Constantin Brâncuși și John Ross trăgând cu arcul, fotografie de Eckart Muthesius - Piesă rară
Constantin Brâncuși și John Ross trăgând cu arcul, fotografie de Eckart Muthesius - Piesă rară
Fotografie de epocă realizată de arhitectul german Eckart Muthesius în 1933, ce îl surprinde pe sculptorul Constantin Brâncuși alături de omul politic John Ross, învățându-l să tragă cu arcul.
Fotografia a fost localizată în parcul palatului Manik Bagh, din India, conform mențiunii de pe verso.
Relația dintre Brâncuși și India a fost mediată de maharajahul Yeshwanr Rao Holkar din Indore care în 1933 a vizitat atelierul lui Brâncuși pentru a achiziționa o lucrare. Acesta a sfârșit prin a cumpăra trei: Pasărea în spațiu în marmură albă, marmură neagră și bronz șlefuit; cea din urmă a fost achiziționată pe loc, iar cele două din marmură urmând să fie trimise în 1936. Prima vizită a lui Brâncuși în India are loc în 1933, fiind o vizită de lucru, în care prezenta proiectul Maharajahului, fiind în competiție pentru câștigarea comisionului, moment la care cunoaște numeroase personalități, printre care și pe omul politic John Ross, alături de care este surprins în fotografie.
Privind cele trei Păsări pe care tocmai le cumpărase, Maharajahul a avut ideea conform căreia casa desăvârșită pentru păsări este un templu construit special pentru ele. Lui Brâncuși i-a surâs ideea: putea combina sculptura cu arhitectura, desăvârșindu-și arta, în felul acesta. Autorul francez Henri-Pierre Roché a fost intermediarul corespondențelor dintre Maharajah și Brâncuși în care subiectul preferat era construcția templului dedicat păsărilor. Templul și-a schimbat constant forma în descrierile sculptorului, acesta fiind permanent nehotărât, cu diverse viziuni ce păreau din ce în ce mai bune - pornind de la un templu circular, la forma unui ou sau la tematica unui mausoleu.
În 1937, Brâncuși vizitează pentru a doua oară India, invitându-l și pe arhitectul Ștefan Georgescu-Gorjan pentru a putea începe proiectul. Arhitectul refuză invitația din cauza faptului că se temea că nu va termina în timp util Coloana Infinitului. La acel moment Maharajahul era plecat într-o călătorie, ulterior acesta a murit, iar templul a rămas în stadiul de idee care îl bântuia pe Brâncuși, chiar și în anii următori (1940-1950).
