Hrisov domnesc - Constantin Duca, 1705
Hrisov domnesc - Constantin Duca, 1705
Io Constantin Duca voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al ţării Moldovei.
Facem ştire cu această carte a Domnii noastri, pintru o moşâe a Răduleştilor, ce este în ţinutul Putnii care acea moşâe fiind a dumisali Tofanii spătăroae a răposatu(lui) Dediului spătarului, care o țâne acmu dumnealui Arapul postelnicul, care viind domnie me la domnie a doo în Moldova şi viind şi răposata maica noastră în ţară, arătat-au răposată maica noastră un zapis de trei sute de lei a răposat(ului) Dediului spătarului care au țânut pe Tofana spătăroae mai înainte vreme, care nici dumneaei n-au putut tăgădui de acel zapis ce s-au apucat de plată și au plătit deplin întru mânule raposatii maicii noastre, doamna Nastasia, care şi zapisul s-au rupt şi s-au dat la măna spătăroaei. După acee de iznoavă maica noastră poftit-au giudecată cu dumneaei Tofana spătăroae, pintru sat, pintru Răduleşti zicănd maica noastră, cum fiind mai vechie cumpărătore (cumpărătură) dispre partea Dabijăi vodă, şi fiind şi alte părţi de ocină în hotarul Răduleştilor cumpărătură de răposatu Dediul spătariul şi de Tofana spătăroae, s-au luat aceli zapise toate de la mâna Tofanii spătăroae(i) şi s-au întorsu şi cincidzăci de lei Tofanii spătăroaei. Ci venindure (sic) dumnealui postelnicul Arapul aci la Țarigrad cu trebi la Domnie dumisali fratelui nostru Antiohu vodă căzut-au cu rugăminte şi jăluindu-să că i s-au făcut strâmbatate, Domnie me am socotit, ca pintru să nu rămâe vreun păcat asupra răposatii maicii noastre, Domnie me m-am milostivit şi i-am dat satul Răduleşti iarăşi înapoi, cu case şi cu tot venitul ce ar fi şi alte părți de ocină care sânt cumpărături în hotarul Răduleştilor, ca să fie iarăş driaptă moşâe dumisali Tofana spătăroae(i) şi Arapului postelnicului, soţul dumisali şi pintru cindzăci de lei care i-au dat răposată maică noastră, Tofanii spătăroaei, și i-au datu Arapul postelnicul, întru mâna Domnii meli, aşăşdere şi aceli zapise ce le-au luat maica noastră, s-au răsărit (s-au răsipitu) şi nu s-au putut afla, ca să să de postelnicului Arapului, ce când s-ar afla la cineva, să iasă vreodată la vrun divan, să nu să țâe în samă, ce să aibă a le lua Tofana spătăroae şi Arapul postelnicul. Deci şi Domnie me m-am milostivit precum scriem mai sus, de am dat satul Răduleşti cu cele părţi de ocină, cu tot ce au fost cumpărătură de răposatul Dediul spătariul și giupâniasa dumisali, Tofana. Și cănd s-ar tampla vreodată ori din fii(i) domnii mele, sau din fraţi sau or cine din sămănțâia Domniei me(li) a tragere vro pără, ca să să abată a strica această milă ce m-am milostivit de am datu această moșâe Răduleştii, care mai sus pomenită pintru sufletul maicei noastre, ca să nu rămâe vreun păcat, ci acel ce-ar strica această aşădzare a Domnii meli, ori din domnitori, ori din altă seminţâi a Domnii meli, acela să fie neertat de domnul Dumnezău, ce-au făcut ceriul şi pământul şi de Maica precistă şi de 12 apostoli și afurisit de 318 oteţi cari au făcut săbor în Nichie. Herul şi lemnul să să topască, iar trupul acelue ce ar strica această așădzare să ste întregu. Deci să aibă dumnealui postelnicul Arapul și cu soţul dumisali Tofana a-și face pe această aşădzătură şi dres. Pintru credinţă am iscălit şi am pos şi pecete. Noi, Constantin Duca voevod. Leat 7214 no(em)v(rii) 18 (1705).
Și eu Gheorghie vel comis am scris zapisul.
