Strastnic, Blaj, 1753

Strastnic care cuprinde în sine slujba sfintelor patimi și învierii Domnului Hristos. Acum într-acesta chip tipări supt stăpânirea prea înălțatei chesaro crăiesei // Marii Theresii. Cu blagosloveniia prea sfințitului vlădichii Făgărașului. Kyriu kyriu Petru Pavel Aaron de la Bistra. În Mănăstirea Sfintei Troițe la Blaj, de Vasilie Costandin, ani de la Hristos, 1753. [2] f., 179 [recte: 190] p. (95 f. cu signat.) : il. ; 2 col. ; 2° (33 x 20 cm), 34-40 R/col. (27 x 18 cm).

Denumirea imprimatului vine de la termenul slavon strasti, a suferi, a pătim. Conține slujbele din Săptămâna Patimilor, cu tot tipicul lor, slujbe care sunt, de fapt, parte integrantă a Triodului.

Este vorba de unul dintre primele titluri imprimate în noua tipografie (presă diecezană) înființată în 1747, de Petru Pavel Aaron, viitorul episcop de Blaj și ctitorul mânăstirii cu hramul Sfintei Treimi, prin intermediul utilajului adus din vechiul atelier mitropolitan al Albei Iulii (Bălgradului) de Inochentie Micu- Klein. Prima carte de ritual fusese un Triod (1747), urmat de un Ceas(os)lov, lucrat în perioada 1751-1752, reimprimat în 1753. Alte titluri: Minei (1751), Polustav (1753, ed. a IV-a), Liturghier (1756, 1775), Evhologhion (1757), Octoih (1752 și 1760), Catavasier (1762, 1769, 1777), Acatistier (1763, reeditare 1774), Psaltire (1764), Evanghelie (1765, 1766, 1776), Antologhion (1766), Apostol (1767) ș.a., unele dintre acestea aproape necunoscute Bibliografiei Românești Vechi, având la bază, așa cum afirmă N. Iorga în Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Vol. II, cap. IV: Noua tipografie a Bisericii Unite (p. 139-142), traducerile episcopului de Râmnic, Damaschin.  Aici vor activa pricepuți meșteri tipografi și gravori veniți din Țara Românească, precum Ioan Râmniceanul, Dimitrie Pandovici Constantin Athanasievici, Petru Papavici, iar din Moldova - Sandu sin Irimia Marcovici, care va și turna noi garnituri de literă. Vasile Constantin a tipărit și Ceaslovul menționat mai sus.

Cartea cuprinde o Predoslovie adresată iubitului cetitoriu, de cucernicii ieromonașii de la Blaj, din în care acestuia i se dezvăluie motivele imprimării Strastnicului:“(…) Aflând cum că din zilele Prea sf(i)nțitului, și în Domnul răposatului Kyr Athanasie, Mitropolitului Bolgradului până în vremile de acum, a noastră tipografie, în măhramă s-au ținut învălită, și pentru aceaia mare scădere în ceale sufletești s-au întâmplat, lipsind sămănătorii și sămânța, am judecat de lipsă a fi, cum nu numai cu cuvântul, ce și cu tipariul încredințatul talant, și buna sămânță a-l înpărți și a o sămăna […]. Și fiindcă multe, încă toate ar fi de lipsă, am ales astă dată această carte Strastnicul, sau Patimile mântuitoriului a le da în tipariu, știind că de o parte acestea și iubitoriul de spăsenie norod mai cu dor a le auzi poftește, mai cu jale a le asculta, și mai cu înfrângerea inimii le primește.

Tipar negru și roșu (titluri, subtitluri, colontuitluri, inițialele versetelor, indicațiile tipiconale, rar - custosul), hârtie manuală, de consistență poroasă, cu verjeuri. Pagina în chenar liniar, dublat în partea de sus, în care sunt incluse colontitlul, slovocifrele și vinietele ; textul pe 2 coloane, fiecare în propriul chenar. Greșeli de numerotare.

Sunt prezente ornamente de compoziție tipografică: viniete de colontitlu ce imită forma unor scuturi având în interior cu două inimi plasate în alte mici scuturi triunghiulare, afrontate, cu pețioluri curbate sus și jos (provin din repertoriul bucureștean, fiind, cel mai probabil, aduse la Blaj de Dimitrie Pandovici, după 1747). Frontispicii de capitol din cercuri și elipse unite, în alternanță. Alte motive – fleuroane cu 5 petale, boboci, tije răsucite etc. Acestea formează, parțial, ancadramentul lateral al foii de titlu.

Ornamentica xilogravată constă în frontispiciul nesemnat, cu cele trei cruci de pe Golgotha pe un fundal negru străbătut de tije subțiri cu inflorescențe mari și varii frunze albe, punctate, polilobate, cu vârfurile curbate spre interior, în clarobscur, aranjate simetric (lângă cruci și în spatele lor dar și sub marginea de sus a cadrului). Dedesubtul ornamentelor florale pe fond negru, se află o porțiune hașurată sugerând relieful Golgothei (vizibil și la baza crucii principale, dar și în spatele acesteia, unde se observă trei sulițe, în spațiul lăsat vederii de două tije pline în volută). Crucea lui Hristos poartă sintagma IS HS NI KA și o mică vinietă cruciformă în centrul desenului. Acest frontispiciu este prezent încă de pe foaia de titlu, care etalează un chenar compozit (ca și în Ceasoslovul de Blaj, din 1751-52 ilustrat de același gravor): partea superioară este formată, lateral, din benzi geometric-fitomorfe cu motive alternante, iar partea inferioară este formată din coloane xilogravate, în torsadă, ornate cu vrejuri de viță-de-vie și ciorchini (negru pe alb), alternând cu spice de grâu (alb pe negru). Baza coloanelor este rectangulară și are un ornament foliaceu, cu capetele frunzelor înguste și lungi curbate în direcții opuse. Baza chenarului are alte motive tipografice din 2 benzi fragmentare, încadrând un cartuș cu trei laturi. Pe marginea laturilor, cu caractere majuscule de corp foarte mic, data și numele gravorului: în stânga – 1751 și în dreapta – VLAICUL. Sub latura inferioară a porții, între aceasta și chenarul tipografic al paginii, numele tiparnicului – Vasilie (în dreapta) / Costandin (în stânga).

Pe verso-ul foii de titlu, în același chenar compozit, cu margine superioară din fleuroane și margine inferioară identic datată și semnată, Sfânta Mănăstire dela Blaj: veduta lăcașului, cu biserica și arhondaricul, iar în registrul superior al ilustrației – Sf. Treime în slavă, înconjurată de heruvimi, cu Maica Domnului și Sf. Ioan Botezătorul în prim-plan, îngenuncheați, pe straturi de nori. Semnătura gravorului, din nou, în colțul de jos, dreapta, al tabloului. Gravura apare, de asemenea, în Învățătură creștinească (1755-56) și în Evhologhionul (Molitvenicul) blăjean din 1757.

Alt tip de frontispiciu (cu dese ocurențe) este ornamentul cu monograma lui Hristos în medalion circular, radiant, anturat simetric de două mănunchiuri de frunze lungi, cu lobi ascuțiți, și de câte două tije subțiri, cu frunze mici și dese, având capetele curbate spre interior, întâlnit la început de capitol. Repertoriul mai include un model pur decorativ, ce ia forma unei console cu decor superior fitomorf, în acoladă: un coș cu flori susținut de pedunculi florali, alături - patru inflorescențe mari – albăstrele, garofițe - între volutele tulpinilor pornind din două lujere mai groase, din care ies alte tije cu câte o floare minusculă în vârf. Lateral – câte două flori de lalea, cu capetele spre exterior, ale căror tije formează bucle ce depășesc cadrul. Deasupra coșului atârnă alte două motive foliacee. 

Reprezentative pentru grafica acestui Strastnic sunt mai ales gravurile de mărimea a 15 rânduri de text, provenind din Ceasoslovul amintit: cea cu tema Răstignirii, într-o reprezentare dramatică, tensionată, amintind de plasticitatea și atmosfera lucrărilor lui Dürer – veșmântul de pe șoldurile lui Iisus flutură în  vânt, atmosfera este întunecată, Maica Domnului pare aproape leșinată în brațele Mariei-Magdalena, cerul, norii, Soarele și Luna sunt cuprinși de negură, doar fețele personajelor și bustul lui Iisus sunt luminate. În partea dreaptă se văd soldații trăgând la sorți cămașa lui Iisus iar în fundal – sutașul Longinus. Semnătura gravorului, cu majuscule, în colțul drept, inferior, al tabloului. Apare la p. 94. O altă gravură (la p. 142) înfățișează punerea în mormânt a lui Hristos în aceeași atmosferă sumbră, dramatică, plină de dinamism, cu lumina venind de undeva din afara tabloului, asupra chipurilor și brațelor și asupra marginilor inferioare a pietrelor tombale (mormântul stă pe un postament). Norii care dau impresia unei tornade, lasă să se vadă, în fundal, o colină și silueta unei mânăstiri (pe fond luminos). Data și numele artistului apar simetric, în partea de jos: “1752, Vlaicul”.

O altă gravură (și ultima), semnată, apare la p. 171 ; reprezintă Învierea lui Hristos – Mântuitorul în slavă, cu nimb de tip mandorlă ovală, ținând flamura cu dreapta, deasupra brâului de nori. În registrul inferior stâng, un soldat căzut, înspăimântat, cu spatele la Iisus și un altul în dreapta, în picioare, făcând un gest amenințător cu sabia. Câteva elemente de peisaj tot în dreapta, apar luminate de aura lui Hristos.

Tipologia vinietelor constă în ornamente cul-de-lampe, întâlnite bunăoară și în cărți precum Octoihul din 1760: două păsări afrontate aşezate pe tulpinile în volută ale unor crini, ciugulind intr-un vas cu flori. Vasul, de forma unui calix, are un postament fitomorf (din 3 elemente foliacee). Apare începând cu ediția 1751-52, a Ceaslovului, la fel ca și vinieta cu înger în zbor, care ţine în ambele mâini buchete de flori de câmp și care are o floare de lalea în dreptul şoldului drept. Alte viniete, cu desen ceva mai sofisticat - un fel de havuz ornat cu frunze ca de palmier (două sus, lângă elementul rococo, două lateral, mai dese, dedesubtul acestor fiind mănunchiuri de rozete și doi ciorchini) și un alt model, constă într-unn mănunchi de frunze palmate, cu capete răsucite, dând impresia unui arbore cu boboc de trandafir în vârf, cu fructe albe pe fond negru în mijloc și sub frunzele laterale (imită miezul fructului de rodie); alternând cu vinietele descrise, specifice și Penticostarelor de Blaj, își face apariția modelul de coneț format din tijele împletite ale unor crizanteme cu capul în jos, formând 3 rânduri de bucle, în dispunere pe orizontală. 

Tipologia letrinelor nu se remarcă prin nimic deosebit la această dată, cu excepția inițialei mari, S, pe fond fitomorf, încadrate, de la Începutul cu Dumnezeu a Sfintelor și Dumnezeeștilor slujbe care să cuprind întru această carte. Vineri a șasea săptămână, a Floriilor (p. 1).

Exemplar complet, cu suport îmbrunit, pătruns de cari, în care se constată intervenții cu scop de compensare a pierderilor și consolidare a foilor. Cuprinde însemnări cu grafie chirilică.

“Să să știe că această sfântă și dumnezăiască carte s-au cumpărat de robii lui Dumnezău anume Gabură Ione și cu soțu dumnealui Buruiană de la Băița să dea pomenire la sfânta băsărică (din) Băiță cu bani buni și direpți patru zloți și preutu care va sluji sfănta leturghie să-i pomenească la sfănta leturghie și la toată sfăntele rugăciuni să să pominească tot neamul dumnealui și nimene să nu îndrăznească să o strămute sau să o fure și cine s-ar ispiti să o fur esă fie afurisit de trei sute 18-zăce părinți sfinți de la Nichiia și de toți sfinții lui Dumnezău, Și hramu(l) sfintii Besărăci este Buna Vestire și s-au cu(m)părat în anul 1770 în luna lui deche(m)vrie în 4 zile i proci. Eu popa Nicula ot Băiță”. Scrisă pe f. [2]r; p. : 1-36, din 2 în 2 pagini, pe marginile inferioare.

O mărturie similară din 1846, pe f. ultimă, verso (f. 4/c. 47): “Acesta Strastnic iaste a(l) bisearicii din Băiță”. Localitatea se ală în județul Bihor.

Autografe de cantori, de la 1888, la p. 71, în albitura superioară.

Legătură de epocă, recondiționată, în piele maro pe tăblii din lemn, cu ornamente în presaj aurit  – medalion polilobat, cu icoana Răstignirii, pe prima copertă. În fundal, detalii arhitecturale discrete. Crucea este flancată de cele două luminarii și stele. Medalionul cu urme de aurire a suferit deteriorări (inclusiv de jur împrejur). Rama icoanei este fomată dintr-un chenar îngust încadrat de linii, din motive geometrice în șir continuu (cercuri și elipse); muchiile diagonale ale ramei dau o falsă impresie de tridimensional – acestea se compun din boboci de crin adosați și margini compozite (un contur liniar și unul geometric); în colțurile panoului central, aceiași boboci de crin și croșete înlănțuite formează ornamente cruciforme dispuse oblic. Urme de aurire pe latura exterioară, între cele două închizători refăcute. Semne de uzură pe prima copertă, cu mici lipsuri în învelitoare. Coperta a II-a prezintă un alt medalion aurit cu decorație secundară, din păcate brăzdat, fără panou, doar cu ancadramentul de pe extremitățile coperții și motivele florale din colțuri (fără aurire). Icoana este a Maicii Domnului cu Pruncul, așezați în jilț decorat cu vrejuri; picioarele Sf. Fecioare se odihnesc pe un postament oval dublu. Iisus are trăsături indistincte. În spatele tronului sunt figurați doi arhangheli. Legenda-acronim este dispusă, în cazul personajului feminin, în două secvențe deasupra nimbului. Din unghiul superior al icoanei, de forma unei acolade, coboară un fascicul de raze, triunghiular.

Cotorul cu 4 nervuri profilate are învelitoare nouă, de un maro închis, fără impresiuni. Tranșele vopsite în cafeniu nu mai păstrează în chip uniform, acest colorit. Capitalbanduri galben cu roz (palidizate).

Forzațuri refăcute.

Bibliografie: BRV II, 290 (doar semnalat)

BRV Additamenta, p. 262-63.

Ediții ulterioare: Blaj, 1773, 1800, 1804, 1817