterile cerești să fie de-a pururea cu sabie asupra lui, să-i scurtezi Dumnezeu viiața, și cu sunet să să stingă pomenirea lui, și ertare să nu afle, nici procopsală să nu aibă, ca niște râvnitori de stricăciune, și de urâte obiceiuri a patri(e)i lor. Iar carele să va sili spre cele bune, și mai vârtos spre întărirea și paza aceștii bune tocmele, să fie blagosloviți și să le înmulțească Dumnezeu anii vieți(i), și bunăstarea a dregătoriilor sale. 7264, avgust 25.
Iacov Mitropolit Moldaviei,
Ioanichie Episcop Romanului,
Dosithei Episcop Rădăuților,
Inochentie Epioscop Hușului”. – f. [5]r-[6]r.
Pe verso-ul ultimei file, cu caractere chirilice caligrafice și tuș negru:
“Ioniță Sandu Sturza Vv cu mila lui Dumnezău Domn Țării Moldaviei / întocmai poruncim
Domniia mea / să să urmeze. 1827 s(ă)p(tem)v(re) 12.”
Dedesubtul textuliui, pecete domnească în tuș roșu (de formă ovală, cu elemente heraldice și inscripție parțial neclare).
Tipărit pe suport manual cu verjeuri, stare bună de conservare.
