Minei pe luna mai, Buda, 1804

Mineiul luna lui mai care mai întâiu s-au fost tipărit tălmăcit prin nevoința Prea-osfințitului Episcop al Râmnicului, Filaret. Iară acum a doa oară, după izvodul cel adevărat al Mineiului celui Mare dat la tipariu în zilele Prea înălțatului înpărat al Romanilor și Apostolicescului Craiu Franțisc al Doilea; cu blagosloveniia Exțelenții Sale Prea-osfințitului Domn Stefan Stratimirovici, Arhiepiscopul și Mitropolitul Besearicii Răsăritului din Carloveț. În Buda, s-au tipărit în Crăiasca Tipografie a Universității din Peșta, la anul de la Hristos, 1804. [4], 127 f. (cu signat.) : il. ; 2° (36 cm) ; 2 col.; 41-49 R/col. (31 x 18 cm). 

Minei din seria celor XII tomuri budense al căror editor comercial este dr. Ioan Molnar-Piuariu din Sibiu, grație unui privilegiu exclusiv oferit de Curtea imperială (din Viena), la 24 ianuarie 1804; era prevăzută imprimarea Mineiului pe 12 luni într-un tiraj de 1000 de exemplare pentru fiecare volum. Privilegiul acordat se referea și la dreptul de-a le pune în vânzare, existând în acest sens un contract cu Tipografia Universității din Pesta, semnat la 4 august 1802. Arhiepiscopul de Carloviț (Karlovci), Ștefan Stratimirovici, a avizat publicarea lucrării, imprimarea fiind făcută pe baza listei de prenumeranți deschisă printr-o înștiințare. A existat un “pre-tiraj”, efectuat la 12 iunie 1804, pentru bisericile din Țara Românească, la solicitarea episcopului de Argeș, Iosif, cel care s-a și implicat, de altfel, în munca de editare. Cele două tiraje, unul pentru Țara Românească și altul pentru Transilvania, deși apărute în intervalul 1804-1805, primul tiraj, 1806 (august 1807), cel de-al doilea, poartă pe foile de titlu primul interval de tipărire. Conform BRV II, 668, în 1804 au fost imprimate mineiele pe martie, aprilie, mai, iunie, august și octombrie iar în 1805, cele pe decembrie, ianuarie, februarie și iulie.

Conform BRV II, 681 (pe baza unei comunicări): “Mineele de la octomvrie la fevruarie au în titlu numele episcopului Filaret. Iar cele de la martie la septemvrie pe al episcopului Chesarie”.

Acest Minei al lunii mai menționează însă numele lui Filaret, el reproducând conținutul ediției de Râmnic, 1780. Paginația, ap. BRV, loc. cit., ar fi de [4], 127, [3] foi. Specimenul de față nu are cele 3 foi nepaginate de la sfârșit, admițând că informația este exactă. Totuși, nu vom considera acest fapt ca fiind o lacună, câtă vreme cercetarea de profil nu pare să fi oferit, până în acest moment, o descriere completă.

Echipa care a lucrat la tipărirea seriei budense era formată din: cenzorii Gh. Șincai, apoi Samuil Micu, implicat și în corectură; Ioan Corneli, în perioada 1804-1807; tipograful Theodorus (Tódor) Török (“typotheta”) – până în mai 1806; culegători: Axenti “transilvăneanul” pentru ianuarie-martie 1806, și Török; corectori: cenzorii de mai sus împreună cu I. Onișor. Ca ilustrator, Carolus Fridericus Hederich Frigyes, care a studiat tehnica xilogravurii ca autodidact. Grafica acestor Mineie urmărește îndeaproape modelele ilustrațiilor râmnicene.

Cartea reproduce și prefața episcopului Filaret, care începe cu o dedicație pastorală: “ La to(a)tă perso(a)na, ce să va îndeletnici a ceti, dând cea întru H(risto)s înbrățișare, rog pre același dătătoriu de haruri a-i dărui toată fericirea” (f. 2r - 3v, nenumerotate).

Tipar negru și roșu (pentru titluri, subtitluri, colontitluri, indicații de tipic, inițialele versetelor), suport manufacturat, cu pontuzouri, 4 corpuri de literă chirilică de rând, 3 corpuri și tipuri de slovă majusculă (glaviznă), textul principal imprimat pe 2 coloane neîncadrate; signatură cu slove și slovocifre pe ambele file ale caietelor, custos. Erori de numerotare.

Ornamentică de compoziție tipografică și xilografică specifică atelierului budens, cu teme și motive recurente care pot fi constatate și în repertoriul altor tipărituri ale perioadei, dar și cu modele de conețuri, de exemplu, care au în acest tom, o singură apariție, cum este vinieta de la sfârșitul Mineiului, la f. 127v. Frontispiciile sub forma unor scurte bandouri, ce ornează coloanele de text, reprezintă mănunchiuri de frunze palmate, răsfirate lateral, în centrul cărora se află simboluri ale credinței, tablele Legii, o cruce și un potir euharistic sau o frunză cruciferă; șiruri de spice cu Ochiul cel Atroatevăzător într-un bob de grâu. Colontitlurile apar între perechi de motive spiciforme, adosate, dispuse orizontal.

Poarta titlului este lucrată după cea a mineielor râmnicene, specifică, de altfel, și altor tipărituri, cum ar fi seria Antologhioanelor (cf. Antologhionul de Râmnic, 1752, de exemplu), în care stâlpii porții sunt istoriați cu figuri de imnografi bizantini - Iosif și Theodor Studitul, Sf. Ioan Damaschin (autorul cântărilor Octoihului), Cosma, Mitrofan, Theofan. În josul portalului, în casetele bordurii inferioare sunt figurați doi mari părinți ai Bisericii - Sf. Grigorie Teologul în dreapta, Sf. Ioan Gură de Aur (Zlatoust) în stânga, alături de Iisus Hristos și Sf. Fecioară ieșind din nori și oferind, fiecare, simboluri ale propovăduirii Cuvântului și învestiturii episcopale (Evanghelia și omoforul brodat cu cruci), sfântului Nicolae; acesta apare reprezentat central, în veșmintele sale de ierarh, așezat într-un jilț și binecuvântând. Toate aceste personaje apar sub arcadele unui portic organizat în registre (sau casete), cel cu Sf. Nicolae detașându-se prin aspectul care îi conferă un ușor relief și prin prezența coloanelor fusiforme cu brâuri în torsadă așezate pe socli masivi, canelați. Deasupra bolții portalului ce adăpostește titlul cărții, marcată lateral de simboluri scripturale precum tablele Legii și cartea pe care stă scris Biblia Sacra, pe bordura-fronton compusă din trei registre se află imaginea Sf. Treimi cu versiunea iconografică a ospeției lui Avraam. Icoana este cuprinsă într-un medalion cruciform de tip elipsoidal, profilat pe un fundal hașurat. De-o parte și de alta a icoanei, personajele specifice Deisis-ului - Sf. Fecioară și Sf. Ioan Botezătorul, marii mijlocitori ai creștinilor, înfățișați, fiecare, în picioare, sub arcade, între coloane cu socli decorați geometric. Medalioanele istoriate din lateral au aceleași arcuiri în partea de sus și de jos, iar între aceste icoane de sfinți imnografi și ierarhii din josul portalului, sunt prezente cartușuri decorative, cu fleuroane pe fond întunecat. Portalul istoriat are la rândul lui, un ancadrament îngust cu cartușuri decorate floral, în cele patru colțuri, laturile fiind ocupate de altele, octogonale și romboidale, alternând în șir continuu, ornate în interior cu motive florale stilizate (pe fond alb). Arcada însăși a portalului are același desen cu elementele similare din compoziția ansamblului, sprijinindu-se pe două coloane cu capiteluri marcate fitomorf, canelate, pe care se înfășoară tulpini de trandafiri cățărători.

Titlul Mineiului, imprimat cu caractere caligrafice, este surmontat de un foliaj palmat desfășurat lateral, bifurcat la bază, având drept ax vertical corpul unui potir cu forma cupei ascuțită și margine perlată, pe care tronează un mic glob cruciger (cu roșu).

Modelul de poartă al Mineielor de Buda se regăsește în alte imprimate ale oficinei, cum ar fi Octoihul din 1811 urmat de Triod și Strastnic, la 1816.

Repertoriul xilografic al volumului cuprinde și frontispiciul care înfăţişează central, în relief, plasate în interiorul unei cununi de spice, simbolurile credinţei, speranţei, iubirii şi cunoaşterii: ancora suprapusă crucii, cartea deschisă, deasupra ancorei, iar în mijlocul cărţii o inimă surmontată de o flacără. Simbolurile sunt radiante, pe fond luminos. Acest ornament deschide prefața episcopului Filaret. Este un model întâlnit nu doar în filele unor tipărituri de Buda, cu specific religios (ca Mineiul Mare), ci și în cărți brașovene precum Molitvenic și Octoih, Braşov, 1811, dar și Psaltire, 1807; 1810, inclusiv în Legiuirea lui Caragea, tipărită tot la Brașov, nu la București, în 1818). La începutul volumului se află și o icoană gravată, miniaturală, cu Sf. Constantin și Elena (f. [4]r); are o ramă secundară compusă din două rânduri de frunze ovate, meșteșugit suprapuse, rama principală imitând ancadramentele obișnuite ale icoanelor bisericești. Ilustrează praznicul major al acestei luni, așa cum se afirmă și în prefață, în dreptul zilei de 21 mai fiind reproduse pagini întregi de istorie bisericească despre cei doi bazilei socotiți aidoma apostolilor. Regăsim miniatura în fruntea col. a 2-a la f. 78r. Pe verso-ul f. [4] se află o gravură cu Răstignirea. Registrele laterale conțin instrumentele specifice fiecărui moment al patimilor lui Hristos relatat în Evanghelii, într-un clarobscur plin de dramatism, potențat și de prezența simultană a luminariilor ce par să participe la supliciu; imaginea este îmbogățită prin expresiile nuanțate ale personajelor, finețea detaliilor și perspectiva asupra cetății Ierusalimului, depășind în calitate artistică gravura râmniceană cu acest subiect.

Mineiul se deschide sub un frontispiciu cu Sf. Treime în apoteoză, model prezent și în unele cărți apărute la Sibiu (apare prima dată în Adunarea cazaniilor, Viena, 1793). Ipostasurile umane stau față-n față pe nori, având între ele desfăşurată legenda ca o secvenţă continuă de acronime, deasupra căreia planează Sf. Duh (cu legenda din iniţialele D şi S). Vinieta de final, de pe ultima filă a cărții etalează, între elementele vegetale (ramuri de măslin, frunze de acant), un glob, o carte și o pendulă, model compozit, în maniera altor viniete a imprimatelor budense, care pot fi aflate și în repertoriul tipografilor venețieni (la sec. XVIII). Volumul mai este împodobit cu inițiale roșii, gravate.

Exemplar complet, în stare bună de conservare. Până la jumătatea blocului de carte sunt prezente cearcăne de apă pe colțurile de sus, și ceva mai restrânse în rest. Suportul este fragilizat, cu urme de manipulare neglijentă.

Nu cuprinde mărturii ale circulației în vechime.

Legătura de epocă în piele brună pe tăblii din lemn, cu ornamente ce păstrează urme de aurire: medalion polilobat pe prima copertă, cu Răstignirea, într-o manieră schematică, cu detalii canonice ce includ prezența unui heruvim cu aripi mari, desfăcute, deasupra crucii. Legenda lui Iisus Hristos este secvențiată. Elemente arhitecturale ce sugerează zidul Ierusalimului se află chiar în proximitatea personajelor umane. Crucea include suppedaneum-ul; dedesubtul ei, craniul adamic. În colțurile exterioare ale medalionului, în dispunere cruciformă, buchete de flori cu tulpini sinuoase, secondate la dreapta și la stânga, de un alt anturaj floral. Aceleași buchete ocupă colțurile interioare ale ramei; din centrul laturilor de sus și de jos ale ancadramentului pornesc brâuri arcuite în jurul icoanei. Coperta posterioară este lipsită total de ornamentație. Cotorul are 5 nervuri profilate; atât nervurile, cât și capetele acestuia sunt marcate prin linii și motive circulare din decorația ramei de pe coperta I. Tranșele cărții au fost vopsite în roșu și se prezintă destul de uniforme cromatic. Forzațurile sunt duble, albastru-verzui.

Legătura se află într-o stare relativ bună, învelitoarea din piele suferind pierderi, pe prima copertă, deasupra colțului inferior (blatul la vedere) și pe marginea de jos, pe câteva segmente. Cotorul este străbătut de canale și are porțiuni de piele desprinsă la capete din cauza atacului de cari. Cotor interior uzat.

Cele 2 închizători care s-au păstrat nu se pot atașa primei coperți.

Bibliografie:

BRV II; IV, 668;

BRV II, 681 (Mineiul mare I-XII, Buda, 1805)

BRV Additamenta, p. 354-356