Descântece, preziceri, doftorii, opreliști și cărți de blestem, 3 file manuscris
Descântece, preziceri, doftorii, opreliști și cărți de blestem, 3 file manuscris
Descântece, preziceri, doftorii, opreliști și cărți de blestem
În legătură cu vechile legende apocrife stau, de asemenea, descântecele ocrotitoare, „de tot răul”, cu o răsfrângere cu totul aparte în literatura orală.
În literatura română veche din vestul Transilvaniei le întâlnim în unul din manuscrisele lui Vasile Sturze Moldoveanul, în două din manuscrisele lui Ioan Muncăceanul, într-un Molitvelnic copiat de către diacul Ştefan din Vima Turzii şi în cuprinsul codicelui miscelaneu de la Cuzap.
La scurt timp după copierea de către Vasile Sturze Moldoveanul, în 1713, în satul Şumugiu, a unui Minei, un diac ori dascăl local a alăturat, în continuarea pripealelor, invocația pentru dezlegarea de blestem a familiei şi bunurilor casei, cunoscută până în zilele noastre, mai ales în ținuturile Dacoromaniei nordice, sub numele sau titlul de Lună luminată. Aceasta există, din vechime, la români, omul creştin folosind-o, alături de alte scrieri, pentru ocrotirea familiei şi a bunurilor casei sale. Alături de psalmii cunoscuți, ruga Lună luminată (Cununa Lunii, Crai Nou) invocă puterea astrului întru depărtarea răului, a faptelor întunericului, întru liniştea noastră şi a semenilor, fiecare dintre noi trăind cu credința, cu speranța că, la urmă, ne va învălui însăşi Cununa vieții. Iată textul manuscris de la Şumugiu:
"Bună sara, Crai nou cu cunună de aur cu petri scumpe de mult pret. Tu, Lună luminată, tu eşti în Ceriu şi pre Pământ şi vezi, Lună luminată, că nu pot odihni în casa me(a), în sálaşul meu, cu femeia me(a). Tu, Lună luminată, să n-aibi somnu, nici odihnă, să-mi ei faptul meu din faţa me(a) şi din dosul meu şi din fața fem(e)i(i) mele Tu, Lună luminată, faptul de bărbat, fap-tul de femeie, faptul faptă, deci-mi scoate din casa me(a), din masa me(a), din sălaşu(1) meu, din pământul meu, de unde va fi prejur casi(i) mele şi din toate închieieturile mele și a tot dobitocul mieu şi a tot olatul casi(i) mele. Lună luminată, faptul [de] noo feluri, Lună luminată, faptul [de] 9 muieri, faptul [de] 9 ne(a)muri, Lună luminată, faptul de lut, de a topile, faptul din icre [de] broască, faptul de hâră de lup, faptul păr de drac, faptul de rumăgătură de sfredel, faptul de 9 chipuri, faptul de 9 feluri, faptul de 9 numere. Lună luminată, să cauți cela om ce m-eu făcut mie râu. Lună luminată, să vii să-l cauți și să-l ei şi să-l duci unde vi-i găsi, au în sat cu mine, au într-alt sat. Lună luminată, au pre drumuri, au în tärg, au ținut, au într-alt ținut. Lun(ă) luminată, au bărbat mort, au femeie moartă, cine m-eu făcut mie reu, să le arunci pre moarte acele făptur(i). Lună luminată, în margine(a) țări(i), unde-l ve(i) găsi, Lună luminată, să-i puni faptul în casa lui, în masa lu(i), în satu(1) lui, în țara lui, în dosul lui, în fața femei(i) lui, celui ce m-eu făcut mije faptul, Lună luminată, să il pui în poiana cu boroşul şi covata cu plămăde(a)la şi solnița cu sare şi în tot olatu(1) casi(i) lui, cine m-eu făcut mie reu şi pre mine să mă lași curat luminat ca D(u)mnezău ce m-au dat, ca argintul străcurat, ca auru(1) luminat, ca Soarele în sănin." La sfârşi-tul invocației, diacul a scris luarea aminte: "Aceste toate să le ceteşti (s.n., F.D.) cănd va fi Lună noao şi să-şi facă cruce de tri ori cu fața la pământ".
Poate că unii dintre cititorii acestor rânduri nu vor crede aflând că Lună luminată a circulat sub formă de broşură sau carte populară, nu numai pe tot parcursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, ci ea este căutată și folosită chiar și în zilele noastre, astăzi dezlegarea fiind precedată de rugăciunile începătoare, de psalmul 139, 53, 50.
Florian Dudaș, Vechile manuscrise românești din Țara Bihorului, vol. I., Oradea, 2007, p. 293.
