Nikephoros Theotokes. Kyriakodromion la Evanghelii (română). Buzău, 1839
Nikephoros Theotokes. Kyriakodromion la Evanghelii (română). Buzău, 1839
Kyriakodromion sau Cuvinte morale pentru fiecare Duminecă a anului. Ale Preasf(i)nțitului Nichifor Theotoke Arhiepiscopul Astrahanului. Tipărit în zilele prea Înălțatului nostru Domn Alexandru Dimitrie Ghica. Cu blagosloveniia iubitoriului de D(u)mnezeu Episcop al sf(i)ntei Episcopii Buzăul, D. D. Chesarie. Prin stăruirea și cheltuiala sfințiilor sale, Părintelui Ierotheiu Inspectorul Seminarului Sf(i)ntei Mitropolii (...) și a Ierodiaconului Dionisie Profesor național, și Director Tipografii Sf(i)ntei Episcopii Buzăul. În Tipografiia Sf(i)ntei Episcopii Buzăul la anul 1839, iulie în 15. [4] f., 479 p. (cu signat.) ; il. ; 4° (23 cm.), 33 R (18 x 13 cm.)
Cartea reprezintă ediția revăzută a volumului de predici duminicale apărut la București, în 1801 (tălmăcit din grecește de Gherontie și Grigorie din obștea Mânăstirii Neamțului, după ediția Moscova, 1794, imprimată cu sprijinul fraților Zosimades). Conține o prefață adresată “Preasfințiților de Dumnezeu Episcopi ai Țării Rumânești, și ocârmuitori Sfintei Mitropolii, Neofit al Râmnicului, Ilarion al Argeșului, și Chesarie al Buzăului ”, semnată “Ieromonahul Ierotheiu, ierodiaconul Dionisie”, în care inițiativa acestei ediții este pusă în seama faptului că cea dintâi (muntenească) apărută în timpul păstoriei lui Dosithei, îmbogățită duhovnicește cu tâlcuirile la Evanghelii, ale lui Theofilact episcopul Ohridei, devenise foarte rară.
Chiriacodromionul editat de însuși episcopul Chesarie este, printre altele, împodobit cu ornamente din bogatul repertoriu ante și post 1830, realizat de meșterii gravori de la Neamț.
Tipar negru pe suport manual, cu verjeuri; s-au folosit corpuri variabile de literă chirilică. Paginație cu cifre arabe, signatură cu slovocifre. Prezintă custos; titlurile predicilor sunt caligrafiate, cu un mic decor lanceolat, dedesubt. Ornamentele de compoziție tipografică constau în frize duble (motive cruciforme, fleuroane, spirale, miic crengi înfrunzite dispuse oblic etc.), anturaje de colontitlu și cadrele compozite ale titlului cărții și gravurii subsecvente. Ornamentele xilografice constau în letrine foarte aspectuoase, frontispicii (cu acronimele marianic și hristic, în interior, dar în manieră diferită) și o serie de viniete de final. Cartea se deschide cu o gravură în plină pagină, pe verso-ul foii de titlu, cu Înălțarea Domnului, semnată Ieromonah Co(n)stantii. Primul de coneț, inedit ca subiect, înfățișează un personaj în cadru natural, lângă o vatră, agitând un alambic; în apropiere, un scut oval cu portretul lui Galenus (la p. 92); din repertoriul nemțean își face apariția în carte și un cap de înger fără aureolă (p. 155); un alt coneț, cu simbolistică religioasă – o inimă în flăcări, o ancoră și o cruce în centrul unui medalion elipsoidal, compus dintr-o ghirlandă (p. 157); o compoziție elaborată reunește obiecte ce traduc răgazul meditativ al omului a cărui existență spirituală stă și ea, sub semnul duratei limitate – o carte, un pendul, o oglindă, anturate și susținute de crengi cu foliaj palmat (p. 182). O altă vinietă de final, de factură peisagistică înfățișează o grădină împrejmuită, spre care dă o poartă cu foișor și turnuri; în mijlocul grădinii parcelate, un havuz iar de jur-împrejurul ansamblului, chiparoși (p. 356, 439). Sfârșitul tomului omiletic este marcat prin imaginea unui lăcaș (bazilică) cu 3 domuri și colonadă, a cărui intrare are un fronton triunghiular și basorelief; clădirea este redată într-un fel de apoteoză, simbolizând probabil frumusețea și trăinicia bisericii creștine ca edificiu atemporal.
Exemplar complet, cu urme al manipulării neglijente, autografe (din 1894 și 1922, cerneală violet) și însemnări cu caracter autobiografic.
Legătură în piele brună pe carton presat, refăcută – strat nou și translarea unor porțiuni ale vechii învelitori pe cotor și în zona copertelor; se mai pot observa chenarele, motivele florale stilizate, formând ciorchini, palmetele sinuoase, pe coperta I. Cotorul are 4 nervuri aparente marcate prin brâuri fitomorfe; învelitoarea este deteriorată, fragmentară, cu pete și alte câteva semne de uzură – cotorul și coperta posterioară. Forzațurile duble, cu foi mobile reparate, sunt din hârtie manuală cu verjeuri. Prezintă și ele pete și mai ales diverse inscripții – socoteli, încercări de condei, mărturii personale (inclusiv cu creionul, despre cumpărarea unor cai).
