Cazanii, Buzău, 1834
Cazanii, Buzău, 1834
Cazanii. Buzău, 1834
Cazanii ce cuprind în sine Evangheliile tâlcuite ale Duminicilor de preste an, și cu Cazaniile Synaxarului Praznicilor împărătești, și ale sfinților celor Mari, a 12 luni de preste an. Care, mai îndreptându-să atât la vorbă fiind cea veche, foarte proastă, cât și la noimi în multe locuri aflându-să greșite, s-au tipărit acum în zilele Prealuminatului, și prea înălțatului nostru Domn atoată Țara Rumânească, Alexandru Dimitrie Ghica voevod. Cu blagosloveniia, și cu toată osârdiia iubitoriului de D(u)mnezeu Episcop al Sf(i)ntei Episcopii Buzăul, Kyriu Chesarie. În sf(â)nta Episcopie Buzăul. 1834, noemvrie 3. [2] f., 408 p. : il. ; 4° (35 cm), 32-40 R (31x19 cm)
BRM I, 11162
Din prefața intitulată Către Pravoslavnicul Cetitor (nesemnată, dar scrisă foarte probabil de Vasile Manole Buga, directorul tipografiei reînnoite):
“(...) Ca un râvnitor al celor mai din nainte arhierei, și păstori ai neamului nostru, au bine voit în Tipografiia Episcopiei sale (a lui Chesarie) cea din nou acum de însuși sistisită, de au dat în tipar această carte folositoare de suflet, ce să numește Cazanie, carte cuprinzătoare întru sine de tot felul de învățături stăpânești ale Mântuitoriului nostru, mai dulci decât mierea (...), carte care adapă fără pizmuire sufletele cel însetate ale tuturor hristiianilor de obște, iar mai vârtos ale celor proști, și lăcuitori pe afară la sate (...). Deci precum Preasf(i)nțiia Sa cu acest fel de înfocată râvnă n-au socotit nici greotatea vremei, nici cheltuiala au cruțat, ci numai la folosul cel de obște cu totul întru toate privind au făcut a să tipări această Carte, asemenea și pravoslaviia voastră cu aceiași râvnă, și evlavie cetind învățăturile cele într-însa cuprinse, să vă siliți cu toții a le pune și în lucrare, ca să vă împodobiți cu faptele cele bune (...). Faceți cu aceasta îndemnare a să da și alte cărți la lumină”.
Tipar negru pe două sorturi de suport, din care unul albastru deschis, corpuri variabilă de slovă, custos.
O ediție in folio, ca dimensiuni, in quarto ca număr de plieri a colii tipografice, al cărei aspect ce denotă echilibru și eleganță amintește de mai vechile izvodiri bucureștene și buzoiene realizate cu “condeiul de fier”. Un tipar omogen, cu un repertoriu grafic de o mare frumusețe, de la titlurile caligrafiate și înflorate, la letrinele cu contur rotunjit, profilându-se pe fondul fin hașurat, decorat cu tije florale, într-un discret clarobscur; de la frontispiciile fără cadru – din care icoana lui Hristos Cel înviat purtând nimbul cruciger, binecuvântând, într-o ipostază dinamică, de triumf, - ca și cum ar ieși în întâmpinarea privitorului dintr-un medalion din vrejuri și anturaj vegetal luxuriant, frontispicii printre care aflăm un model longeviv, foarte iubit, de Deisis (singurul în chenar), din cărțile Ivireanului, până la imaginea calchiată după cea a lui Bakov, cu Duminica tuturor sfinților (p. 248); aflăm și un triptic a cărui icoană centrală este ocupată de o Sf. Treime cuprinsă într-o cunună de luceferi și redată în toiul unui tainic dialog, cu globul pământesc sub forma unei semicalote scăldate în lumina Sf. Duh, între ipostasuri; icoanele sunt octogonale – cele de lângă Sf. Treime înfățișează, în dreapta, scena primirii Tablelor Legii de către Moise, pe muntele Sinai, iar în stânga, via Crucis, cu Hristos mergând sub povara supliciului, spre Golgotha. Fundalul tripticului este umbrit și de formă rectangulară ca un panou pe care stau prinse aceste mici “tâlcuiri” vizuale ale Revelației, ale temeiului ei scriptural. Alte xilogravuri emblematice sunt stema domnească, după modelul celor brâncovenești preluate și de heraldica unor domnii cum este cea a Mavrocordaților, a domnitorului Racoviță ș.a., cu stihurile politice închinate peceții; un model de ornament de capitol cu glob cruciger lângă care se desfășoară, simetric, orizontal, ghirlande de frunze, flori și simboluri ale abundenței; viniete de final cul-de-lampe, cu același model ce combină – susținute de un ansamblu ingenios de ramuri de măslin și acant, simboluri ale cultivării și meditației asupra sinelui, timpului și cuvântului scris al învățăturilor de credință – o carte, o oglindă și o pendulă. O altă imagine folosită ca ornament de final este cea a unei bazilici și, o apariție mai puțin obișnuită dar în ton cu preocupările epocii, imaginea unui “alchimist” în mijlocul naturii, experimentând, de fapt, același coneț cu Galen, părintele medicinei, care apare mult mai clar în filele altui imprimat buzoian ce avea să fie scos la lumină în 1839, Kyriakodromion la Evanghelii (sau cazaniile lui Nichifor Theotokis, după ediția 1801). De altfel, repertoriul utilizat în cazaniile de față, fidel tradiției muntenești dar incluzând și modele preluate din grafica budensă și cea nemțeană, conferă un stil aparte cărților lucrate în tiparnița Episcopiei Buzăului din vremea păstoriei lui Chesarie (de pildă, edițiile Psaltirii sau cea a Evangheliei, din intervalul 1835-1844 și mai departe).
După corpul cazaniilor urmează 4 pagini cu tabla de materii (Însemnare pentru toate cazaniile ce sânt în cartea aceasta), lista praznicelor împărătești și ale sfinților mari (Însemnare a praznicilor); la p. 407 formula de încheiere și 28 de versuri în care cititorul este îndemnat a citi aceasta culegere de predici duminicale, iar pe pagina următoare, un epilog calchiat după cel din cartea românească a veacurilor trecute, care începe cu binecunoscutul apel la îngăduință (iară cei ce vă veți întâmpla a ceti, bucurați-vă în Domnul și orice greșală veți afla, îndreptați cu duhul blândețelor) și sfârșește cu “poezia tiparnicului” din 6 versuri (precum cei striini doresc moșiia să-și vază...).
Legătura Cazaniilor este de tip mânăstiresc, în piele, pe tăblii din lemn cu ornamente presate, destul de uzată. Mandorla primei coperte conținea, probabil, icoana Sf. Fecioare cu Pruncul, tronând (detaliile au devenit indistincte); măsoară 6,5 x 4,3 cm. Ancadramentul icoanei este alcătuit din spirale de frunze răsfirate cuprinse într-un chenar dublu liniar, din elemente sinuoase. Coperta posterioară are un model de linii triple intersectate, fără adaosuri de benzi fitomorfe ca în stilistica vechilor legături. Două închizători funcționale. Cotorul păstrează 3 nervuri profilate, marcate prin brâuri de linii unduite; spațiile dintre nervuri sunt ocupate de buchete florale identice cu cele din colțurile ramei icoanei, dispuse vertical. Forzațurile sunt în nuanța albastru-marin; la spatele volumului, o foaie suplimentară albă, inscripționată pe verso. Șniturile păstrează decorul cu stropi de culoare roșu-cărămiziu. Învelitoarea copertelor prezintă diverse deteriorări; cotorul este străbătut de multe fisuri.
Blocul cărții se află în stare bună dar copleșit pe alocuri, de numeroase însemnări, sublinieri în text și alte semne ale manipulării defectuoase.
Exemplarul s-a aflat în comuna Bucești, județul Tecuci dar și în colecția mânăstirii Izbuc, județul Bihor, în decursul timpului.
