Strastnic, Blaj, 1817
Strastnic, Blaj, 1817
Strastnic. Acum apatra oară așezat, și tipărit după rânduiala Besearecii Răsăritului. În Blaj la Mitropolie. Cu tipariul Seminariului ; [diortosit de Dimitrie Pop, prefectul tipografiei], la anul de la Nașterea lui Hristos, 1817. [1] f., 217 p. (110 f. cu signat.) : il. ; 4° (34 cm), 44 R (28 x 15 cm)
Ediții anterioare: Blaj, 1753 (ed. primă); 1773 (tip. și grav. Petru Papavici Râmniceanul); 1800 (idem); 1804 (idem; diortositor: Dimitrie Pop, prefectul tipografiei).
Buda (în tipografia Universității), 1816.
Volumul face parte din seria tipăriturilor îngrijite de Dimitrie Pop (Popp), a cărui responsabilitate intelectuală în editarea cărților necesare cultului uniat este detaliată în Epilogul Apostolului de la 1814.
În acest Strastnic (la p. 217) apare o notă a clericului: “Diorthositu-s-au și aceasta sf(â)ntă Carte prin mine Dimitrie Popp Prefectul Tipografiei și cealelalte”.
Caracteristicile acestui strastnic reflectă, stilistic și structural, conținutul edițiilor lui anterioare (scoase în intervalul 1773-1804), cu foarte puține variații. Este ultima apariție, la Blaj, a cărții cu această denumire .Considerată a fi ediția a patra ieșită cu meșteșugul lui Papavici, din punct de vedere diacronic ea este de fapt a cincea imprimare a Strastnicului de Blaj.
Format in quarto (caietele au câte 4 foi, cu signatura pe primele 2). Tiparul este negru și roșu, pe suport manufacturat, cu pontuzouri și filigrane: secvența K. Csora, o dată: 1815 și un filigran asemănător unei cloști cu pui. Mărimea literelor de rând, tipul (inclusiv caligrafia) și dimensiunile slovelor majuscule, distribuția textului (pe 2 coloane) și a ornamentelor tipografice sunt identice cu ale edițiilor mai vechi (scurte bandouri de coloană, cu simboluri religioase (Sf. Duh), motive stilizate etc.). Coloncifrele apar în interiorul unor paranteze rotunde.
În componența repertoriului xilografic intră acum un model de inițială fito-zoomorfă – Î(n) – prezent în edițiile Evangheliei și Apostolului de Blaj; litera este profilată pe ramuri înfrunzite și înflorite, având reprezentat, în partea de jos, simbolul zoomorf al Apostolului Luca – taurul înaripat, cu aureolă, în poziția culcat. Partea de sus a aripii drepte, trece, discret, prin fața barei verticale a grafemului. Între copitele din față, taurul ține Evanghelia, vertical. Deasupra cărții se observă aripa stângă a acestuia. Este un model cu dese ocurențe în cuprinsul volumului. Apare la p. 17, la slujba de Vineri, a șasea săptămână dimineața; la p. 68 unde începe slujba din sfânta și marea Miercuri dimineața, când se face pomenirea femeii păcătoase care L-a miruit pe Iisus, apoi la p. 84, pentru sf(â)nta și marea Joi, când se pomenesc momentele premergătoare Cinei cele de taină (spălarea picioarelor ucenicilor) și cele petrecute în timpul Cinei. Slujba din Sfânta și marea Vineri dimineața începe la p. 111 cu aceeași inițială.
Poarta titlului este cea din edițiile 1773,1800 și 1804: constâ într-un ansamblu arhitectonic cu decorație elaborată, de mare rafinament: nouă blazoane rotunde (de tip medalion), unite prin elemente decorative (inele evazate) ”sculptate” în stil rococo, cu câte-un lob foliaceu palmat în partea superioară, înfățișând, ultimele scene ale ciclului hristologic – Patimile și Învierea Mântuitorului; conținutul narativ al imaginilor evoluează ascendent. În spatele marginilor de sus și de jos ale medalioanelor sunt segmente ca niște arcuri de cerc decorate cu vrejuri înfrunzite de acant. Medalioanele istoriate se profilează pe un fond hașurat, iar cele din imediata apropiere a titlului, din registrele laterale, sunt fixate pe fațadele a două bovindouri cu brâuri în relief, pe care sunt așezați doi dintre evangheliști, sprijinindu-și cărțile pe genunchi. Primii doi sunt îngenuncheați pe cele două laturi în acoladă, ale bolții portalului, oferindu-și scrierile lui Hristos (fac gesturi votive). Acesta este figurat în interiorul primului blazon, central, care surmontează arcul porții sprijinit pe două capiteluri palmate. Hristos cel înviat, ridicându-se triumfător deasupra mormântului, cu stindardul cruciger în mână, apare înconjurat de un halou din nori. În dreapta jos, lângă cenotaf, se observă giulgiul abandonat, iar în stânga, bustul unui soldat roman. Medalioanele laterale înfățișează Răstignirea și Punerea în mormânt, în timp ce două coloane de medalioane istoriate ce străjuiesc titlul arată, de jos în sus, în dreapta – batjocorirea lui Iisus în curtea lui Pilat, și coborârea de pe Cruce, iar în partea opusă (de jos în sus) – drumul Calvarului și Cina cea de Taină. Medalioanele de sub bovindouri, surmontate, fiecare, de câte-un mascheron, înfățișează, în dreapta, ruga din grădina Gethsemani și în stânga – prinderea lui Iisus și sărutul lui Iuda, și totodată încadrează icoana Bunei Vestiri, aflată în centrul unui rezalit cu margini triple.
Pe verso-ul foii de titlu reapare gravura în ancadrament casetat, cu tema Răstignirii, realizată de I. Éndrédi (detalii în descrierea Penticostarului din 1808); legendele sunt în limba greacă.
În categoria frontispiciilor reține atenția un model predilect, cel cu Iisus Hristos între Sf. Ap. Pavel și Sf. Ap. Ioan (același din Evanghelia de la 1776 și Liturghierul din 1817). Următoarele frontispicii aparțin ciclului hristologic lucrat de Papavici și corespund, ca dimensiuni, unei jumătăți de pagină. Întâlnim o ilustrație cu Intrarea Domnului în Ierusalim, la începutul slujbei pentru Duminica stâlpărilor (p. 25) semnată cu caractere caligrafiate și datată Petru P Tipograf 1773. Apoi o altă Răstignire (care deschide Slujba Patimilor din Vinerea Mare, la p. 101), semnată P. T.; a treia gravură-frontispiciu, semnată în forma Petru T., înfățișează Coborârea de pe Cruce și punerea în mormânt (la p. 145, unde încep cântările Sâmbetei Mari), între borduri simetrice, cu motive fitomorfe pe fond întunecat, xilogravate și un alt chenar pe 3 laturi, din flori de trifoi stilizate. La p. 194 regăsim gravura cu legenda în limba slavonă, lucrată și semnată de Sandu, cu doupă inițiale mari, cu tema Învierii, surmontată de un element floral (în afara cadrului).
Tipologia vinietelor de final constă, în ediția de față, în vasul cu flori cu element central în racursi – o floare de albăstrea, model des uzitat în cărțile lui Papavici, și ansamblurile cruciforme de compoziție tipografică.
Exemplar complet, în stare foarte bună de conservare, în pofida unor urme de utilizare intensă și a migrării unui front de apă în a doua jumăttae a blocului de carte. Numerotare secundară, cu creion roșu și albastru-indigo (corespunde paginației de tipar), numerotare a unor paragrafe, adnotări de lectură. Două însemnări ale cantorilor, din 1911 indică drept deținător istoric biserica greco-catolică din comuna Bogasiu (?).
Legătura exemplarului este în piele marmorată pe carton presat, de secol XIX, cu ornamente ce păstrează încă urme ale foiței de aur: un medalion oval cu margine exterioară polilobată, flancat dreapta-stânga, de 4 serafimi, înfățișând Răstignirea lui Iisus; se pot observa clar tăblița lui Pilat și craniul adamic de la baza crucii, detaliile arhitecturale din planul secund al compoziției și liniile reliefului înalt, al Golgothei, spre deosebire de alte reprezentări ale acestei teme iconografice unde planurile se confundă. Chipul ucenicului Ioan a devenit indistinct. Chenarul interior al icoanei are un contur liniar dublat de unul fitomorf, cu motive în șir continuu – palmete arcuite unite prin pețioluri și flori de crin. Buchete din flori similare în colțuri. Rama de pe marginile coperții se compune din chenare triplu liniar ce includ o bordură lată din 2 rânduri de motive, un model catenar din elipsoide perlate și unul cu motive foliacee
Forzațuri în nuanța sepia, refăcute pe porțiunile zdrențuite, cu suport de culoare albă. Același tip de ancadrament pe coperta din spate, cu porțiuni efasate; se mai poate observa medalionul icoanei flancat de serafimi, cu Maica Domnului și Pruncul încoronați, așezați într-un jilț cu decorație geometrică, anturați de luceferi (simboluri ale neprihănirii Fecioarei); maforionul (ale cărui detalii sunt vizibile doar până în dreptul bustului) și veșmântul lui Iisus, au falduri ample. Acesta ține globul cruciger. Se poate obseva și modelul pardoselii de aulă bizantină, în această icoană.
Cotorul are 4 nervuri aparente, marcate prin brâuri catenare din tulpini stilizate de iriși, bogat înfrunzite, model ce se regăsește și pe capetele cotorului. Legătură bine păstrată, în pofida câtorva galerii de cari și crestături. Capitalbanduri noi, sepia cu bleu.
Bibliografie:
BRV III, 947.
BRV Additamenta, p. 395-96.
