Mircea Eliade, caiet-manuscris „Din carnetul unui cercetaș”, 1922
Mircea Eliade, caiet-manuscris „Din carnetul unui cercetaș”, 1922
Mircea Eliade, caiet-manuscris al eseului „Din carnetul unui cercetaș. Viața în tabără” care surprinde amintirile și impresiile tânărului Eliade, elev de liceu la momentul scrierii, despre tabăra la care participase.
Începând din 1922, Mircea Eliade a publicat în „Ziarul Științelor Populare” o serie de lucrări, care apăreau cu titlul generic „Din carnetul unui cercetaș”. Aceste lucrări, despre care autorul considera ulterior că nu aveau o calitate scriitoricească foarte ridicată, aveau, în fapt, o valoarea sentimentală, fiind „un fel de jurnal romanţat al excursiilor în Carpaţi, la mănăstirile din Prahova şi Moldova, al călătoriilor în Bucovina şi Transilvania”. Eliade considera experiența lui ca cercetaș un compromis perfect pentru că drumețiile organizate în cadrul Centurionului nu erau considerate de către părinții săi drept „haimanalâc”, din contră, aceștia erau chiar mulțumiți de activitățile sale. În „Memorii”, Eliade amintește și descrie părerea mamei sale despre acest tip de activitate: „Ştiindu-mă plecat cu cercetaşii, era sigură măcar de acest lucru: că nu citesc, că trăiesc în aer liber, că-mi obosesc nu ochii, nu mintea, ci trupul”.
Textul este redactat cu cerneală neagră și cu creionul pe cele 8 file ale caietului dictando de epocă și pe coperta interioară; dintre cele 8 file, 5 sunt redactate recto-verso. Titlul eseului este notat pe coperta I de către autor, alături este datarea, redactată cu creionul, „1922”. Textul eseului este redactat cu creionul, având numeroase corecturi și completări realizate cu cerneală neagră.
Piesa provine din arhiva Mircea Handoca.