Triod, Râmnic, 1761
Triod, Râmnic, 1761
Triodion adecă trei cântări, ce are întru sine slujba Sfântului și marelui Post. Acum adoao oară într-acesta chip s-au tipărit. În sfânta Episcopie a Râmnicului : cu chieltuiala iubitoriului de Dumnezeu Kyr Grigorie; de popa Costandin Athanasievici tipograful Râmniceanul; [diorthositor (și postfațator): Iordache Stoicovici], la anii dela Adam 7269, iară dela H(risto)s, 1761. [2], 414 f. + (cu signat.) : il. ; 2 col. ; 4° (29 cm), 40-42 R/col. (27 x 18 cm)
Ediţie primă: Râmnic, 1731 (tip. Ieremia Athanasievici); o ipotetică ediție 1735 (BRV IV, 69, p. 54)
Alte ediţii: Râmnic: 1777 (Constantin Athanasievici; diorthositor – ierodiacon Anatolie); București, 1768 (Grigorie ieromonahul), urmată de Râmnic, 1782 (popa Constantin (Mihailovici sau Mihailo Popovici) tipograful); 1784 (semnal, BRV IV, 183, p. 97; probabil are același tipograf)
Din punct de vedere al structurii, acest Triod este acelaşi din 1731, cu excepţia predosloviei (această ediţie nu are aşa ceva). Exemplarele complete ale Triodului de la 1761 numără 421 de file, în niciun caz 440, cum este menționat în BRV, loc. cit.
Tipar negru şi roşu (- titluri, subtitluri, colontitluri, custos, iniţialele versetelor, indicaţiile de tipic...), pe 2 coloane neîncadrate. Suport manufacturat, cu filigrane alfabetice (M, N) şi decorative (cupă, acolade etc.). 3 corpuri de literă chirilică, un tip de capitale greceşti (pentru cuvântul Triodion) și 2 de glavizne (slove majuscule). Viniete tipografice de colontitlu – capete de heruvimi, cu aspect avimorf (preluate în ornamentica românească de carte tot pe filieră ucraineană, e.g. tipăriturile de Lvov, sec. XVII), grupuri de câte trei frunze de trifoi cu pedunculi curbaţi, intersectaţi, în alternanţă cu flori de trifoi cu frunze spiralate, care formează, în şiruri unice, frontispicii de capitol sau borduri care delimitează pasajele, precum şi flancuri decorative ataşate frontispiciilor xilogravate. Şirurile duble, de motive dispuse în oglindă se întâlnesc, rar, în deschiderea secţiunilor principale. Erori de numerotare.
Ornamentica xilogravată constă mai întâi, în ancadramentul foii de titlu sau poarta cărţii, săpat şi semnat de Diaconul Constantin tipograful. Acesta reia modelul de poartă din ediția 1731 a Triodului, a se vedea, bunăoară și Mineiele (1776-80), Octoihul, 1776, Penticostarul (1767, 1785), Evanghelia din1784 (cu unele modificări), Triodul de la 1782. O altă xilogravură este pecetea domnească a lui Scarlat Ghica aidoma cu cea a înaintașului său, Grigorie II Ghica, care preia modelul heraldic al stemei lui Mihai Racoviţă din ediţiile 1742, 1750 şi 1763 ale Octoihului de Râmnic (modelul anturajului vegetal fiind prezent şi în stema lui Nicolae Mavrocordat din ediţia 1758 a aceleiaşi cărţi de cult).
Triodul cuprinde și o serie de xilogravuri tematice, miniaturale, înscrise în corpul textului, care ilustrează rememorări ale evenimentelor descrise în Vechiul şi Noul Testament (câteva poartă semnătura gravorului Constantin, P(opa) C(ostandin) şi toate au legendele în slavona de redacţie rusă, preluate din ediţia Moscova, 1683, care stă la baza traducerii damaschiniene). De asemenea, frontispiciile se compun atât din gravuri preluate din ediţia de Buzău a Triodului (de la 1700), în care scenele evocate (din ciclul hristologic) apar în medalioane anturate fie de flori şi frunze de acant şi de câte doi heruvimi în zbor (pe fond alb), fie de flori (şi frunze) similare florii-Soarelui (pe fond întunecat), cât şi din alt tip de ilustraţie, axat pe tema Răstignirii - Raspjatie G(o)s(po)d(a) N(a)š(e)go I(i)s(usa) Ch(ri)s(ta), de dimensiuni mai mari, de asemenea semnată (f. 158r). Cartea se deschide cu frontispiciul Deisis, ivirean (cu medalioane din spice şi motive vegetale compacte). Tipul fitomorf, cu motiv central (tulpină înflorită, de lalea) şi foliaj lateral (pe tiparul Pomului vieţii) ornează fila albă cu citate din Scriptură, dar are dese ocurenţe în cuprinsul volumului. Nu se regăseşte, în schimb, frontispiciul cu Iisus Hristos între apostolii Ioan şi Pavel, din ediţia 1731 (a Triodului) - cf. Cheia înțelesului, București, 1678 ori Kyriakodromion-ul de Bălgrad, 1699. O apariţie singulară este miniatura care o înfăţişează pe Maica Domnului într-un jilţ ornat cu cruci şi semipalmete, având Pruncul cu nimb cruciger în braţe (acesta ţine în mâna stângă un sul simbolizând mesajul evanghelic (legea cea nouă) cu dreapta binecuvântând). În spatele jilţului sunt figuraţi simetric doi îngeri ţinând în mâini ramuri de măslin, înmugurite. Icoana miniaturală este atestată în cărţile de Râmnic începând cu anul 1742, cu o constantă recurenţă până în 1796. Ca vinietă de final, apare un model întâlnit şi în ornamentica tipăriturilor de Blaj lucrate de Petru Papavici Râmniceanul – tulpini înflorite, de albăstrele, ieşind dintr-un vas mic, formând o triadă anturată de frunze ample, palmate, în volută, pe fond haşurat, cu inflorescenţa din mijloc redată pe jumătate (ca privită de jos în sus). Vinieta are aspect cul-de-lampe şi se întâlnește, cu rare excepţii, la sfârșitul fiecărei săptămâni liturgice de dinaintea Paștilor, în acest Triod (anterior, împodobise primele ediții ale Catavasierul trilingv din 1747, 1750).
Tipologia iniţialelor se rezumă la modelul de letrină încadrată, de dimensiuni variabile, albă pe fond roşu (sau negru, în ultima parte a volumului) fitomorf (ramuri înfrunzite, cu mlădiţe secundare care intersectează hastele). Apare şi modelul cu mascheron (M), întâlnit în Cazaniile bucureştene (din 1732 și 1768) sau în Penticostarul de Bucureşti (din 1800).
Exemplarul a fost recondiționat (remarginații, substituiri de suport, resolidarizare a filelor), cu intervenții anterioare la nivel empiric. Spre sfârșit, file cu colțuri inferioare refăcute, dar cu pierderi de text. Corpul cărții în bună parte bine conservat (text, ilustrații, în pofida unor semne de uzură, ale ornamentelor) dar cu 6 foi lipsă – f. 7, 8, 9, 106, 107 și ultima filă, cea cu postfața lui Iordache Stoicovici intitulată Creștinului Cetitoriu (conform descrierii din BRV II, p. 156). Aici, textul se termină cu tipicul prevăzut în cazul în care sărbătoarea Buneivestiri cade în miercurea Săptămânii mari (a patimilor), cu slujba Utreniei. Între f. 6 și f. 10 o filă albă cu pontuzouri și filigranul VC (grafie latină), cu o inscripție din 1866, ilizibilă. Foile 106, 107 au fost completate cu text manuscris și imitații ale frontispiciilor tipografice; fără coloncifre.
Însemnare cu chirilice, parțial obturată de intervenția asupra suportului, pe f. [2]v:
“[Această (sfântă) carte ce să numește Trio]dion este al dumneaei cocoani(i) Zamfirei ot Cerașu și ni l-au dat dumneaei ca să sluj(im) pe dânsul până când iar îi va trebui, iar fiind și dumneaei ctitoră la această sfântă biserică poate să-l dăruiască și pentru pomenire și l-am luat eu Chistea diiac cu porunca dumneaei din mâna moș popului (sic) Iordache ot Bătrâni cu care i-am dat și iscălitura cu mâna mea Ghe(orghe) Chistea 1789”.
Comunele Cerașu și Bătrâni țin de județul Prahova, fiind situate în depresiunea Starchiojd.
La f. 9r, în infrapagină se iscălește și un preot Petcu ot Cerașu, scriind la 10 februarie 1861 că s-a învrednicit să citească de multe ori “pă această carte”.
Pe marginea din stânga a foii 275, verso: “Cercaiu un condeiu ca să văz cum scriie”.
Legătură în piele brună (stropită) pe lemn, recondiționată în zona cotorului și a copertei posterioare, inclusiv cotorul; închizători noi, din piele și alamă, funcționale. Medalion tip mandorlă pe coperta anterioară, cu icoana Răstignirii, neclară; ramă cu chenar interior și muchii fitomorfe, tulpini oblice în colțuri, cu mlădițe succesive bifurcate, bordură lată, fitomorfă (cu arabesc de vrejuri palmate) despărțită de primul chenar prin linii triple și margine exterioară identică cu a acestuia. S-au păstrat cele 4 nervuri profilate ale cotorului. Șnituri ondulate, pătate. Capitalbanduri noi, alb cu roșu. Forzațuri fixe și câte 3 foi mobile din hârtie poroasă, nuanța bej-verzui, impecabile.
Bibliografie: BRV II, 204
BRV Additamenta, p. 238
Teodorescu, Dorin. Cartea veche românească de Râmnic : 1701-1830 (Slatina, 2005), p. 57
