Octoih (română). Râmnic, 1750
Octoih (română). Râmnic, 1750
Octoih ce să zice elineşte Paraklitiki. Acum întâiu tipărit deplin rumânește în sf(â)nta Episcopie a Râmnicului: prin oserdiia, și toată chieltuiala sfinţiei sale... Kir Grigorie, Episcopul Râmnicului, de cucernicul între preoți, Popa Mihai Athanasie Popovici Tipograful Râmniceanul, la anii de la Adam 7258, iar de la Hristos 1750. [4], 10, 372, 8 f. (cu sign.) : il.; 4° (29), 2 col., 24-26 R (28 x 16 cm)
Tipar negru și roșu (- titluri, subtitluri, colontitluri, inițialele versetelor, custosul, parțial), 5 corpuri de literă și 3 de majusculă chirilică, pe suport filigranat (mici pălării), cu pontuzouri. Două coloane de text, neîncadrate. Ornamentică tipografică – viniete de colontitlu, cu heruvimi, benzi de capitol, simple sau duble, compozite, anturaje pentru conețuri (mono sau bicrome), slove strecurate median, în frize, viniete de final cruciforme, dar o prezență discretă a ornamentului tipografic, dominat de motivele angelice. Ornamentica în xilogravură constă în frontispicii, inițiale și viniete din repertoriul mai vechi, de Râmnic, inspirat din cel de secol XVII, atribuit lui Antim Ivireanul – modelele recurente în acest Octoih sunt: un model de Deisis, unul cu Iisus-Emanuel, lucrat de Constantin Athanasievici, semnat și datat (C T D, 1745) și încă un frontispiciu fitomorf; vinieta de final cu albăstrele în vas, de formă cul-de-lampe (apare în cartea de Râmnic începând cu deceniul al patrulea, al veacului). La f. 10v întâlnim o gravură în plină pagină cu Sf. Ioan Damaschin, semnată de Mihai Athanasievici. În cuprinsul cărții revine des icoana miniaturală a ospeției lui Avram sub stejarul din Mamvri. O variantă a acestei teme iconografice apare și pe frontonul porții gravate, a titlului, cu imaginea Sf. Treimi în medalion din spice și elemente de Deisis, lateral; stâlpii porții sunt istoriați cu figuri de imnografi bizantini. În centrul laturii inferioare este redat sfântul ierarh Nicolae între Hristos și Sf. Fecioară. Pe verso-ul foii de titlu, pecetea domnească a lui Grigorie Ghica al II-lea, cu însemnele dublei domnii și cele 12 stihuri asupra peceții, care alcătuiesc una dintre cele mai lungi compoziții de acest gen, din istoria cărții noastre vechi. O altă miniatură este cea de la f. 184r, cu Maica Domnului și Pruncul, tronând, secondați de arhangheli în fundal.
Octoihul are, pe foile liminare, 2 scrisori de dedicație ale episcopului de Râmnic, Grigorie Socoteanu – una către domnitor, cealaltă către mitropolitul Țării Românești, Neofit Cretanul. La f. 367r, epilogul diortositorului, ieromonahul Lavrentie Dimitrievici de la Hurezi, și datele de tipărire a cărții: între 2 ianuarie și 15 iunie 1750.
Exemplarul este complet, cu unele lipsuri, în stare foarte proastă de conservare – foarte multe file zdrențuite, altele remarginate și consolidate empiric. La început conține replica filelor de început ale glasului 1 (cele două vecernii ale zilei de duminică), sub forma unui fascicul separat, care diferă însă de secțiunile similare cuprinse în carte, din punct de vedere ornamental (deși din același repertoriu) și ca amplasare a miniaturii specifice; posibil să aparțină unui tiraj alternativ. Nu putem ști cum și când a fost inserat între foile exemplarului, fără a face corp comun cu tipăritura. La f. 90r, o însemnare cu grafie chirilică: “Octoihul sfintii biserici din Bucșănești s-au legat de Matei Comăneanu cu cheltuiala lui Daniil Cantaropol, 1861 octomvr(ie) 20 ”. Însemnarea revine pe ultima filă verso.
Legătură de epocă, în piele pe tăblii din lemn, uzată, cu una din cele 2 închizători, în stare funcțională. Modelul decorativ este fitomorf, prin presare la rece, cu chenare din linii sinuoase; modelul copertei din spate este pe tipar geometric (din linii intersectate). Cotorul are 5 nervuri profilate. Legătura a avut de suferit din cauza atacurilor de cari. Forzațurile au fost înlocuite la secol XIX. Cotor interior deteriorat.
Lotul face parte din colecția familiei Ștefănescu.
