Minei Buda, 1804
Minei Buda, 1804
Mineiul luna lui mai care mai întâiu s-au fost tipărit tălmăcit prin nevoința Prea-osfințitului Episcop al Râmnicului, Filaret. Iară acum a doa oară, după izvodul cel adevărat al Mineiului celui Mare dat la tipariu în zilele Prea înălțatului înpărat al Romanilor și Apostolicescului Craiu Franțisc al Doilea; cu blagosloveniia Exțelenții Sale Prea-osfințitului Domn Stefan Stratimirovici, Arhiepiscopul și Mitropolitul Besearicii Răsăritului din Carloveț. În Buda, s-au tipărit în Crăiasca Tipografie a Universității din Pesta, la anul de la Hristos, 1804. [4], 127 f. (cu signat.) : il. ; 2° (36 cm) ; 2 col.; 41-49 R/col. (31 x 18 cm).
Exemplar complet, aparținând aceluiași tiraj. Are deteriorări mecanice, compensate prin substituiri de suport, patină vulgară intensă, pe anumite secvențe și cearcăne de apă pe marginile laterale ale filelor.
Legătură în piele marmorată cu model arborescent (în stil olandez), pe carton presat, recondiționată, cu câteva ornamente imprimate “la cald” (vechiul strat de învelitoare avea medalion religios). Cotorul are 6 nervuri profilate subliniate prin brâuri dublu-liniare și unele în zigzag; spațiile intermediare sunt organizate în casete decorate sus-jos cu tulpini înflorite descriind volute, în colțuri, iar în centru 2 modele de ornament, în alternanță: o pasăre în zbor, în interiorul unei ramuri curbate și o harpă trecând prin tija despicată a unei flori cu patru petale (simbol al crucii). Au supraviețuit forzațuri fixe vechi, decorative, cu un tipar repetitiv de triunghiuri verzi (dispuse în șiruri diagonale), în care sunt pictate trei motive vegetale albe, stilizate, cu aspect de elice. Foile mobile pierdute, ale acestor forzațuri au fost înlocuite cu hârtie deschisă la culoare, groasă. Singura filă de gardă originală, care s-a păstrat, este cea de la spatele volumului; se observă o parte dintr-un filigran cu contur fitomorf.
