Act original, difolio, 20 octombrie 1856, Alexandru Dimitrie Ghica întărește vânzarea prin licitație a unei moșii din județul Argeș
Act original, difolio, 20 octombrie 1856, Alexandru Dimitrie Ghica întărește vânzarea prin licitație a unei moșii din județul Argeș
Act original, difolio, din 20 octombrie 1856, prin care Alexandru Dimitrie Ghica întărește vânzarea prin licitație a unei moșii din județul Argeș.
Redactat cu cerneală neagră, scriere chirilică de tranziție, pe hârtie manufacturată. Intitulația este caligrafiată, cu cerneală de aur.
Prințul Alecsandru Dimitrie Ghica, Caimacamul Țării Românești
Văzând raportul de mai jos al Departamentului Dreptății cu n(umărul) 6709 atingător de vânzarea cu licitație a moșií Leșile ce ține de Bârlog, din județul Argeș, coprinsă în dânsul, ce a fost avere a Catinchii Arion și s-a cumpărat de Pitaru(l) Matei Cioranu pământean, cu prețul de galbeni trei mii unul, Noi întărim vânzarea aceasta spre pacinica stăpânire a cumpărătoriului.
N. 267
1856 oct. 20
Central, pecetea ovală, în chinovar, a domnitorului, cu însemnele heraldice și inițiale.
(sus: No. 4739 oct. 22 / pr(iimită în) 22 oct. 856, 10095)
Dedesubt:
Înălțimei Sale Prințului Alecsandru Dimitrie Ghica, Caimacamul Țării Românești,
Departamentul Dreptății (cu semnătura Șefului Departamentului, i.e. ministrului Justiției, Constantin Bălăceanu)
La județul Argeșu puindu-să în vânzare cu licitație moșia Leșile ce ține de Bârlog, din acel district, plasa Găleșeștilor, avere a Dumneaei Catinchii Arion, ce i-a rămas moștenire de la răposata muma Dumisale, Sultana Băbeanca, după însăși cererea numitei ca o moștenitoare spre desfacerea creanțelor creditorilor pomenitei răposate, după desăvârșita hotărâre a judecătoriei Ilfov sec(ția) 2 și poliție, s-a priimit acum raportul pomenitei judecătorii cu n. 4841, încredințător că prin îndeplinirea formelor legale, s-a adjudecat prezisa moșie asupra dumnealui Pitarului Matei Cioranu pământean (localnic), cu preț(ul) de 3001 – treii mii și unul galbeni, cu condiția a-și avea stăpânirea cumpărătorul precum s-a urmat până acum, cu prigonirile ce va fi având această proprietate, unde prin hotărârile depuse în Tribunal s-a văzut dându-o de vecină iar despre vecinătatea cu proprietatea Dumnealui Pah(arnicul) Pană Olănescu prin împietrirea unuia din membrii Tribunalului; iar suma banilor cu care s-a vândut acea moșie, zice Tribunalul că nu s-a depus în casa sa, căci 2675 galbeni sânt răspunși vânzătoarei mai nainte, de cumpărător precum să deslușaște prin definitiva sentință a Judecătoriei Ilfov no. 2 cu no. 85 și pentru restul până la suma cu care s-a vândut la licitație, s-a loat de baz (sic) aceeași sentință prin care să dispozează ca, dacă peste prețul tocmit în particular va eși preț ori mai mare sau mai mic, nici vânzătoarea să ceară adaos, nici cumpărătorul scăzământ; ear despre arenda în care să află dată pomenita moșie, fiindcă mai nainte de a ecspira contractul s-a depărtat arendașul, rămâne a să regula după procesul ce să zice că ar fi mijlocind între Dumneaei Catinca Arion cu numitul arendaș pentru care ar fi mijlocind și hotărârea dată de Tribunalul Dâmbovița. Adjudecația adaogă Judecătoriea că s-a efectuat în prezența și a vânzătoarei care a dat mulțumire pă prețul eșit. Pă aceste temee și conform art. 9 din legiuirea pentru licitații, Departamentul cu respect supune vânzarea aceasta la întărirea Mării voastre. Șeful Departamentului C. Bălăceanu.
N. 6709
1856 octovrie 13
Catinca Arion era descendentă a unei vechi familii boierești din Ialomița, stabilită acolo în secolul XVII.
Din Familiile boierești române, de Octav-George Lecca, p. 20 :
„Constantin Bălăceanu, fost mare Ban la finele sec. trecut (XVIII), a avut de fii la randul său pe : Hatmanul Stefan Bălăceanu, Ion Bălăceanu și Constantin Bălăceanu, fost mare vornic, ministru de culte la 1838, Prezident al Eforiei spitalelor la 1840, ministru de justitie la 1856”.
Pitarul Matei Cioran(u) a fost, probabil, fiul lui Ioniță Cioran(u), deținător al altor moșii muntenești.
Pană Olănescu (1802 – 1885)
S-a căsătorit la 29 iunie 1841 cu Maria Ghica, n. 1821, decedată la 1906, fata marelui Logofăt Dimitrie (Tache) Ghica și a Mariei Câmpineanu; soția lui Pană era sora scriitorului Ion Ghica. Pană Olănescu a fost mare serdar, mare paharnic, procuror la Olt, apoi ispravnic la județul Dâmbovița timp de 3 ani. A fost Director la Eforia Spitalelor Sf. Pantelimon și sef al Poștelor.
A fost ales deputat al Colegiului I de Dâmbovița la 19 februarie 1860, deputat pentru orasul Găești la 11 aprilie 1860 și Senator al Colegiului I Dâmbovița la 3 noiembrie 1866, apoi deputat în mai multe rânduri.
„Olăneştii sau Ollăneştii, originari din Olăneştii de Vâlcea sunt una, dacă nu cumva cea mai veche familie născută pe pământul românesc, care şi-a păstrat numele neschimbat, chiar şi în vremuri de
surghiun, de când a apărut până în ziua de astăzi, numai prin partea
bărbătească, nu prin femei şi nici prin înfieri. Familia apare în documente, pe la jumătatea secolului
al XV-lea ( 1450 ), iar în legende, pe care le regăsim şi astăzi la Olăneşti, apare prin secolul al XIII-lea (1230). Pe la începutul secolului al XVIII- lea au apărut două ramuri: „una din care face parte Pană Dincă Olănescu, pitar, serdar, paharnic, logofăt, clucer, prefect de Argeş şi cealaltă ramură, din care face parte Dimitrie C. Ollănescu – Ascanio ( 1849 – 1908 ), doctor în drept şi ştiinţe politice la Bruxelles, magistrat, primar al oraşului Tecuci, diplomat,director general în Ministerul de Externe, comisar general al Expoziţiei Universale de la Paris din 1900, ministru plenipotenţiar, poet, scriitor, primul academician originar din Focşani ( 1893 ), vicepreşedinte al Academiei Române, cavaler al Legiunii de Onoare”.
Ap. Horia Dumitrescu, Scriitorul, diplomatul și academicianul
Dumitru (Dimitrie) Constantin Ollănescu – Ascanio (1849 – 1908), care citează din
Barbu Ollănescu - Orendi, Aşa a fost să fie. Amintiri din anii mei buni şi răi,
Editura Humanitas, Bucureşti, 2014, p. 30
