Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Teologul, Cuvinte puține oarecare, București, 1826
Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Teologul, Cuvinte puține oarecare, București, 1826
Cuvinte puține oarecare din cele multe ale celor întru sfinți părinților noștri Vasilie celui Mare, și Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu: tâlmăcite din limba elinească, și acum întâi tipărite, în zilele prealuminatului și prea înălțatului nostru Domn Grigorie Dimitriu Ghica voevod spre folosul neamului nostru. În București: în sfânta Mitropolie. La anul 1826, de Mathei Băbeanul Tipograful. [2], 189 f. (cu signat.) : il. ; 4° (32 cm), 2 col, 44 R (27 x 18 cm)
Mircea Păcurariu, în Cultura teologică românească. Scurtă prezentare istorică (București, Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2011), în capitolul: Cultura teologică în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Un alt traducător: Grigorie Dascălul al Țării Românești, afirmă (la p. 197):
“A tipărit la București două cărți: Cuvinte șase pentru preoție ale Sfântului Ioan Gură de Aur și ale altor trei Sfinți Părinți canonicești epistolii împotriva simoniei (1820, cu prefața mitropolitului Dionisie Lupu) și Cuvânt pentru preoție al Sfântului Grigorie de Nazianz (1821)”. Autorul prețiosului compendiu nu citează însă cele două lucrări cu titlul comun de Cuvinte puţine oarecare. Prima a ieșit de sub teascuri la 1826 şi cuprinde omilii ale Sf. Vasile cel Mare, alături de omilii ale Sf. Grigorie Bogoslovul traduse de Ilarion dascălul, diortosite însă de mitropolitul Grigorie IV, care a adăugat propriile-i tălmăciri (din Sf. Vasile) versiunii inițiale (conform prefeței lui Pafnutie, v. mai jos) - este vorba de ediția de față. Cea de-a doua lucrare patristică tipărită de Matei Băbeanul un an mai târziu (la 1827) cuprinde omilii ale Hrisostomului (integral traduse de mitropolitul cărturar).
Băbeanul (Mathei, Matei), tipograf al Mitropoliei, este citat cu 10 titluri (scoase în intervalul 1826-28), în Repertoriul tipografilor, p. 46.
Tipar negru pe suport manufacturat, cu pontuzouri; slovele de rând, mărunte au eleganța celor din cartea bucureșteană de secol XVII și amintesc de Biblia cantacuzină; signatură, custos, note de subsol (cu citate din alți sfinți părinți ai Bisericii, ca Theodoret al Cyrului, precum și trimiteri la opera părinților din care au fost selectate și tălmăcite aceste Cuvinte). După numărul de plieri ale colii tipografice, formatul cărții este in quarto.
Cuvintele Sf. Vasile și Grigorie poartă, în text, denumirea de voroave. În titlul tablei de materii a cuvintelor vasiliene la Hexaimeron (ciclul creației din Geneză), de la f. 189v, apare chiar sintagma “voroave și cuvinte...”.
Textul cărții este dispus pe 2 coloane. Ancadramentul xilogravat al foii de titlu reproduce modelul de poartă din Octoihul de Buzău, din 1700, fără bordura suplimentară cu mica reprezentare heraldică și inițialele lui Constantin Brâncoveanu (cu abrevierea titulaturii în lb. slavonă). Pe fronton, sfinții bazilei Constantin și Elena susținând Crucea, între doi tineri sfinți mucenici (fără legende). Grafica volumului include letrine mari, înflorate, câteva istoriate (Duhul Sfânt, Răstignirea), și câteva miniaturi de mărimea a 8 rânduri de text (5 x 4 cm.), cu teme precum Iisus înconjurat de ucenici, Iisus purtând crucea și adresându-se femeilor Ierusalimului, Învierea, apoi figuri din V.T. și N.T. - Sf. (dreptul) Simeon, Moisi, toate inspirate, sau provenind din repertoriul graficii nemțene.
În semn de reverență față de măiestria veacurilor din urmă reapare aici (la f. 189r) faimoasa vinietă de final cu inițialele episcopului Mitrofan, ornament care a împodobit filele multor cărți din perioada ivireană și post-ivireană.
Foile liminare conțin titlul, prefața tipografului Pafnutie, adresată cititorilor și o gravură cu Sf. Ierarh Vasile cel Mare în ramă decorată cu un arabesc luxuriant de tulpini înflorite și foliaj palmat, având o interesantă “rosa crucis” în centrul laturii de jos. Pagina cu gravură are un chenar din motive tipografice (boboci stilizați, în șir continuu); între rama florală și chenarul paginii, în registrul inferior, se interpune un pasaj epistolar intitulat Marele Vasilie pentru Theologul Grigorie / Epistolia 8 către Chesarineni; iar mai sus, între gravură și latura de jos a ramei, un fragment din Cuvântul 20 – Theologul Grigorie pentru Marele Vasilie. Imaginea acestuia din urmă o reproduce pe cea din liturghiere, în care episcopul apare în poziție statică, ținând în mâna stângă un filacter, cu dreapta orientată în sus, binecuvântând (simboluri posturale ale explicării dogmei Sf. Treimi și ale muncii sale de pedagog și predicator); sfântul poartă odăjdiile rangului ierarhic și este figurat între doi stâlpi de biserică, bogat ornamentați. Corpul omiletic se deschide la f. 1r cu Acelui întru sfinți părintelui nostru Vasilie Arhiepiscopul Chesariei Cappadochiei Voroave 9 la ceale 6 zile, sub un frontispiciu-triptic xilogravat, cu Iisus Hristos în medalion rotund, purtând nimbul cruciger și binecuvântând cu ambele mâini, între Sfinții Prooroci Moise și Ilie, figurați în cartușuri pătrate; icoanele se unesc prin stufoase vrejuri verticale, fusiforme, punctate de fleuroane, în cadrul cu margini subțiri; cea de jos este alungită, decorată cu perechi de frunze palmate al căror desen închipuie două sfeșnice plasate simetric, pe exteriorul ansamblului; alte elemente foliacee în partea de sus – deasupra medalionului și pe colțurile cadrului. Un alt model de frontispiciu prezent în această ediție este cel fitomorf (cu boboc de nufăr, având alura unei cupe), din grafica vechilor cărți de București și Târgoviște.
O spectaculoasă cruce, de această dată din boboci de crin și sepale (aceiași din chenarul paginii cu gravura arhiereului Vasile), apare la f. 46v (de 9 x 8 cm.), alte ornamente tipografice fiind bandourile înguste din fleuroane îmbucate, ce delimitează secțiunile.
Exemplar complet, bine conservat, care poartă pe f. de titlu însemnul de proprietate (ștampilă simplă, violet,) al unui ieromonah, Nikon. Semilegătură în piele maro și hârtie marmorată (în tonuri de maro și grena), pe carton presat, uzată, cu lipsuri. Cotorul are 4 nervuri decorate cu șiruri de frunze și de tulpini înflorite; învelitoarea din piele este pătrunsă de cari, cu canale. Forzațuri duble din hârtie manuală, cu filigranul 1881 (ca și exemplarul Liturghierului din 1713).
