Ion Tanoviceanu, Caiet de cuvinte sau fraze importante din documente moldovenești, manuscris + corespondențe
Ion Tanoviceanu, Caiet de cuvinte sau fraze importante din documente moldovenești, manuscris + corespondențe
Manuscris intitulat „Caiet de cuvinte sau fraze importante din documente moldovenești” ce i-a aparținut lui Ion Tanoviceanu, care îl datează pe prima pagina 28 februarie 1913, București. Manuscrisul însumează un registru structurat alfabetic al tuturor cuvintelor vechi și frazelor importante extrase de Ion Tanoviceanu din arhiva de documente moldovenești aflate în patrimoniul statului. Astfel, pentru fiecare termen identificat acesta a menționat o explicație a cuvântului, documentul de arhivă în care a fost identificat, cancelaria care a emis documentul, precum și anul acestuia. Manuscrisul a fost redactat în întregime cu cerneală neagră, fie recto-verso, fie doar recto, într-un caiet „Repertoire”.
Alături de manuscrisul principal se mai păstrează un manuscris de dimensiuni mai reduse și patru file olografe, reprezentând completări ale lucrării lui Ion Tanoviceanu „Caiet de cuvinte sau fraze importante din documente moldovenești”.
Iacob C. Negruzzi îi trimite o scrisoare dactilografiată profesorului Constantin Tanoviceanu prin care îl informează că manuscrisul ce îi aparținea lui Ion Tanoviceanu, intitulat „Cuvinte și fraze extrase din documente vechi românești” a fost înaintat Academiei Române spre publicare, se află în clipa de față în cercetarea lui Sextil Pușcariu. Prin această scrisoare secretarul general al Academiei Române Iacob C. Negruzzi, îl înștiințează pe Constantin Tanoviceanu că îi va fi înapoiat manuscrisul și o copie a raportului. Scrisoare este datată 1921 și este semnată olograf la final de Iacob C. Negruzzi.
Copie a raportului trimis de Sextil Pușcariu, președintelui Academiei Române Iacob C. Negruzzi, prin care îl informează pe acesta că manuscrisul rămas de la Ion Tanoviceanu reprezintă un prețios material lexicografic „care ar fi păcat să nu se dea publicității”. Cu toate acestea, forma nu corespunde publicării unei lucrări științifice, din cauza unor cuvine neexacte și uneori chiar greșite. Acesta îi recomandă președintelui ca lucrarea să fie revizuită de un filolog care i-ar putea da o formă potrivită și care va aduce un „real serviciu științei”. Documentul este datat 17 ianuarie 1921.
