Ilarie Chendi, două manuscrise, 1911
Ilarie Chendi, două manuscrise, 1911
Două manuscrise în care Ilarie Chendi realizează o cronică a diferitelor teme literare.
Într-un manuscris alcătuit din treisprezece file numerotate, criticul discută despre traducerile bune din germană, punându-și următoarea întrebare: „De ce oare tinerii noștri autori de versuri, cari de obicei nu dispun de un puternic fond de originalitate, nu-și întrebuințează calitățile lor de formă, făcând traduceri bune în limbi străine?”. Alte subiecte pe care le abordează sunt legate de revista „Convorbiri critice” din București, condusă de Mihail Dragomirescu și despre „Legende și tradiții”, o inițiativă a Academiei Române de a tipări culegeri și studii „din viața poporului român”. De altfel, el discută și despre lucrarea lui Ion Dragoslav, Nuvele din 1910. Acesta este redactat olograf, cu cerneală neagră, pe treisprezece file numerotate, păstrând la final semnătura olografă, în creion, a criticului literar.
Manuscris alcătuit din zece file numerotate în care criticul Ilarie Chendi discută despre lucrarea Povestea trăsnetului scrisă de Ion Dragoslav, publicată la București în 1911. Despre Ion Dragoslav, criticul menționează, făcând o comparație cu începătorii care aleg „formele bombastice și artificiale”, acesta „știe să rămână, aproape consecvent, cu o originalitate simplă și intimă”. Despre stilul său de a scrie, Ilarie Chendi subliniază că „forma d-sale este mult mai puțin silită, mult mai improvizată și spiritul mult mai spontan. Și amănuntele multe, cu apropouri, cu ghidușii și comparații, impun acestor pagini un fel de gust aparte”. Manuscrisul este redactat olograf, cu cerneală neagră, în limba română. Acesta este datat 15 octombrie 1911 și semnat olograf la final.
