Close
GET 20% OFF

By subscribing to our newsletter

Marcu Antoniu Canini, Studii istorice, piesă rară

LOT : 156

Marcu Antoniu Canini, Studii istorice, piesă rară

Preţ de pornire 70,00 €
LicitatieLicitația "Istoria Romanilor" - Mari istorici si operele lor Partea 2
Valoare estimativă150 - 300 €
Dimensiuni16,5 x 11,5 cm
Starea de conservareFoarte bună
Adjudecat cu80 €

Detalii

Marcu Antoniu Canini, Studii istorice asupra originii națiunii române, București, Tipografia Copainig, 1858, 82 p.

Lucrarea, astăzi rară, a fost publicată de ziaristul de origine italiană Canini în contextul deschiderii Conferinței de Pace de la Paris din 1858 care urma să stabilească forma de organizare a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. Multe exemplare au fost distruse la ordinul autorităților otomane, interesate să blocheze proiectul unionist.

Dorința de a cunoaște poporul român a fost învățată din citirea unui eseu critic al lui Augustin Treboniu Laurian – patriotul român transilvan.
El se stabilește împreună cu familia sa la București, având posibilitatea de a cunoaște țara și politicienii săi în contextul politic important al unificării principatelor române. Datorită sentimentului de origine latină și fraternității italo-românești, Marco Antonio Canini s-a simțit foarte atașat de România. El a fost un susținător fervent al unificării politice a principatelor române, a făcut prietenii cu membrii conducători ai scenei politice românești, a scris o ode pentru a lăuda pe prințul Alessandro Giovanni Cuza, când a fost ales drept primul conducător al României unite. În București încearcă să promoveze înființarea unui colegiu italian în București, ideologie care nu s-a încheiat. În 1858 a publicat un eseu intitulat ”Studieri istorice overoriginei natiuni romane” și se angajează să ofere lecții de limbă și să colaboreze în diverse ziare. A vorbit și a scris foarte bine limba. După o perioadă în care Antonio Canini este implicat în planurile politice din București, ideile lui merg în direcția unui proiect Confederație dunăreană-balcanică, o confederație pe ruinele Imperiului Habsburgic, în care trebuiau să intre toate statele și naționalitățile balcanice.
În primăvara anului 1877, îl găsim pe Antonio Canini din nou în Principatele Române, în calitate de corespondent al ziarului „Pugnolo” din Napoli, pe frontul românesc. În șase luni de activitate în caltate de corespondent principal al ziarului, Canini trimite multe corespondențe ale principalelor momente ale războiului din 1877. Cu spiritul său Canini a pretins independența și integritatea României în fața puternicului aliat rus. În timpul marii bătălii de la Plevna, Canini a fost probabil singurul corespondent care a rămas aproape de soldații români, spre deosebire de colegii săi. Tocmai în momentul în care Canini a propus guvernului român organizarea unui corp de voluntari români, a fost martor la proclamarea independenței române la 9/21 din 1877.
Relațiile cu alte state s-au lărgit după ce, în 1877, România și-a câștigat independența. Din motive de afaceri sau din diverse alte motive, mulți cetățeni italieni și de altee naționalități au început să viziteze România.