Apostol (română). Iași, 1756
Apostol (română). Iași, 1756
Apostol (română). Iași, 1756
Apostol carele acum întâi s-au tipărit, întru acestaș chip. În zilele prea înălțatului Domn Io CostantinMihai Cehan Răcoviță Voevod, întru a doao Domnie a Mării sale. Cu osârdiia și cu toată chieltuiala prea osfințitului Mitropolit al Moldovei, Kyr Iacov întru a sa tipografie, în Sfânta Mitropolie [s-au tipărit de Grigorie Stanovici Tipograful], în Iași. În anii de la Adam, 7264. Iară de la Nașterea lui Hristos, 1756. 4°, [2], 174 f. : il.
BRV II, 296
Unica ediție de Iași, a cărții de cult Apostol, la secol XVIII este aceasta, edițiile 1736 și 1791, menționate în BRV sunt simple semnale pe care timpul și împrejurările nu le-au confirmat sau întregit corespunzător unor descrieri bibliografice. Nu sunt consemnate reeditări ale ediției de față la Iași, pe parcursul secolului al XIX-lea. Ca tom liturgic și chiar ca realizare grafică, acest Apostol rămâne o prezență singulară printre tipăriturile izvodite de Sandu Irimia și Grigore Stanovici în vremea păstoririi lui Iacov Putneanul. Alte titluri scoase în atelierul mitropolitan vor cunoaște reeditări grație inițiativelor lui Veniamin Costachi și meșterilor tiparnici ai Mânăstirii Neamț, înainte și după 1830.
O particularitate a cărții stă în faptul că antifoanele de preste toate zilele (cântări pentru două coruri de strană aflate într-un „dialog” melodic-psaltic) care urmează secțiunii de final (f. 173 r-v) intitulată Prochimene și alliluiare (cu versete din Psalmi și imne ce conțin refrenul de preamărire aleluia), sunt în limba slavonă, preluate ca atare din ediția 1704, de Buzău, a episcopului Damaschin. De altfel, structura tomului o urmează îndeaproape pe cea a mai vechii tipărituri.
Tipar negru și roșu pe suport manufacturat, slove de mărimi diferite, custos, colontitluri, signatură cu slovocifre; pagina de text în chenar dublat lateral, care nu include signatura și custosul. Numele tiparnicilor (Gligorie (sic) T, Sandul T) apar în latura inferioară „adâncită”, a portalului foii de titlu, același cu al Antologhionului de Iași, din 1755 – un portal cu fronton frânt, decorat cu semipalmete, dominat de prezența Arhiereului Iisus Hristos șezând pe tronul slavei înconjurat de heruvimi și flancat de simbolurile aureolate ale evangheliștilor Matei și Marcu (Luca și Ioan fiind redați, simbolic, pe postamentele stâlpilor pe care se înșiră portrete de sfinți arhierei ai eparhiilor Bisericii primelor veacuri, în medalioane). În partea de jos a portalului se află icoana Streteniei (a înfățișării la Templu a pruncului Iisus, care apare aici sub forma unui copil din varianta Hodigitria, bunăoară, purtând nimb cruciger și binecuvântând), Mitropolia Iașilor având acest hram istoric al Întâmpinării Domnului.
Ornamentica tipografică constă în bandouri și viniete de final (în cul-de-lampe); cea xilografică, aparte de stema dublei domnii a lui Racoviță (excesiv de barochizantă, în ramă fitomorfă și cu 14 stihuri dedicatorii) și de poarta titlului, preia fidel din iconografia Apostolului de sec. XVII, București (1683) și de început de secol XVIII (1704), de Buzău, după clișeele originale aduse, pesemne, de bucureșteanul Grigore, la Iași: frontispicii având legendele în slavonă, cu tema Pogorârii Sf. Duh, a Duminicii tuturor Sfinților și cu Iisus-Emanuel, marchează etape liturgice specifice marilor praznice postpascale, deși tema Înălțării poartă doar un simplu ornament cu arabesc foliaceu și cap de înger (- model cu dese ocurențe în repertoriul grafic al Apostolului ieșean). Letrinele gravate (majoritatea, de 3 x 3 cm.) au variante cu negru și roșu, de exemplu F, care revine foarte des (de la Fraților...), în care se observă figuri angelice; se remarcă un model de slovă P, istoriată (cu preot) sau un model de B cu vedută. Apare, în carte, o singură dată, o vinietă cu model hibrid, din cărțile lui Antim Ivireanul - un cap de taur din gura căruia se desprind vrejuri bogat înfrunzite, cu două flori mari orientate, fiecare, spre exteriorul ansamblului cul-de-lampe. Dar volumul conține și contribuții ale celor doi meșteri: pe cea de-a doua filă liminară recto, un Pantokrator în picioare, în centrul aureolei de tip mandorlă anturată de heruvimi, binecuvântând și ținând Evanghelia deschisă; sub tălpile Mântuitorului se învolburează norii cerului în care se observă alte capete angelice. Jos, în stânga, într-o secvență continuă, numele gravorilor: Grigorie T. Sandul T. Sub ilustrație, un tropar din 6 versuri, o bordură cu astragali și o notă: „Și s-au tipărit de Grigorie Stanovici Tipograful”. Pe f. [2]v, aflăm scena coborârii la Iad a lui Iisus Hristos, după Ivan Bakov, purtând legenda în românește: Înviere(a) lui Is Hs (care deschide slujba Duminicii Paștilor), ilustrație surmontată de arabescul cu cap de înger și o interesantă ilustrație în plină pagină, cu Sf. Apostol Luca (legenda în slavonă circumscrie, pe interior, aureola). Acesta este redat în semiprofil, mergând, desculț, prin mijlocul unui peisaj imaginar, cu coline domoale și arbori scunzi (evocând relieful microasiatic) și ținând în același timp, la piept, un codice deschis (cel al Faptelor Apostolilor), cu mâna stângă; cu mâna dreaptă, apostolul ține pana de scris, ușor ridicată, pregătită a atinge filele, ca sub impulsul unei bruște inspirații. În spatele bărbatului (în partea stângă a registrului inferior) putem vedea capul simbolului său zoomorf – taurul, întors spre figura umană, dar redat într-o poziție stângace, pe sol, și în fața taurului un alt codice închis, cu ferecătură, aluzie la Evanghelia Sf. Luca, deja săvârșită. Partea de sus a fundalului este dominată de ample volume noroase de tip cumulus, care descind, lin, spre dreapta imaginii, ca un simbol al prezenței divine tainice, care inspiră lucrarea apostolului și îi ghidează pașii, în același timp. Jos, în stânga, în cartușuri albe, suprapuse, semnăturile meșterilor (în aceeași formă ca mai sus).
Pe ultima pagină, cei doi mulțumesc, după obicei, pentru încheierea a lucrului tiparnic (implicit a diortosirii): “Sfârșit, și lui Dumnezeu mărire, Căruia ne-au ajutat după început, de am văzut și sfârșitul”.
Legătura cărții este în piele și pergamoid, nuanța gri-închis, pătrunsă de cari. Cotorul are 5 nervuri profilate; prezintă deteriorări – canale, crăpături, învelitoare desprinsă. Prima copertă etalează o cruce cu capete treflate și în marginea inferioară, un supralibros: Ioan și Elena Stoian – (ornamentul și marca de proprietate au urme de aurire). O bucată de postav negru străbate vertical blatul ultimei coperte. Forzațurile duble, bleu, au pete și perforații. Șnituri îmbătrânite, ondulate.
Starea de conservare a corpului cărții dă mărturie despre folosirea frecventă a tomului de strană, fără însă a ne oferi indicii despre sau lăcașul/lăcașurile în care a servit cultului (deși deținătorii istorici dezvăluiți de supralibros vor fi fost, probabil, un preot și prezvitera lui). Filele au multiple depozite de ceară, patină vulgară intensă, rupturi compensate prin varii tipuri de remarginație; suportul este fragilizat (vizibil în special la ultimul fascicul). Cusăturile sunt laxe. Versoul ultimei file conține transcrierea unor pripeale (cântări de laudă) dedicate sfinților Ioan Zlatoust și Nicolae (cu chirilice). Exemplar complet.
