Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie, București, 1775
Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie, București, 1775
Biblia. N.T. Evanghelie (română). București, 1775
Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie. Care s-au tipărit acum în zilele prea înălțatului Domn, și oblăduitoriu atoată Țara Rumânească Io. AlexandruIioan Ipsilant Voevod. Cu blagosloveniia și cu toată cheltuiala purtătoriului pravoslavii, prea sfințitul kyr Grigorie Mitropolit atoată Țara Rumânească și exarhu plaiurilor. Acum într-acestași chip tipărită și diorthosită. În scaunul Domniei, în București, în Tipografiia Mitropoliei, de Dimitrie Petrovici Bucureșteanul, la anul dela spăseniia lumii, 1775. [4] f., 180 f. (cu signat.) : il. ; 2 col. ; 4° (29 x 20 cm), 34-36 R/col. (24 x 16 cm)
BRV II, 390
Ediție anterioară:
București, 1760 (precedată de edițiile 1723, 1742, 1743 etc.)
Ediție fidelă edițiilor bucureștene ale lui Stoica Iacovici și ale urmașului său - Iordache Stoicovici, atât în ce privește paginația, dispunerea textului, structura, cât și în ce privește ornamentica xilogravată, cu excepția frontispiciilor Deisis (săpate de ieromonahul Grigorie pentru Triodul din 1768, prezente și în Octoihul apărut cu un an în urmă ( 1774). Stema lui vodă Ipsilanti are modelul celei brâncovenești de început de secol XVIII (mai exact, 1703).
Ca viniete de final, se remarcă vinieta cu heruvim (din plăcile de secol XVII), de gâtul căruia atârnă un șir de mătănii terminat cu o cruce de Malta, iar în locul celei ivirene, cu antrelacuri, o altă vinietă fitomorfă, elipsoidală, pe tiparul crucii, avându-și sorgintea în repertoriul vechi, bălgrădean. Inițialele ornate (cu roșu), gravurile cu evangheliști, cu medalioane ovale decorate marginal cu motive baroce, după ediția-etalon, greco-română, din 1693, scoasă (și ilustrată) de Antim Ivireanu, se regăsesc aidoma (cu diferența că gravura cu Sf. Luca, din edițiile anterioare, este calchiată după cea a lui Damaschin Gherbest), de asemenea frontispiciul cu Iisus Hristos, în medalion de spice, între două tije înfrunzite și înflorite (cu negru pe fond alb). Frontispiciul cu Iisus-Emanuel nu se regăsește aici. Există însă un alt tip de frontispiciu, cu motivul Pomului vieții (îl întâlnim și în tipăriturile de Buzău și în ediția 1750 a Evangheliei de București) și un model cu Pantokrator, similar celui din Mineiele buzoiene de la 1698. Din punct de vedere al clișeelor xilografice utilizate, această ediție se apropie mai mult de tipăritura omonimă din 1760, deși valorifică un registru mixt. Există și unele variații în ornamentica de compoziție tipografică, dar cu aceleași motive aparținând repertoriului tipografiei. Lipsesc cartușurile ornamentate în care erau plasate formulele de sfârșit ale fiecărei evanghelii și anumite indicații tipiconale. Finalurile sunt sub forma piramidei întoarse.
Epilogul în proză și cel în versuri sunt identice cu epilogurile ediției Stoicovici (de la 1760).
Tipar negru și roșu (- rezervat titlurilor importante, subtitlurilor, inițialelor versetelor, secțiunilor peritextuale), cu 4 corpuri de literă chirilică pe suport manual, cu pontuzouri și filigrane (ornamente treflate, litere), provenind, cel mai probabil, din moara fraților Lazaris, de lângă Snagov. Două coloane de text, încadrate, chenar dublat lateral, care include coloncifrele. Frontispicii tipografice pe 3 laturi, frontispicii de capitol, viniete de colontitlu (capete de heruvim) și de final, cul-de-lampe, sau în varii dispoziții, din motive vegetale stilizate și motive angelomorfe.
Nota de la sfârșitul cărții (f. 180v): “La începerea aceștii sfinte și Dumnezeești evvanghelii fost-am mai mult îndemnătoriu, și sârguitoriu cel mai mic între Ieromonahi Ioachim ieromonahul chivernisitoriul Tipografii sfintei Mitropolii Bucureștii”.
Exemplar complet, cu semne de uzură mai accentuate spre final. Cusături slăbite, perforații, rupturi; câteva intervenții empirice de consolidare și remarginare. În infrapaginile secvenței de f. 1r-10r, o importantă însemnare de danie către o mânăstire din Muntele Athos (“ce-i zic Rusico(n)”), cu hramul Sf. Mc. Pantelimon, de către Gavriil Mitropolit țării Moldaviei, în al 23-lea an al păstoririi sale, “1781 iunii 17”.
Legătură de secol XIX în piele vișinie pe tăblii din lemn, cu impresiuni – în centrul primei coperte, medalion cu icoana Învierii, coperta posterioară – Răstignirea; panouri cu cartușe în acoladă înfățișându-i pe cei patru evangheliști cu simbolurile lor, plus legende sub forma unor acronime. Închizători fragmentare. Cotorul are 4 nervuri aparente care imită stilul de decorație al vechilor legături, cu brâuri duble din frunze oblice; motive foliacee afrontate (cu forma unor inimi), dispuse orizontal, între nervuri. Sus, stă scris titlul EVANGELIE. Învelitoarea din piele are unele lipsuri dar ca aspect general se prezintă în stare bună. Forzațul anterior poartă mărturia unui preot, Theodor Copăcineanu Sachelarie, din 16 mai 1921 (paroh al bisericii din Adunații-Copăceni, jud. Vlașca, unde se va fi aflat, la un moment dat, acest exemplar – se pare – după o istorie tumultuoasă).
