Lucian Blaga, „Avicena”, manuscris, 1952
Lucian Blaga, „Avicena”, manuscris, 1952
Manuscrisul unui eseu scris de Lucian Blaga despre gânditorul, omul de știință multilateral și cel mai mare medic al secolelor, Avicena, pe numele său real Ibn Sina. Lucian Blaga realizează o biografie a gânditorului, discutând despre funcțiile pe care acesta le-a ocupat, despre meritele sale în diferite domenii, cât și despre condițiile sociale în care Avicena a crescut. O idee pe care Lucian Blaga o subliniază este independența de gândire a lui Avicena într-o lume unde predomina gândirea teologică, orientată dogmatic și mistic, făcând ca autoritatea bisericească să-l considere eretic, suferind chiar persecuții și întemnițări.
Lucian Blaga discută despre gândirea filozofică a acestuia și despre meritele sale de natură științifică, manifestând interes pentru cercetările libere, realiste, empirice. În plus, el se remarcă și în domeniul fizicii și al medicinei.
Gânditorul și eseistul român își încheie astfel studiul: „Într-o atmosferă spirituală îmbibată de teologie, Avicena rămâne reprezentantul unor orientări progresiste. (...) Ca adept al raționalismului și al metodelor de cercetare întemeiate pe experiență, el devine un precursor al științei moderne”.
Manuscrisul este redactat cu cerneală albastră pe patru file veline numerotate, doar recto, prezentând câteva adăugiri, corecturi și ștersături.
