Liturghier (română), București, 1741
Liturghier (română), București, 1741
Dumnezeeştile şi Sfintele Liturghii : a celor dintru sfinţi Părinţilor noştri a lui Ioan Zlatoust, a lui Vasilie cel Mare, şi a Prejdes[ve]ştenii. Acum într-acestaș chip tipărite. În zilele prea luminatului Domn, și oblăduitoriu a toată Țara Rumânească, Ioann Constantin Nicolae [Mavrocordat] Voevod, cu cheltuiala preasfințitului Mitropolit al Chesariei Palestinei, Kyr Anania. Și s-au tipărit în Mânăstirea Sfântului Savvei în București, ce iaste închinată Ierusalimului. În Tipografiia Școalii Bucureștilor, la anul dela Hristos 1741. De cucernicul între preoți Popa Stoica Iacovici. [2] f., 246 p. (123 f. cu signat.). + : il. ; 4° (19 cm), 28 R (18 x 12 cm)
BRV II, 220
Ediție ulterioară:
1746 (scos în Tipografia Domnească, de Stoica Iacovici)
Constatăm aceleași caracteristici cu ale edițiilor anterioare (1728, 1729), ale Liturghierului românesc scos de Stoica Iacovici, de la tiparul negru și roșu, la așezare în pagină, aspectul slovei de rând, neștirbita simetrie, repertoriul motivelor ornamentale de compoziție tipografică, modelul de ancadrament al icoanelor; custos, colontitluri.
În carte, pe lângă tipologia letrinelor (bicrome), sunt etalate modele iconografice faimoase, lucrate în xilogravură – Pantokratorul în medalion cu fundal înstelat și icoanele liturghisitorilor cu semnăturile gravorilor Ioanichie și Dimitrios (din vechiul repertoriu bucureștean și buzoian), de pildă cea a Sf. Vasile cel Mare (cf. Liturghierul greco-arab, din 1701, tot de acolo, portretul Sf. Grigorie Dvoeslov); din Ceaslov, 1702, N.T., 1703 ș.a., modelul de frontispiciu sus-menționat, dar și imaginea cu Iisus Hristos în ipostaza de Mare Arhiereu (Veliki Archierej) cu personajele Deisis-ului în spatele tronului (Sf. Fecioară și Sf, Ioan Botezătorul), modele recurente în imprimatele ivirene, preluate mai întâi de Gheorghe Radovici, apoi de Stoica Iacovici. Apar și alte elemente ilustrative, în primul rând, din economia jertfei euharistice, cum ar fi “închipuirea sfântului Diskos”, reprezentarea mesei proscomidiei; modelul de frontispiciu-triptic, cu cei 3 ierarhi ai Bisericii și autori ai liturghiilor (Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Grigorie Teologul), care împodobea și Liturghierul lui Mitrofan, din 1702, și care deschide fiecare text liturgic; motive fitomorfe precum bobocul de nufăr (prezent pe marginea de sus a chenarului foii de titlu (tot ca în ediția 1702), dar și ca adaos decorativ al tripticului), conețuri cu antrelacuri (semicruciforme), cu heruvim (nelipsit din cărțile scoase de Mihai Iștvanovici, un alt discipol al marelui Antim) etc. Aparte de ce se află cuprins în foile liminare – titlul (cu reprezentarea heraldică a dublei domnii a lui Constantin Mavrocordat, pe verso, și cele 4 stihuri poetice dedicate), Pinaxul (tabla de materii), apoi Rânduiala Diaconiei și slujba Vecerniei, cu care începe, propriu-zis, cartea, și de rânduielile specifice, apoi de fiecare liturghie deschisă de câte un portret-icoană, în plină pagină (până la p. 199), tomul conține otpusturile prazdnicilor (sic!) celor dumnezeești, cele de peste săptămână, văzglășeniile în zioa Sfintelor Paști, apoi o serie de molitve ale ceasurilor, de blagoslovire ș.a., ectenii și alte rugăciuni (p. 199-210), dar mai ales Slujba sfintei Priceștanii (a cuminecăturii) – p. 213-246; aceasta ia sfârșit cu o serie de rugăciuni de mulțumire, compuse de mai mulți părinți ai Bisericii, Ioan Gură-de-Aur (Zlatoust), Ioan Damaschin, Chiril al Alexandriei și Simeon Metafrastul; în rugăciunile pregătitoare, apare și cea a lui Simeon, Noul Teolog. Lipsesc, din exemplarul de față paginile 211 (cuprindea: În sfânta și marea Joi tropar, glas 8) și 212 (cuprindea frumoasa gravură cu simbolul euharistic Iisus (Emanuel) în potir (Pâinea cea de viață purtătoare), aceeași din Liturghierul de la 1713 și Ceaslovul de la 1715, imprimate de Gheorghe Radovici, bunăoară, dacă ne referim la aceste cărți de cult cu text integral românesc).
Exemplar foarte afectat de contactul cu apa, deteriorat mecanic (cu lipsuri); foi fragmentare, îmbrunite, unele cu intervenții empirice. Pe alocuri, text completat de mână. Foaia liberă care urmează p. 210 cuprinde pomelnice și însemnări cu caracter meterorologic. În pofida stării avansate de uzură, exemplarului nu-i lipsește decât o singură filă, comparativ cu cel descris în BRV loc. cit.
Legătură în piele pe lemn, fără ornamentație, cotor cu trei nervuri profilate pătrunse de cari; învelitoarea copertelor uzată, lipsesc închizătorile; blatul dezgolit în interiorul primei coperte, cu un sfert din forzațul fix supraviețuind sub forma unor fragmente îmbrunite, perforate. Forzațul mobil posterior constă într-o foaie luată dintr-un acatistier (sau ceaslov) cu text tipărit. Cotorul interior este foarte deteriorat, blatul copertei II, de asemenea dezgolit și crăpat, cu însemnări; forzaț fix fragmentar.
