Mineiul lunii ianuarie, Buzău, 1698, în slavonă și română - Piesă extrem de rară
Mineiul lunii ianuarie, Buzău, 1698, în slavonă și română - Piesă extrem de rară
Mineiul. Luna lui Ghenarie. Care acum întâiu s-au tipărit, cu Tipicul, și Parimiile, și Sinaxariul pe limba rumânească. Den porunca, și toată cheltuiala Prea luminatului Domn Io. Constantin Basarab Voevoda. Oblăduitoriu a toată Țara Rumânească. Mitropolit fiind a toată Țara, Kyr Theodosie. Și s-au tipărit în Sfânta Episcopie dela Buzău în anul dela zidirea lumii 7206. Însuș episcopul Buzăului, Kyr Mitrofan fiind tipograf. [1], 186 f. (cu signat.) : il. ; 4° (27 cm), 40 R (25 x 16 cm)
BRV I, 111
Face parte din seria celor 12 mineie imprimate în tiparnița episcopală, cuprinzând texte hagiografice și cântări de laudă pentru sfinții prăznuiți de-a lungul întregului an în bisericile ortodoxe. Conform descrierii din BRV, la toate volumele se repetă titlul Mineiului pe septembrie (lună cu care începe anul bisericesc), cu denumirea lunii respective la fiecare în parte, stema și cele 10 stihuri politice; tot astfel “sfârșitul lunii lui...” și registrul signaturii - slovele azbuchilor arată duernele tratajilor (caietele de câte 2 foi) / fac de toți... (și nr. tratajilor), iar dedesubt: “Domnului I(isu)s H(risto)s laudă: căruiia au ajutat. / Episcopia Buzăului, anii dela Întruparea lui H(risto)s 1698”. Mineiul lunii octombrie are 152 f, noiembrie, 164 f., decembrie, cel puțin 173 f. (I. Bianu nu văzuse exemplare complete ale mineielor pe noiembrie și decembrie); ianuarie, 186 f., februarie, 117 f., martie, 120 f., aprilie, 98 f., mai, 101 f., iunie, 108 f., iulie, 116 f., august, 132 f.
Din preambulul primului tom care deschide seria (altfel spus, din scrisoarea de dedicație către Brâncoveanu, a mitropolitului Theodosie), aflăm că:
“Lipsite era(u) dară beserecile noastre de canoanele cele ce cântă ale sfinților, ce să prăznuesc în 12 luni ale anului; iară ascuțita socoteală a cunoștinți(i) Mării tale, nu numai lipsa acestora au plinit, ci și turburarea ceea ce era mai înnainte la besereci au potolit; pentru că era(u) învățăturile tipicului și ale orânduialelor la Mineiu scrise cu mâna, pre limba slovenească, iară preoții noștri de pe la sate nicidecum înțelegând limba aceia, orânduialele beserecii nu să făcea deplin, nici viețile sfinților să citea, ascultătorii neînțelegând, și proroceștile citanii, aramă sunând era (...). Iară cea de la Dumnezeu cunoștință și blândețele Mării tale, cu blânzi ochi, și spre acestea căutând, ca alt oarecare Ptolemeu, pren mulți și știuți tălmăcitori tălmăcind, spre înțelesul tuturor le-ai făcut, și așa pren buna socoteală a Mării tale toți învățători de multe oarecare și de folos s-au făcut. Încă și în tipariu toate acestea le-ai dat (...)”.
Iar din epilogul logofătului Radu Greceanu (aranjat în spațiul ultimei pagini după cel al lui Mitrofan):
“La aceste cărți, ce s-au tocmit acum de iznoavă pre luni, de s-au alcătuit cu Mineele cele grecești besericești (...) pe lângă alți ostenitori ce s-au aflat, fost-am și eu Radul logofăt Greceanul, nu mai puțin decât alalți ostenitori, dentr-a Măriei sale zic a acestuiaș Domnului și stăpânului nostru poruncă, de am tălmăcit Viețile și Istoriile tuturor sfinților, și tuturor prazdnicilor, și mari și mici, după Synaxariul grecesc, și mai vârtos îndireptând după Mineele besericii ceale elinești, precum să văd fieștecare la zioa lui prin câte 12 luni. Și dirept aceia s-au făcut această semnare întru pomenire vecinică”. Urmează rugămintea de iertare a greșelilor, “că cu greu iaste a tălmăci neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească; că sânt cuvinte elinești și vorbe dupre locuri, care unele nici la lexicoane nu să află; altele, de să și află și să înțeleg, iară pentru îngustarea limbii rumânești nu pot veni la tălmăcit. Iar eu am iscodit și în tot chipul m-am nevoit a nu lăsa niciun cuvânt ca să nu dea întru înțelegerea limbii noastre cei rumânești”.
Tipar negru și roșu, pe suport manufacturat cu filigrane “tricapel”; textul pe 2 coloane neîncadrate; custos, colontitluri; 47 de caiete a câte 4 foi signate doar pe primele 2, cu slove și slovocifre. Ornamentică tipografică și xilografică specifică întregii serii, – Deisis pe marginea superioară a ancadramentului foii de titlu, cu personajele sacre ieșind din calicii florale - Iisus fiind reprezentat ca un arhiereu, binecuvântând cu ambele mâini, în interiorul unui medalion cu margine perlată; celelalte două “medalioane” sunt formate din tulpini arcuite. Deisis-ul are un cadru ca un stativ în jurul laturilor căruia se înfășoară spectaculos tije florale și flori de mac, dând iluzia de tridimensonal; extremitățile laturii inferioare sunt alungite și ocupate de frunze de acant sinuoase, poziționate vertical; decorație în afara cadrului în partea de sus (fleuron mare redat din spate). Este un model de frontispiciu a cărui concepție artistică se regăsește și în alte tipărituri ale vremii, de pildă în modelul iconografic cu Iisus-Emanuel (făcând același dublu gest al binecuvântării), din Evanghelii. Latura de jos a ancadramentului (cele din dreapta și din stânga sunt de compoziție tipografică) este și ea, xilogravată, reprezentând un tip de bordură recurent în grafica epocii, cu mănunchiuri de vrejuri de acant. În interiorul cărții se regăsește un frontispiciu pe 3 laturi cu Iisus Hristos purtând nimbul cruciger, binecuvântând și aici cu ambele mâini; medalionul fitomorfizant are, aici, un aspect cruciform foarte rotunjit, cadrul este de același tip dar anturajul vegetal este mult mai dramatic, cu inflorescență compozită și decorație simetrică pe exterior, dând aceeași impresie de luxurianță, dar într-o manieră foarte echilibrată și expresivă. Își face apariția în cuprinsul volumului, și o miniatură cu Sf. Constantin și Elena (de 4,5 x 5 cm.), iar conețurile cul-de-lampe (5 x 5 cm.) aparțin repertoriului grafic de București și Snagov, ce avea să împodobească și produsele tiparului bălgrădean în scurtă vreme. Letrinele albe pe fond roșu, cu un contur dar și un decor fitomorf de o deosebită finețe atrag și ele atenția.
Exemplarul de față este complet, în stare bună, cu câteva lipsuri: în locul f. 60 este o filă albă iar textul f. 148 reconstituit prin text manuscris, inclusiv letrinele, migălos executate după original (pe baza unui alt exemplar). File ajustate, unele zdrențuite (în primele 3 caiete), galerii de cari; intervenții empirice, începând cu foaia de titlu. Cusături slăbite, în special între c. 6 și 7.
Legătură de epocă, în piele pe tăblii din lemn, cu ornamente imprimate “la cald”, în stil mânăstiresc, cu semne de uzură (atac de cari, crăpături, pete, canale etc.); au supraviețuit ambele închizători. Coperta anterioară are o mandorlă cu Răstignirea în câmpul central (afectată de o mică lacună în învelitoare, în partea de jos), în reprezentarea canonică, cu toate elementele compoziționale și legende, încadrată într-o ramă fitomorfă din frunze acuminate (inclusiv muchiile), cu aranjamente cruciforme de aspect romboidal decorând colțurile interioare ale primului chenar. Coperta II: 2 borduri pe margini, una cu dantelărie fitomorfă, cealaltă cu spirale și, central, panou ce alternează segmentele triliniare cu cele fitomorfe, toate dispuse vertical, laturile de sus și de jos ale panoului având un model de linii întretăiate. Cotorul prezintă 3 nervuri profilate, subliniate, cu același model romboidal de filetă între nervuri (în dispunere orizontală). Ornamentația primei coperte păstrează foița de aur. Forzațurile duble uzate, perforate, cu marginile fragmentare constau în file luate dintr-un Minei râmnicean pe octombrie, mai exact praznicul zilei de 23 octombrie, al Sf. Ap. Iacov “fratele Domnului” (f. 158-159).
