Marcus Tullius Cicero, Epistolae familiares, 1606
Marcus Tullius Cicero, Epistolae familiares, 1606
Marcus Tullius Cicero. Epistolae familiares. Hanoviae (Hanovra), typis Wechelianis (Andreas Wechel) apud Claudium Marnium (Claude de Marne) et haeredes Ioan(nis) Aubrii (Johann/Jean Aubry), 1606.
M(arcii) Tul(lii) Ciceronis Epistolae familiares: quarum postrema hac editione praeter Manutii annotationes, aliae doctissimorum hominum, et nunquam alibi impressae in margine adscribuntur. Eiusdem manutii scholia. Verba Graeca Latinis expressa. Hanoviae, typis Wechelianis apud Claudium Marnium et haeredes Ioannis Aubrii, MDCVI. 680 p. (340 f. cu signat.) : il. ; 8° (11 cm.), 32 R (11 x 7 cm.)
Tipar negru pe suport manufacturat, cu verjeuri, 4 corpuri de literă umanistă, 5 pe pagina de titlu (capitale romane, caractere de rând drepte și cursive); signatura cu minuscule cursive și cifre arabe pe primele 5 file ale caietelor; custos. Colontitluri cu majuscule, redactate în același stil ca titlurile epistolelor. Glose marginale și câte un Argumentum la începutul fiecărei serii de scrisori (de, și către Cicero). Marca tipografului este prezentă atât pe pagina de titlu, cât și pe ultima pagină a cărții (fără text, fără coloncifră).
Cartea se deschide cu o scrisoare în limba latină, adresată lui Matteo Senarega – Paulus Manutius / Matthaeo Senaregae S(alutem dat). Acesta fusese cel de-al 80-lea doge ale Republicii Genoa în anii 1595-97 și autorul unei versiuni vernaculare a epistolelor lui Cicero către Atticus, tipărită la Veneția în atelierul aldin, la 1555. Scrisoarea lui Paolo datează din 1569, fiind redactată la Lyon. Imediat sub ultimele paragrafe, pe aceeași pagină 3 (cea de titlu, a volumului, fiind inclusă în numerotație), se află o notă editorială prin care se specifică faptul că aceste Epistolae ciceroniene au fost toate concepute după învestitura consulară, ante exsilium, in exsilio, post exsilium (înainte, în timpul și după exilul în Grecia, ridicat în 54). P. 5-8 conțin o scurtă istorie necesară înțelegerii prime epistole (către proconsulul P. Cornelius Lentulus Spinther) – Historia de Ptolemaeo rege.
Exemplar complet. Suportul este îmbrunit și pigmentat, cu cearcăne, în urma contactului cu apa; se constată existența unor intervenții asupra foii de titlu, colțul inferior stâng și foii ultime (remarginate). Sunt prezente numeroase adnotări, cu cerneală neagră, inclusiv pe forzațurile duble și pe foaia de gardă originală, recto, de la sfârșit. Un autograf de tip monogramă, pe pagina de titlu – DM.
Legătură de epocă, în piele maroniu deschis, pe carton, cu impresiuni în stil renascentist – panouri cu registre ornate fitomorf, sub formă de casete (cu frunze stilizate în mănunchi, continuate cu perechi prelungi, luând astfel forma unor vase, în dispunere continuă); central - buchete florale strânse într-un brâu vegetal, continuat în jos cu mănunchiuri de semipalmete, iar în colțurile panoului interior, scurte tulpini cu flori mari, având câte 8 petale, orientate spre buchetul principal. Același model decorează ambele coperte. Cotorul prezintă nervuri profilate, evidențiate prin segmente de linii duble, întrerupte.Învelitoarea are aspect omogen, în pofida micilor semne de uzură (urmele unei galerii de cari în registrul superior al primei coperte, canale pe cotor, colțuri perforate). Șniturile mai păstrează o nuanță închisă, de verde kaki, ușor decolorată pe alocuri. Forzațurile sunt întregi dar pătate, cu mâzgălituri și însemnări în latină și germană.
Arta ciceroniană a discursului a înrâurit considerabil stilul oratoriei antice și a asigurat trăinicia retoricii ca disciplină, de-a lungul epocilor până astăzi. Născut într-o familie nobilă din Arpinum, Cicero a fost un homo novus în politica romană, ceea ce înseamnă că a fost primul din familia sa care a dobândit un loc în ierarhia politică a vremii. Talentul oratoric i-a adus faimă încă din timpul vieții, ca unul care a participat, în calitate de avocat, la câteva procese foarte importante pentru societatea acelor timpuri. În anul 63 î.e.n a fost numit consul; ca aprig apărător al Republicii romane, s-a opus cu îndârjire dictaturii instaurate de Iulius Cezar în anul 48. A fost asasinat în 43, ca urmare a opoziției manifestate față de Marc Antoniu.
Colecția de scrisori ale lui Cicero a văzut lumina zilei la Veneția, prin unul dintre fiii lui Aldus Manutius, Paolo, el însuși un foarte erudit clasicist, care și-a asumat rolul de editor științific. Prezenta ediție reflectă ediția italiană. Epistolele fuseseră descoperite de umanistul Petrarca în secolul al XIV-lea, inspirând învățaților Renașterii un interes reînnoit față de cultura Romei și în special față de viața și opera ciceroniană. Un total de 35 de volume epistolare, au supraviețuit timpului; acestea sunt alcătuite din scrisori trimise lui Marcus Pomponius Atticus, conspiratorului Marcus Iunius Brutus, propriului frate, Quintus Tullius, precum și dintr-o colecție variată de scrisori adresate prietenilor, care include răspunsurile acestora. Toate aceste mărturii constituie o autentică frescă a ultimelor decade ale Republicii romane, ele oferind detalii consistente despre viața cotidiană la Roma și în provinciile romane, - mai cu seamă Cilicia, unde Cicero a fost guvernator. Practic, nu există o altă perioadă a Antichității despre care să deținem un cumul de informații atât de detaliate și relatate dintr-un unghi atât de intim și personal. Scrise de-a lungul unei perioade îndelungate, începând cu anul 65 și compilate de secretarul personal al lui autorului, Tiro, epistolele sunt deseori codificate într-un mod subtil pentru a disimula conținutul cu tentă politică. Se cunoaște astăzi faptul că Cicero a intenționat să publice o parte din aceste scrisori în timpul vieții; Ad familiares a fost publicată de Tiro, care și-a eliminat propriile misive, incluzând, la sfârșit scrisorile ce-i fuseseră adresate.
Lotul face parte din colecția familiei Ștefănescu.
