Andrei Ilia, Ortus et progressus variarum in Dacia, Cluj, 1764
Andrei Ilia, Ortus et progressus variarum in Dacia, Cluj, 1764
ORTUS ET PROGRESSUS VARIARUM IN DACIA GENTIUM AC RELIGIONUM
[Originea și răspândirea credințelor religioase ale neamurilor din Dacia], carte tipărită la Cluj în anul 1764.
Două sunt cărțile de un real interes referitoare la Transilvania aparute la începutul epocii Luminilor. Una dintre ele este serierea lui Laurențiu Toppeltin, Origines et occu sus Transsylvanorum (Viena, 1762), ce se referă la istoria şi realitățile Ardealului. Cealaltă carte este scrierea atribuită recent, de către bibliologii români, clericului român iezuit Andrei Ilia, Ortis et Progressus Variarum in Dacia, apărută prima dată în 1730, iar apoi, într-o formă mai dezvoltată, în anul 1764 la Cluj, ce se referă la Istoria bisericilor creştine din Transilvania.
Cartea, în octavo, de (1) fila + 188 pagini, tiparità in limba latină, are pe pagina de titlu urmatorul text:
ORTUS ET PROGRESSUM VARIARUM IN DACIA GENTIUM AC RELIGIONUM CUM PRINCIPIBUS EJUSDEM: PRIMUM IN LUCEM DATUS Anno Millesimo, septingentisimo, trigesimo. NUNC DENUO RECUSUS. CLAUDIOPOLI, Typis Academicis Societatis JESU. Anno M.DCC.LXIV.
Lucrarea începe cu descrierea împrejurărilor răspândirii creștinismului în Dacia pe vremea romanilor, iar de la capitolul III înfățișează începuturile Bisericii române greco-catolice din Transilvania, prezentând pe larg confesiunea episcopilor Teofil de la Bălgrad și Atanasie de la Bălgrad (pp. 7-13), apoi despre răspândirea catolicismului, arianismului, luteranismului, unitarismului, calvinismului, anabaptismului, despre prezența armenilor și bulgarilor, a ordinelor călugărești, a diferite secte, care, toate, au transformat sub aspect spiritual Transilvania într-o adevărată Galilee a neamurilor. A doua parte a cărții evocă rolul important al principilor Transilvaniei din familia Bathori, a împăratului Rudolf și a lui Mircea Viteazul (p. 132), a pricipilor Botskai, Rakoczi, Bethlen, Apafi, precum și ale unor familii nobile (inclusiv de origine română) în susținerea religiei oficiale, cu toții aplicând principiul medieval al impunerii în rândul supușilor a propriei credințe. Este relevantă, la sfârșitul cărții, activitatea prozelită a nobilului Sigismund Kornis din partea Clujului, pomenindu-se, din vremea ocupării Ardealului de către Austria, fenomenul religios miraculos în cadrul epocii a lăcrimării renumitei icoane „făcătoare de minuni” de la Mănăstirea Nicula (p. 187).
Exemplarul alăturat este complet.
Legătura cărții este originală, din tăblii învelite în piele de culoare maro închis marmorată, neornamentală. Această scriere rară face parte din categoria bibliofilă a Transilvanicelor, fiind de un real interes pentru Istoria Bisericii Românilor.
Alte exemplare din această tipăritură sunt semnalate în colecțiile speciale ale Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti Cluj-Napoca, Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca și la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
Referințe bibliografice:
Cartea românească veche tiparità in Imperiul Habsburgic (1691-1830), Cluj-Napoca, 2016, p. 611-612.
Sommervogel C., Bibliotheque de la Companie de Jesus, IV, Zürich, 1895, p. 344.
Seivert J., Nachrichten von Siebenburghischen Gelehrten, Preszburg, 1785.
Veress A, Bibliografia română-ungară, Bucureşti, 1, 1931, p. 250.
