Close
GET 20% OFF

By subscribing to our newsletter

Titu Maiorescu, fotografie de cabinet, atelier Siegmund Packer

LOT : 050

Titu Maiorescu, fotografie de cabinet, atelier Siegmund Packer

Preţ de pornire 300,00 €
LicitatieLicitația România la porțile civilizației 1
Valoare estimativă450 - 900 €
Dimensiuni16,5 x 10,5 cm
Starea de conservareFoarte bună
PLASEAZA OFERTA PRE LICITATIE

Brand: Licitatia 56
Detalii

Fotografie de cabinet care îl înfățișează pe tânărul Titu Maiorescu, atelier fotografic Siegmund Packer, Iași.

Iacob Negruzzi vorbea despre Maiorescu, referindu-se la el ca fiind „echilibrul între antiteze”, iar Maiorescu se referea la el însuși ca fiind „fiu de profesor,(...) dar nepot de țăran”. Astfel, cu origini umile, dar cu părinți influenți care au ajutat la configurarea învățământului românesc modern, acesta a avut parte de o formare educațională filologică foarte strictă, în Germania (până în 1859), apoi la Paris.  Ulterior, pleacă din Paris, se întoarce în Germania pentru a se logodi cu Clara. În 1860 își obține licența în drept și devine membru corespondent al Societății filozofice din Berlin. Din anul următor începe să publice, e autorul unei lucrări de filosofie, Einiges Philosophisches in gemeinfasslicher Form („Considerații filozofice pe înțelesul tuturor”). Se întoarce în țară la finalul lui 1861 și din 1862 este numit procuror la Tribunalul Ilfov, iar din 1863 devine profesor la Universitatea din Iași, unde predă logică și filosofie. În același an devine rector al Universității, ales pe o perioadă de patru ani. Titu Maiorescu a cunoscut la vârsta tinereții o ascensiune vertiginoasă, greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar la 22 de ani, rector la 23, academician la 27 de ani, deputat la 30, ministru la 34 de ani. De menționat este faptul că în perioada 1888-1914, Maiorescu a deținut de 5 ori titlul de ministru: (1888-1889: ministru de culte și ad-interim la ministerul Domeniilor; 1890-1891: ministru de culte și ad-interim la ministerul Lucrărilor Publice; 1900-1901: ministru de Justiție; 1910-1912: ministru de Externe, 1912-1914: Președinte al Consiliului de Miniștrii).

Dar această ascensiune n-a fost mereu lină și nici lipsită de încercări dificile, precum procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de adversarii săi politici, mai exact de Nicolae Ionescu, șeful facțiunii libere și independente. Conflictul atrăsese și suspendarea lui din toate funcțiile în 1864, până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeinicia acuzațiilor îndreptate împotriva lui. Maiorescu era acuzat că întreținuse relații cu o guvernantă a școlii de fete din Iași; este achitat și reintegrat în 1865. Din 1876 devine agent diplomatic la Berlin, funcție din care demisionează pentru a se întoarce în țară. Urmează o perioadă dificilă pe plan personal pentru criticul literar. În 1887 divorțează de Clara, cea pentru care plecase din Paris, și se căsătorește cu Ana Rosetti. Interesantă este atracția junimiștilor pentru familia Rosetti; Iacob Negruzzi era căsătorit cu o altă membră a familiei Rosetti, respectiv Maria.