Colomba Voronca, trei scrisori și o carte poștală pentru Sașa Pană, Petre Solomon și Rodica Wechsler, 1959-1967
Colomba Voronca, trei scrisori și o carte poștală pentru Sașa Pană, Petre Solomon și Rodica Wechsler, 1959-1967
Colomba Voronca îi trimite o scrisoare lui Sașa Pană, căruia îi mulțumește pentru ultima scrisoare, fiindu-i recunoscătoare, de asemenea, pentru toate eforturile depuse pentru apariția volumului lui Ilarie Voronca. Aceasta evidențiază dezinteresul românilor față de opera lui Edy, soțul acesteia, fiind conștientă că timpul avansează și că în curând vor fi tot mai puține persoane interesate de publicarea operei lui Ilarie în România. Colomba Voronca vorbește despre starea de sănătate a persoanelor dragi și a acesteia. Aceasta încheie astfel scrisoarea: „Dragii mei, nu mă uitați, nici pe cei ce nu mai sunt, scrieți-mi din când în când”. Scrisoarea este redactată olograf, cu pix albastru, recto-verso pe o filă cu filigran, fiind datată 7 aprilie [1959]. Se păstrează în plicul în care a fost expediată.
Carte poștală expediată de Victoria Colomba soților Sașa Pană, prin care le transmite că se află pentru câteva zile la odihnă, în căutarea soarelui, la Chiavari. Aceasta este datată 14 septembrie 1958.
Scrisoare expediată de Colomba Voronca lui Petre Solomon, căruia îi mulțumește pentru ultima scrisoare, bucurându-se să audă că acesta este bine. Colomba se declară interesată de propunerea pe care i-a făcut-o pentru o posibilă colaborare la noul jurnal al acestuia, mai ales că i s-a încheiat contractul de muncă. Însă, este nevoită să-i amintească faptul că româna acesteia este foarte șubredă, nu mai știe să scrie bine și vocabularul îi este afectat de uitare. Aceasta crede că cea mai bună soluție ar fi notițe scurte care oferă o imagine de ansamblu completă a noutăților literare, inclusiv traduceri, precum și expoziții și diverse evenimente, seri de poezie.
Scrisoarea este dactilografiată în limba franceză, pe o filă cu filigran, recto-verso. La final poartă semnătura olografă a Colombei, fiind datată și localizată Paris, 20 noiembrie [1967]. Se păstrează în plicul în care a fost expediată.
Scrisoare expediată de Colomba Voronca surorii mezine a scriitorului Benjamin Fundoianu, Rodica Wechsler, căreia îi mulțumește pentru scrisoarea anterioară. Aceasta discută despre câteva cărți, încurajând-o să meargă la Sașa și la Brunea pentru că au cartea lui Fondane. Ea afirmă că viața este grea și cu singurătatea la fel. Dar ce să-i faci, curajul nu mi-a lipsit niciodată. Scrisoarea este redactată olograf, cu pix albastru, pe o filă cu filigran. Corespondența este datată și localizată Paris, 23 mai 1966.
