Ioan Manu, diplomă de ridicare în rangul de logofăt al dreptății, 13 martie 1851
Ioan Manu, diplomă de ridicare în rangul de logofăt al dreptății, 13 martie 1851
3 zile 1 ore 54 minute 56 secunde
Diploma emisă în 13 martie 1851 de cancelaria domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei (iunie 1849 - 29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854 - 25 iunie 1856), prin care Ioan Manu este înălțat în rang de logofăt. Diplomă de recunoaștere a numirii în rangul de Logofăt al Dreptății a fostului Logofăt al Credinței, Ioan Manu, de fostul domn, Gheorghe Bibescu, numire trecută în Ofisul domnesc din iunie 1848 și confirmată de noul domn, Barbu Dimitrie Știrbei, prin prezentul act emis la 17 august 1849. Textul este redactat pe pergament cu tuș negru și grafie chirilică de tranziție, în maniera caligrafică și ornamentală a diplomelor emise în anii anteriori de cancelaria domnească (cu simboluri heraldice și devize). Titulatura domnească este redactată cu cerneală de aur, idem numele logofătului. Lipsesc iscălitura olografă și pecetea domnitorului, precum și semnăturile secretarului de stat și șefului secției secretariatului, conform cutumei. Lipsește numărul de înregistrare în condica secretariatului. Actul reprezintă o copie, în stare bună de conservare, cu excepția câtorva urme de tuș.
Ioan Manu, (1803-1874), care a deținut și demnitățile de mare vornic şi caimacam al Ţării Româneşti, provenea din ramura valahă a familiei Manu, cu sorgintea într-o foarte veche familie Mannos (grecească). Câțiva membri ai familiei s-au stabilit în Italia (Sicilia și Veneția). În 1595 un Mihail Manno ajungea la Patriarhia de Constantinopol, descendenții săi îmbrățișând la rândul lor cariera de mare logofăt al Patriarhiei.
Documentul vine înrămat într-o ramă contemporană din lemn.
