Sbornic slavon, Lvov, 1793
Sbornic slavon, Lvov, 1793
[Sbornik iz 71 slova]. V” Tipographii Lvovskoi, v” lěto 7301 (1793).
+ 871 f. (cu signat. х x x x г... ц ц ц ц г) : il., 2º (32 cm), 27 R (25 x 15 cm)
Volumul reprezintă o culegere de omilii la felurite praznice, care are la bază ediția moscovită din
1647 patronată de țarul Alexei Mihailovici.
Imprimat cu semiunciale chirilice, text compact, finaluri în cul-de-lampe, titlul cuvintelor care
deschid Sbornicul, caligrafiat, de tip vjaz’ (scriere cu ligaturi, și slove suple, înalte, roșii).
Suportul este manual, gros, de consistență poroasă.
Ediția apărută la Pečatnyi Dvor’avea 876 foi, se deschidea cu o tablă de materii și un index al
scrierilor. Puținele exemplare rămase conțin texte omiletice nu doar ale marilor ierarhi și teologi
Vasile cel Mare și Grigorie Teologul, ci și ale altor scriitori bizantini (și monahi) ca Nectarie,
patriarh al Constantinopolului, Chiril al Alexandriei, Anastasie Sinaitul, Ioan Damaschin,
Theodor Studitul, Paladie (episcop de Helenopolis), Timothei, prezbiter din Ierusalim etc.
Din ediția moscovită provine și un element ornamental – cartușul treflat, cu adaosuri fitomorfe,
din dreapta textului (de regulă conține numărul unui paragraf sau verset biblic sau alt detaliu, aici
este lăsat liber). Tot o caracteristică a imprimatelor rusești, încă de la începutul activității
tipografice o reprezintă inițialele roșii fitomorfizante; în spatele slovelor sunt mlădițe al căror
desen se prelungește în jos sau dedesubtul literei, în stilul decorației specifice artei
manuscriselor. Cartea este împodobită și cu două frontispicii xilogravate – cel dintâi, de la f.
616r, care deschide seria Cuvintelor alese detaliate mai jos, sub titlul Slova izbraniia na slucju
piatdesěnicu, aparține tipologiei cărții vechi ruso-ucrainene avându-și originea în ornamentica
tipăriturilor fedoroviene, de secol XVI (Ostrog, Vilna) – în interiorul unui cadru cu laturi
prelungite și decorație exterioară foliacee, cu semipalmete în volută, pe un fond întunecat, se
desfășoară un arabesc de tulpini de acant, cu inflorescență simetrică interpretată fantezist, în jurul
unui vas din care ies alte frunze, prinse ca niște inele de latura de sus a acestui stativ ornamental.
5 x 5,5 cm. Cel de-al doilea frontispiciu al volumului deschide ultima secțiune, cea descriptivă
(despre conținutul și importanța Sbornicului), f. 865r, în care sunt etalate alte tulpini întrețesute,
cu flori ca niște conuri adosate, dispuse orizontal în centru, și alte motive laterale, similare unor
fluturi, tot pe fond negru și într-un cadru similar, dar mai îngust și alungit, cu decorație
exterioară mai modestă. Clarobscurul și finețea desenului imprimă un aspect deosebit acestor
ornamente. Dimensiunile ultimului frontispiciu: 2,6 x 12,5 cm. Pagina are și o letrină, grafemul
P caligrafic, cu haste late, împodobite cu câte-o floare cu patru petale (simbolizând crucea) și
frunze semipalmate, cu același meșteșugit clarobscur și contur rotunjit, sus și la talpa slovei – 3,5
x 2,5 cm. În acest volum, tiparul este bicrom, dar cel roșu se limitează la titluri, subtitluri și letrine.
Numerotația cu slovocifre este plasată în partea de jos a foilor, sus fiind imprimate cuvântul
glava (capitolul) – în colțul din stânga și numărul glavei respective– în colțul din dreapta,
încadrând colontitlul. Trimiteri și glose marginale (în manșeta paginilor). Signatura chirilică
(constând în mai multe secvențe) ocupă centrul marginilor inferioare, imediat sub text, spațiul
albiturii fiind unul generos în genul acesta de tipăritură. Sunt signate doar primele 3 foi ale
caietelor alcătuite din 6 foi fiecare.
Erori de numerotare: f. 680 pentru 684, 705 pentru 706.
Exemplarul este incomplet, textul se deschide cu f. 616 (f. 3/c. 25, secv. I a signaturii), unde
începe seria unor Cuvinte alese din predicile Sf. Grigorie Bogoslovul, arhiepiscopul
Constantinopolului. Pentru început, omiliile acestui ierarh și teolog la Sfintele Paști (gl. 59) – f.
616r-737r; urmează un cuvânt al aceluiași părinte la prima duminică după Paști, f. 637r-766r.
Vin la rând: Cuvântul episcopului Chiril la duminica a treia după Paști, numită a mironosițelor –
f. 766v-774r, Cuvântul Sf. Ioan Zlatoust (Gură de Aur), arhiepiscopul Constantinopolului, la
“mijlocul Rusaliilor” (i.e. la sărbătoarea înjumătățirii perioadei dintre Paști și Cincizecime –
prepolovenie, din a 4-a săptămână postpascală), f. 774v-779v; al aceluiași asupra duminicii a 5-a
după Paști, numită a femeii samarinence, f. 780r-783v. Încă un cuvânt al lui Ioan Zlatoust,
primul din colecția tematică respectivă, la duminica a 6-a după Paști, a vindecării orbului din
naștere, f. 784r-789v, urmat de cel de-al doilea cuvânt al acestui părinte, la Joia mare, sau joia
Înălțării Domnului – f. 790r-792v. La f. 793r începe omilia a doua a lui Chiril asupra Înălțării (a
6-a săptămână postpascală), care ține până la f. 597r, urmată de cuvântarea aceluiași la
sărbătoarea tuturor sfinților despre adunarea celor 318 părinți de la primul sinod ecumenic, din
Niceea, în fața lui Hristos, și lauda acestora, luată din sfintele cărți, f. 597r-803r. O altă omilie a
Sf. Grigorie Bogoslovul, asupra sărbătorii Cincizecimii (f. 803v-853v). Ultimul Cuvânt (sau
predică, omilie) al antologiei este cea lui Ioan Zlatoust la Duminica tuturor sfinților (lauda
acestora) – f. 854r-864v. Următoarele 6 foi (lipsite de colontitlu) reprezintă o descriere a cărții –
Opisanie seja gl(ago)lemyia knigi Sobornika (f. 865r-871v). Ultima pagină (f. 871v) cuprinde și
epilogul ce detaliază istoricul cărții, tipărită mai întâi la Moscova, la leat 7155, cu patronajul
țarului și cu binecuvântarea patriarhului Iosif al Moscovei și al întregii Rusii, iar acum
obținându-se acceptul de-a se da din nou în tipar la Lvov, s-a scos “această de Dumnezeu
însuflată carte Sobornic” pentru unitatea credinței într-al 7301-lea leat.
Bine conservat, cu urme pregnante de umezeală și pigmentație fungică. Cotor interior slăbit.
Galerii de cari în partea superioară a blocului de carte, pete de ceară. Cusături slăbite (ultimele
două foi, pe care se observă câteva intervenții empirice, idem foaia precedentă, tind să se
desprindă); adnotări de lectură în slavonă, trunchiate.
Legătura este de epocă, unitară, de atelier mânăstiresc; piele pe tăblii din lemn, cu ornamente
imprimate la rece, bine păstrată. Bordurile duble, fitomorfe, ale copertelor, secondate de chenare
triplu-liniare, încadrează un panou central cu marginile de sus și de jos, având o decorație
compozită: cadru interior din șiruri de frunze mici, acuminate, apoi câte un șir de 6 aranjamente
din croșete ocupând un spațiu generos, pe verticală. În centrul panoului, specific doar primei
coperte, se află un cartuș de tip mandorlă, cu antrelacuri și două trefle exterioare (sus-jos),
etalând în interiorul oval un motiv alungit, polilobat, de rozetă. Colțurile cadrului din frunze ce
compune “rama” ornamentului au câte un evantai. Motivele ce decorează bordurile sunt perechi
de jumătăți de corole dispuse alternativ în jurul unui ax invizibil. Coperta din spate prezintă un
panou matre, dreptunghiular, împărțit în 4 registre paralele – două au motive spiralate, cu
mănunchiuri din loc în loc, alte două au desen geometric – motive hexagonale și triunghiuri mici
între ele, afrontate (sus-jos). Cotorul are 5 nervuri profilate, marcate prin același tip de brâuri de
Frunze minuscule; spațiile dintre nervuri au modele fitomorfe alternante – floare și frunză arcuită
orizontal și doi lujeri în secțiune, uniți la un capăt, fiecare orientat în sens opus celuilalt.
Ornamentația învelitorii continuă pe porțiunile intrerioare ale copertelor, prin modelul geometric
prezent pe cea de-a doua copertă. Capitalbandul era, inițial, alb cu roșu; cromatism palidizat.
Legătura poartă urmele vechimii și ale atacului carilor (discret). Forzațurile fixe au fost înlocuite
cu hârtie verde deschis, iar cele mobile cu foi lucioase, bej; se păstrează integral dar sunt pătate.
Șnituri îmbrunite. Legătura are două închizători din piele și bronz; partea metalică este fasonată
în formă de inimă, cu câte un grup de 7 mici cercuri concentrice, goale în interior (posibil să fi
conținut un adaos tip piatră semiprețioasă, cândva).
