Antim Ivireanul, Noul Testament de la București, 1703
Antim Ivireanul, Noul Testament de la București, 1703
Antim Ivireanul, Noul Testament de la București, tipărită la București în limba română, cu alfabet chirilic, sub patronajul cultural al domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, 1703.
Volumul complet are (2) + 210 file (cu o serie de greșeli de numerotare). Legătura este din tăblii de lemn învelite în piele de culoare maro închis, copertele fiind ornate cu chenar din motive florale, în colțarele primei coperte cu medalioane redând chipurile evangheliștilor, iar central cu un medalion rombic cu scena Pogorârea Sfântului Duh. Pe coperta ultimă, ornamentul din chenar se repetă în câmpul interior sub formă de benzi verticale. Legătura păstrează cheutorile vechi, din metal și piele; datează de la începutul secolului al XVIII-lea, fiind, credem, chiar legătura originală. La români acest text biblic (Noul Testament) a fost tipărit pentru prima dată, din îndemn calvin, în 1648, la Bălgrad (Alba Iulia), apoi, în ediția integrală a Bibliei, în 1688, la București. Noul Testament, apărut 15 ani mai târziu, reprezintă întâia ediție românească de sine stătătoare strict ortodoxă. Inițiatorul ediției - Antim Ivireanul era unul din marii cărturari teologi ai epocii. Materialul tipografic este cel folosit în 1688 la tipărirea monumentalei Biblii de la București.
Noul Testament de la București este o carte simplă ca aspect grafic, dar elegantă și (probabil din cauza tirajului redus) destul de rară. Marele teolog creștin a procedat astfel pentru a acorda cea mai mare atenție textului. Pagina de titlu a cărții are textul plasat într-un chenar din compoziții tipografice. Acesta vestește tipărirea scrierii, pentru prima dată în această formă în limba română, din porunca și cu toată cheltuiala Domnului Constantin Brâncoveanu, cu binecuvântarea Mitropolitului Teodosie, prin strădania lui Antim Ivireanul, în ediție Princeps. Pe versoul foii de titlu se află stema lui Constantin Brâncoveanu însoțită de versuri. Pe fila următoare este imprimată Prefața lui Antim Ivireanu, închinată lui Constantin Brâncoveanu, în cuprinsul căreia, într-o formă teologică-filosofică savantă, neasemuit de frumoasă, cărturarul laudă gestul cultural-spiritual exemplar a Voievodului român, de a tipări cartea sfântă în a sa limbă părintească, întru luminarea norodului dreptcredincios și asupra vrăjmașilor biruință. După prefață urmează părțile componente ale textului biblic, Evangheliile, Apostolul, iar la sfârșit Apocalisul lui Ioan. În decursul timpului, cartea a avut mai mulți proprietari. Din forzațul primei coperte provine o filă fragmentară ce conține mai multe însemnări vechi. Cea mai veche dintre ele pare să fi fost scrisă la scurtă vreme după apariția cărții, de către un anume Crăciun Ungureanul, care mărturisea că a cumpărat cartea de la Buzău, cu suma de 5 taleri de aur. Celelalte note reprezintă trimiteri rezumative la textele biblice, pentru diferite prilejuri și întâmplări: la aprindere de foc, la neplouare, când năvălesc limbi străine, când vin turcii, la cutremur de pământ, la spovedanie, pentru bărbați bolnavi și femei bolnave ș. a. Mulțimea indicațiilor tipiconale, scrise cu chinovar (cerneală roșie) în restavul lateral al filelor, atestă folosirea cărții ca Evangheliar și Apostol, în cadrul serviciului liturgic. Alte însemnări vechi au fost aflate la sfârșitul cărții. La prima vedere, fila ultimă părea acoperită pe verso cu o altă coală, de culoare albăstruie. Cercetarea atentă a dezvăluit faptul că, de fapt, această filă era vopsită integral și uniform cu tempera pentru a se acoperi vechile însemnări de proprietate. Spălarea colii a scos la lumină următoarele însemnări:
„Acest sfânt și dumnezăiesc Testament Nou este al dumnealui jupânului Gheorghe Voicu. L-am luat de la sluga mea, de la Ion, ce slujește la mine în prăvălie, la București, în tal(eri) 15. L-am cumpărat eu de la el [și] oricine s-ar ispiti să-l fure să fie afurisit, precum scrie și Ion cu mâna lui aici într-nsul. Leat 7259“. „Și Ion l-au cumpărat de la dumnealui jupânul Enea din Cozia, ginerele răposatului Crăciun Ungureanul, în București“. Coroborarea mărturiilor documentare dezvăluite atestă că, la scurt timp după apariție, cartea a fost cumpărată, în Buzău, cu suma de 5 taleri de aur, de către Crăciun Ungureanul, așadar originar din Transilvania. De la el a rămas ginerelui său, Enea, din Cozia, care l-a vândut unui anume Ion, ce era vânzător în prăvălia lui Gheorghe Voicu din București, căruia, în 1750-1751, i-a vândut cartea cu nu mai puțin de 15 taleri. Ulterior, această tipăritură a ajuns în Transilvania, folosindu-se în partea Aradului.
Noul Testament ortodox, tipărit în această formă pentru prima data în Țara Românească, sub patronajul lui Constantin Brâncoveanu, exemplar rar, are valoare patrimonială deosebită.
