Typikon (tipic bisericesc, greacă), Veneția, 1643
Typikon (tipic bisericesc, greacă), Veneția, 1643
Typikon syn Theo hagio periechon pasan ten diataxin tes ekklesiastikes akolouthias tou chronou holou. Typothen para Ioannne Petro to Pinello, analomasi tois autou, para de Theophylaktou hieromonachou tou Tzanphournarou epimelos diorthothen. En tais kleinais Benetiais, et(e)i tes en sarkou eikonomias tou Kyriou s(o)t(e)r(o)s hemon Iesou Christou 1643 (Con privilegio). 142 f. (i.e. 138 cu signat. Aa II – Aa IIII; Bb – Bb IIII.... Ss IIII): il., [2] f. ; 4° (20 cm), 2 col., 46 R (26 x 17 cm)
Rară
Citată în Legrand, Bibliographie hellénique ou Description raisonnée des ouvrages publiés
par des Grecs au dix-septième siècle, I, poz. 333, 445-446
Titlul de intrare în materie:
Typikon tes ekklesiastikes akolouthias tes en Hierosolymois hagias lauvras tou hosiou kai Theophorou p(at)r(o)s hemon Savva autede he akolouthia ginetai kai en tais loipais ton en Hierosolymois monon. Eti de kai en tais kata topon hagiais tou Theou ekklesiais.
Tipic al slujbei bisericești, așa cum se săvârșește în marea lavră a Sfințitului și de Dumnezeu-purtătorului Sava (Sabbas), din Ierusalim, precum și în celelalte mânăstiri și biserici (ortodoxe) ale Ierusalimului.
Tipar negru și roșu (- pentru inițialele paragrafelor, titluri și subtitluri.), cu caractere grecești (de rând și majuscule) de 4 mărimi diferite; text aranjat pe două coloane neîncadrate, signatură cu litere ale alfabetului grecesc și latin, și cifre romane, pe primele 4 foi ale caietelor (pe fiecare a 3-a filă, rec to, a caietelor, în josul fiecărei coloane apare, în stânga, cuvântul Typik(on), iar în dreapta, corespondentul în italiană, Tipico); custos. Nu există colontitluri. Inițialele sunt evidențiate prin caractere caligrafice de corp mai mare decât litera de rând; ultima secțiune a volumului este imprimată cu corp mic, în aceeași dispunere. Finaluri în cul-de-lampe, manicule (passim).
Erori de numerotare: f. 20 are coloncifra 8, 79 – 75, 83 – 87, 84 – 62, 86 – 89, 87 – 89, 88 – 91; urmează apoi 92, 97, 94, 93, 102, 95, 96, 98, 99, 100 (i.e. 98); numerotarea continuă cu 170 (i.e. 99), apoi 102, 103, [104], 106, [107], 109, apoi, 110 pentru 112, 114 pentru 113 sqq, până la sfârșit, cu o diferență de 4 unități în plus.
Sunt prezente xilogravuri – ancadramentul foii de titlu și frontispiciile secțiunilor principale, pe trei laturi, cu icoane sub forma unor medalioane rotunde dublu conturate. Modelul arhitectural al foii de titlu este unul cu o îndelungă “carieră” în tipăriturile grecești venețiene (scoase de Glykys, Pinelli, Giuliani, ș.a.): în centrul unui arc frânt tronează Iisus Hristos, purtând nimbul cruciger, cu Evanghelia deschisă, pe genunchi, așezată vertical, cu paginile spre privitor, și binecuvântând cu amble mâini. De-o parte și de alta a pedimentului, doi dintre evangheliști, cu simbolurile lor, înfățișați din semiprofil, până la genunchi, fiecare individualizat prin gestică proprie, ca și ceilalți doi de la baza coloanelor duble, fusiforme, care sprijină arhitrava ornată cu spice de grâu; sus sunt redați Sf. Ioan și Sf. Matei, jos – Sf. Luca și Marcu. Toți evangheliștii sunt cuprinși în “medalioane” formate din sinuozitățile corzilor de viță-de-vie ce îmbracă acest ansamblu. Frontonul este ornat cu motive geometrice – triunghiuri simetrice cu laturi arcuite, ca simboluri ale Trinității. În partea de jos, între coloane, sub partea de impressum, a titlului află un cartuș oval cu decorație renascentistă, ce conține marca tipografilor Pinelli – un pin, și inițialele patriarhului familiei de tipografi, Antonio Pinelli. Frontispiciile pe trei laturi combină icoana de tip Deisis, cu Iisus Hristos întrte Maica Domnului și ucenicul Ioan cu reprezentarea, în partea de jos a compoziției, a doi sfinți – Sf. Ierarh Nicolae și Sf. Dimitrie. Spațiul dintre medalioane este ocupat de evantaie din lujeri semipalmați și cartușuri elipsoidale pur decorative. Chenar liniar, 9 x 16 cm.
Ornamentica de compoziție tipografică constă în frontispicii de capitol, din varii motive vegetale adosate, dispuse orizontal, în șiruri simple sau duble; în cuprinsul volumului apar și mici viniete de final alcătuite din simple perechi de elemente fitomorfe identice cu ale frizelor.
După rânduielile (ordinea) vecerniilor, privegherilor și alte rânduieli, cu lămuriri pentru fiecare (f. 2r-8v), urmează Minologhionul cu cântările fiecărei luni liturgice – f. 9r-60v, apoi o serie de îndrumări intitulate diataxeis, care încep cu Diataxis tou typou tes hagias kai megales tessarakostes, etoi tou Triodiou kephalaion 27 (tipicul Triodului, al perioadei Postului Mare), serie care ocupă secvența 60v-100r (98r). Pe aceeași filă, r-v, tabla de materii, Pinax syn Theo Hagio eis ta kephalaia tou Typikou. Majoritatea indicațiilor tipiconale sunt desemnate prin termenul eidesis (informație). Următoarea secțiune este tipicul lui Markos – Marko hamartolo ieromonako (sic) syntagma ponethen eis ta aporoumena tou Typikou (o explicație a punctelor neclare din acest set de reguli/rânduieli, pusă la punct de ieromonahul Marcu) pentru tot anul liturgic, începând cu luna septembrie, de la f. greșit numerotată 170r (99r), până la 132v (128v). Vin la rând: o lungă dedicație versificată – Nikolaou tou hosiotatou patriarchou Konstantinoupoleos pros Anastasion kathegoumenon tou Sina orous, dia Christou..., f. 132r-134 r; un grupaj de texte din Anastasie Sinaitul – Anastasiou Episkopou Kaisareias tes Palaistenes peri tes artsivyriou, altele, precum Diataxis Petrou kai Paulou, reguli (îndrumări) de viețuire monahală, Viețile celor patru evangheliști după hagiograful Dorothei, episcopul Tyrului, prezente în fiecare Evangheliar (Bioi tou tessaron euangelliston, ek tes tou Dorotheou martyros, kai Tyrion Episkopou synopseos), texte din Sf. Maxim Mărturisitorul, chestiuni dogmatice pe înțelesul tuturor (despre numele simbolice ale lui Hristos, despre rațiunea credinței, cunoașterea de Dumnezeu etc.), f. 134v – 142v. Foile nepaginate conțin Paschalia pentru anii 1643-1676 de la întruparea lui Hristos, iar de la facerea lumii, 7151-7184 (Arche syn Theo ton Paschalion...).
Exemplarul este complet, în stare bună de conservare, cu unele urme de umezeală vizibile la început și sfârșit – suport îngălbenit, ondulat, cu cercăne. Ulitmele file au și galerii de cari. Urme discrete ale manipulării.
Legătură de dată târzie, în piele maro și pergamoid negru, pe carton presat; cotorul are patru nervuri aparente, marcate prin brâuri duble, fitomorfe, stilizate, aceleași de pe capetele cotorului, imprimate la rece; colțurile sunt îmbrăcate în același tip de învelitoare, deteriorată (desprinsă, cu lipsuri). Șniturile au stropi fini, de un maroniu-roșcat, bine conservat. Capetele cootrului sunt pătrunse de cari, pielea etse tocită, străbptură de fisuri.
Tipografia familiei Pinelli a fost una dintre cele mai importante oficine venețiene specializate în carte grecească, din secolul al XVII-lea. Fondatorul dinastiei de editori și tipografi a fost Antonio I Pinelli, un filoelen, născut în 1571. Și-a început activitatea în 1600, nu departe de bazilica San Marco, în S. Maria Formosa. Între 1599 și 1600, Antonio I a achiziționat garniturile de literă și ornamentele tipografice ale imprimeriei Zanetti, ca mai apoi, atelierul să se îmbogățească și cu alte seturi de caractere, printre care cele de proveniență franceză, utilizate în primele ediții în greaca vulgară, precum și cu elemente decorative provenind din stamperia Leoncini, reutilizate în cărțile liturgice. Tipografii Pinelli au fost creatorii unor noi modele de inițiale ornate, frontispicii și cadre xilografice. Atelierul a funcționat timp de două secole, până la sfârșitul Republicii venețiene. În intervalul 1600-1676 au fost realizate un număr de nu mai puțin de 244 de titluri în limba greacă. În timp, familia Pinelli a angajat doisprezece corectori între care se remarcă nume ilustre ca Maximos Margounios, Arsenios Kaludis, Nikiphoros Paschaleus, Teophanes Xenakis, ajuns arhiepiscop de Philadelphia și Theofylaktos Tzanphournaris.
Ieromonahul Theofilact Tzanphournaris a desfășurat o intensă activitate de editor și diortositor pentru cartea liturgică apărută în acest atelier ducal între 1626 și 1648 - Mineie, un Penticostar (în 2 ediții), un Octoih, un Horologion (sl. ceaslov), o Evanghelie ș.a. Acest Typikon, foarte rar menționat, a apărut cu meșteșugul și suportul financiar al lui Giovanni Pietro I, fiul lui Antonio Pinelli.
