Viețile Sfinților din luna octombrie, Mănăstirea Neamțului, 1809
Viețile Sfinților din luna octombrie, Mănăstirea Neamțului, 1809
Cu ajutorința a prea osfințií sale kyr Veniamin, și a altor iubitori de Hristos patrioți, s-au tipărit această sfântă carte ce cuprinde întru sineși viețile sfinților din luna lui octovrie, care acum întâiu s-au tălmăcit din limba slovenească în cea romănească spre folosul de obște. În sfântă Mănăstirea Neamțului, întru însăși a ei tipografie. În anii de la mântuirea lumii, 1809, fevruarie 13, de Ignatie și Gherontie monahii : [cu sârguința proin starețului Dorothei și diorthosirea monahului Isaac]. [3], 174 f. (cu signat.), 4° (37 cm), 44-52 R (30 x 16 cm).
Tipar negru pe suport manual de culoare albastru-verzui, alternând cu un suport de un ton mai deschis, cu pontuzouri; s-au folosit 5 corpuri de literă chirilică (slove de rând și majuscule negre compacte și spațiate). Pagina de text în chenar simplu, dublat în partea de sus și lateral, care include colontitlurile și coloncifrele, nu și custosul; cu unele porțiuni șterse ori incomplet trasate (linia exterioară lateral dreapta). Comentarii și trimiteri scripturistice în manșetă. Finaluri de capitol în cul-de-lampe. Ornamentică tipografică de tip friză, cu motive vegetale stilizate, cruci înscrise în cerc, sori antropomorfi, și inițiale sau prenume abreviate ale zețarilor (M, C sau Con). Ca o particularitate a tipăriturilor de Neamț, prezentă și aici, este cuvântul Amin în dispunere cruciformă, la sfârșitul unor pasaje hagiografice.
În xilogravură sunt: mai întâi “poarta” florală a titlului (semnată P S, cu slove minuscule), sub forma unei dantelării omogene, specifică tuturor tomurilor acestei ediții multivolum, a Vieților sfinților, tipărită în intervalul 1807-1815; stema fără scut, în câmp liber, cu acvila bicefală a țarului Alexandru I Pavlovici deasupra unei vedute miniaturale (pe f. de tit. verso), flancată de titulatura abreviată, a Împăratului atoată Rossia; însemnului heraldic îi sunt dedicate 14 stihuri politice. Urmează gravura cu Înălțarea Domnului, pe a doua filă liminară verso, purtând data 1807 (în dreapta, jos), urmată de un tropar și de o vinietă din vrejuri palmiforme, într-un ancadrament secundar din benzi tipografice, și frontispiciul încadrat, cu icoană, lucrat de Ierei Simion, reprezentând epifania brâului Maicii Domnului în Biserica din Vlaherne (Constantinopol), anturată de ample arabescuri cu flori mari – f. 1r, unde începe praznicul zilei de 1 octombrie, cu un Cuvânt la acoperământul Preasfintei stăpânei noastre…
Ocuparea întregului spațiu tipografic nu a permis folosirea altor ornamente xilogravate. Volumul are, însă, mai multe tipuri de inițiale, profilate pe un fundal ocupat integral de vrejuri curbate cu foliaj plin, sau pe tulpini înflorite, pe fundal alb, fie dispuse în spatele grafemului, fie anturându-l simetric; apar și modele de dantelărie florală în jurul câte unei inițiale de tipar.
Cartea începe cu o scrisoare de dedicație adresată Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei (pe care dedicatorul nu-l numește decât prin apelativul Preaosfințite Stăpâne), de către Ioan Arhimandrit și stareț Sfintelor Mănăstiri Neamțului și Secului, cu tot soborul (f. [2]r-[3]r). Pe aceeași pagină unde ia sfârșit scrisoarea, se află două texte versificate – o Epigramma la cartea aceasta și Despre carte cătră cetitori.
Pe f. 174r, după indicele alfabetic al sfinților lunii octombrie, deasupra unei cruci din motive tipografice (ornament de final des întâlnit în cartea nemțeană, combinat cu cripto- sau caligrame), se află o mențiune privind responsabilitățile secundare asupra ediției:
“Sfârșit și lui Dumnezeu mărire. Urmându-să din cuvânt în cuvânt cartea aceasta, și îndreptându-să cu toată luarea aminte și sârguința, de sfințiia sa părintele nostru Dorothei proin Starețul și Arhimandritul Malorossian, la tipărire s-au diorthosit prin perierghiia monahului Isaac”.
Exemplar complet, în stare bună de conservare. Blocul cărții prezintă, de la un capăt la altul, găuri de zbor și patină vulgară. Galerii de cari în albitura superioară, spre sfârșit. Unele intervenții empirice asupra marginilor. Rupturi. Desene și urme ale unei ștampile rotunde, culoarea violet, aplicată din loc în loc (cu detalii indistincte). Un sigiliu în fum, cu 3 inițiale I M A.
O însemnare cu chirilice pe f. 1r-2r, marginile inferioare: “Această carte octovrie este a me, ieromonah Paisie” (cu cerneală negre). O însemnare din 1904 a unui Ștefan Lozacov, ultima f. sus, recto.
Legătură de epocă în piele maro pe tăblii din lemn, cu închizători care se prind în nituri pe coperta anterioară, atașate la o dată târzie; ancadramente pe ambele coperți, din linii simple alternând cu șiruri de motive stilizate - frunze sinuoase și cupe de crin, cuscurte tulpini de floarea soarelui, cu florile redate din spate, înclinate, în cele patru colțuri; filetă romboidală (ornament aurit) din croșete, în centrul primei coperți, idem coperta a II-a, dar fără urme de aurire. 5 nervuri profilate, pe cotor, cu porțiunile dintre nervurile 1-2, 3-4, 4 și capul cotorului, de o nuanță mai deschisă, a învelitorii. Întrer toate nervurile se pot observa frunze crestate, arcuindu-se, și lalele, mai puțin între nervurile 2 și 3 unde se află imprimat, pe două rânduri, titlul: Luna lui / octovrie (cu majuscule); aceste secvențe, ca și decorația nervurilor, este încadrată de palmete prelungi. Capul superior al cotorului are altă învelitoare, idem colțurile coperților. Cea veche prezintă numeroase canale, și crăpături. Învelitoarea originală a coperților este deteriorată din cauza atacului de cari, zgâriată, cu multiple efasări ale grenului.
Forzațuri duble din hârtie bej, poroasă, bine păstrate. Tranșe vopsite în roșu deschis, neuniforme cromatic.
Bibliografie: BRV III, 773
